De ce alegem mereu calea usoara? Aici ma includ si pe mine si vorbesc despre noi toti sau despre majoritate,sunt in aceeasi masura vinovat ca toti ceilalti,dar asa mi se pare ca gandim in general si daca nu,imi asum si vreau sa fiu contrazis.
Vrei sa mananci sanatos, dar parca e prea complicat sa iti cumperi alimente sanatoase si sa cauti retete si sa iti gatesti asa ca iti cumperi un meniu de la mcdonalds sau ceva de la mega gata facut, desi stii ca nu e sanatos.
Ne plac banii facuti repede si daca se poate sa depunem cat mai putin efort.Ne plac joburile confortabile la birou,iar cei ce fac munca de jos sunt priviti de sus,pe cand cei care fac o munca grea precum medicii sau cei din domeniul militar sunt invidiati ca au salariu mare,nicidecum sustinuti.
De ce un om care a muncit ani de zile si a invatat "a avut pile" sau "a furat",doar pentru ca ceilalti nu sunt in stare sa conceapa ca mai sunt si oameni care realizeaza lucruri mari in viata cu propriile forte?
Ne place sa gandim toti la fel,daca cineva gandeste diferit este marginalizat si etichetat intr-un fel sau altul.
Chiar si cand vine vorba de relatii atat femeile cat si barbatii ori sunt prea pretentiosi si cauta perfectiunea,dar se plang ca sunt singuri,ori stau in relatii pentru bani,statut sau daca nu,accepta orice defect al partenerului si ascund toate gunoaiele sub pres si se prefac ca sunt fericiti cand ar putea sa plece si sa aiba putin caracter,chiar daca decizia e grea.
Intrebarea as fi vrut sa o pun legat strict de meserie sau scopul nostru in viata,atat individual cat si un scop comun,daca exista acesta.
De ce alegem ceva sigur,chiar daca nu ne satisface ce facem?
Mi-am dat seama ca e o problema ce tine si de alte aspecte ale vietii,faptul ca ne multumim cu putin si alegem deseori sa fim mediocri,atata timp cat nu iesim din tipar si suntem niste robotei cuminti care resepecta regulile si dogmele, vom trai o viata buna, nu-i asa? Sau poate ca nu?

Alegem mereu calea ușoară pentru că dă rezultate mai repede și este făra obstacole, spre deosebire de calea cea grea.

Eu aleg calea usoara deoarece sunt un om inteligent si atata timp cat pot obtine un lucru pe care mi-l doresc in 2 moduri: un mod greu si unul usor, evident aleg calea mai usoara. Eu muncesc inteligent.

Work smart not hard!

Din comoditate.

Este o influenta subtila a mass mediei! Nu tu vrei asta! Doar ai acceptat sugestia injectat de media. Totul, inclusiv drumul pana la medalia de aur trebuie sa fie scurt! Este controversa dintre idealism si oportunism
Mai rau este ca fiind in graba...

"De ce alegem mereu ceva sigur, chiar daca nu ne satisface ce facem?"
" atata timp cat nu iesim din tipar si suntem niste robotei cuminti care resepecta regulile si dogmele, vom trai o viata buna, nu-i asa?"
" De ce alegem mereu calea usoara?"
Pai sa facem un exercitiu. Ganteste-te ca trebuie sa ajungi intr-un loc, sa zicem ca la scoala, si ai doua drumuri: unul mai lung si unul mai scurt. Aici cred ca toti am alege acelasi drum: cel scurt. Acum sa mai adaugam ceva in discutie: ti-ai imprumutat niste carti unor oameni care stau pe drumul cel lung si tu ai nevoie de ele. Aici ce ai face? Aici deja se ajunge intr-un punct unde nu este un raspuns exact, sunt oameni care inca prefera drumul scurt si care il prefera pe cel lung. Asta fine de personalitate, normal ca persoanele lenese vor alege drumul scurt si asa isi vor usura doua treburi pe cand persoanele harnice vor alege drumul lung. Acum sa presupunem ca o persoana harnica din situatia asta intarzie la scoala un minut si este fortat sa spuna motivul. Aici el va reprezenta un potential exemplu asa ca lenesii vor interveni in discutie pentru ca se simt cotropiti, astfel incat ei nu vor avea nimic de pierdut, ori il vor lua le harnic de partea lor ori il vor rusina. Asa ca nu toti alegem calea scurta si daca sunt persoane care aleg calea lunga de asta sunt putine. Nu ii poti condamna pe niciunii, asa cum am scos in evidenta din cele doua exemple. Acum vorbind de primele doua intrebari pe care le-am citat, viata merge in felul urmator: te nasti, inveti (depunde de tine cat), faci niste studii pe baza cunostintelor ori nu faci, te angajezi, gasesti un partener de viata, asta mai devreme sau mai tarziu, (va fi in toata viata ta macar o persoana care sa te placa), te casatoresti si poate faci si copii (acum deja se divorteaza mai greu din cauza copiilor), inbatranesti si traiesti din banii statului. Cam asa functioneaza viata in zilele de azi, in exemplele de sus poti vedea si drumul usor cat si cel greu. E alegerea fiecaruia pe care il alege, variind dorinta de a realiza ceva si cat de influentat te lasi de restul. Problema e urmatoarea: ce se intampla daca o iei pe drumulcel lung si la lijloc iti rupi piciorul? Intelegi ce spun? Multi pot trai cu frica asta si poate de asta oia pe drumul cel scurt. Acum sunt sigur ca sunt in lumea asta suficienti oameni care aleg si drumul cel lung dar cateodata este mai usor sa ii vedem pe cei care aleg drumulcel scurt. Sper ca ti-am clarificat nelamuririle.

Inteleg ce vrei sa zici, frica de esec e un factor mare aici.

Curajul nu e promovat. Suntem invatat sa o jucam safe, sa fim toti bankeri, avocati si arhitecti. dar majoritatea esuam si in a fi mediocrii si renuntam complet la pasiunile noastre. Cele mai mari talente nu s-au manifestat niciodata din cauza unei soacre vorbarete careia ii era rusine ca ginerele ei sa nu faca bani... Suntem legati de pamant, pe oameni, nu mai facem nimic pentru noi. Nu mai avem motivatia de a ne multumi sinele, viata noastra e de fapt cum vad ceilalti ca e. Asta e tot ce ne pasa. Si normal ca alegi calea usoara cand tot ce faci nici macar nu faci pentru tine. Suntem stricati la cap dar asa am fost de cand lumea si pamantul...

Pui o intrebare la inceput si apoi dai niste exemple total paralele cu intrebarea. Faptul ca X a ajuns pe santier si Y medic nu are nici o legatura cu cine a ales calea usoara/calea grea. Y a primit mai multa educatie ( de la parinti, a invatat mai mult la scoala etc ) pe cand X nu. Asta e singura diferenta.

Oamenii realizati sunt invidiati de cei frustrati sau idioti, de cei care nu au ce face cu viata lor si au suficient timp liber cat sa invidiezi pe altii.

Faza cu relatiile pleaca de la faptul ca la inceput nu te uiti la tine, sau desi te uiti esti orb si nu vezi ca de fapt nu esti supermodel sau nu esti un geniu sau mai stiu eu ce, desi tu cauti persoane cu niste calitati la un nivel foarte ridicat ce nu sunt compatibile cu tine pentru ca tu esti... mediocru. Normal ca iti doresti si una/unu si frumoasa/frumos, desteapta/destept cu bani, etc etc. Dar daca tu esti si urat/a si idiot/idioata poti sa-ti doresti toata viata. Mai sunt unii care au noroc si dau lovitura, dar astea sunt cazuri rare.

Totul porneste de la radacina. Eu cred ca o viata bazata pe relatia cu Dumnezeu in primul rand, va "regla" toate aspectele vietii. Ne da motivatie, niste principii solide, etc.

Pentru ca să avem rezultate imediate dar calea ușoară nu e întotdeauna și cea bună.