De ce am "foame de cunoastere"?
Ordonare:
Cronologică
În altă ordine de idei, fiind eu mereu cotrobăitor de publicații vechi, anii 1900 - 1950 și chiar și pînă prin 1980, am găsit într-o publicație de provincie ( „Noua gazetă de Vest" - Oradea - 1937, 1938)un calendar sui-generis, în fiecare zi dînd cîte o anume întîmplare din acea zi, la diverse date ale cursului istoriei.De exemplu:
19 septembrie :
- 1517 - moartea domnului Moldovei, Bogdan cel Orb.
- 1870 -Asediul Parisului.E vorba de războiul franco - prusian din 1870 - 1871.
Răspunde
Oare noi, cei mai cu glagorie din această comunitate TPU, nu am putea întocmi un astfel de calendar?
Pentru ca nu ai gustat inca din "marul" internetului care e plin cu informatii.
Am pus intrebarea pentru ca am o pofta nebuna de cunoastere.
Ma pasioneaza istoria, am citit niste carti de istorie (nu prea multe, doar ce mi-a picat in mana ), in continuare citesc carti, mai mult romane straine(singurele carti romanesti care mi-au placut cu adevarat sunt ''Enigma Otiliei'' si ''Ion'')
!
Citeste in loc de "sarac", "fomist"... de cunoastere. Cu cat stii mai multe cu ata iti da-i seama ca stii putin din cate se poate stii, "saracule" 
Ai vazut filmul Phenomenon? e cu John Travolta, pe el l-a lovit ceva inainte sa citeasca cateva carti pe zi.La el a fost o raza de lumina care l-a daramat la pamant. Sper ca la tine n-a fost un corp contondent.
bafta!
De când un om se defineşte ca suflet? Şi poţi să-mi spui mai exact care este definiţia sufletului?
De cand? Dintotdeauna. Noi suntem suflete care traiesc in trupuri si nu trupuri cu suflet. Noi insine suntem spirite libere, iubitoare, cu forta de a schimba ce ne propunem sa schimbam, cu lumina si cunoastere. Numai ca trebuie sa ne gasim drumul si sa ne amintim totul.
Sufletul, din punctul meu de vedere, este motorul nostru care suntem noi insine. E lumina care ne defineste si care suntem, e viata in cea mai pura forma.Si e nemuritor 
Prin ce ai defini tu omul? Dar sufletul?
Frumoase amandoua. "Ion" a fost primul meu roman citit. incearca "Accidentul " si " Orasul cu salcami " de M.Sebastian ..frumoase intr-adevar si ele ..si mai sunt : Cella Serghi - "Mirona ", "Panza de paianjen" mi-au placut mult.
Pe ce noţiuni te bazezi cqnd îmi vorbeşti de suflet?
Eu nu cred în existenţa sufletului, deci n-am ce defini.
Oamenii sunt doar niste animale, la fel ca celelalte, care pe lângă că mănâncă şi se reproduc, mai fac şi alte chestii pentru a mânca şi a se reproduce mai bine.
Nu ai cum sa nu crezi in suflet. Nu simti ca e ceva mai mult in tine decat simple instincte, asa cum au animalele? Noi suntem condusi de ceva mai mult si mai profund care merita sa fie descoperit si aprofundat.Eu asa cred. De ce te limitezi intr-atat incat sa crezi ca suntem simpli roboti care mananca si se inmultesc? Simple clone? E trist. Nu stiu daca ai cautat pana acum sa afli cine esti tu si ce faci aici.Pentru mine si pentru multi altii intrebarile astea isi cer raspunsul iar si iar. De ce sa ne limitam la lumea materiala in care traim acum? Si dupa? E absolut normal sa ne gandim si sa incercam sa aflam ce-o sa fie dupa, chiar daca nu e 100% real ce aflam. Aici (pe Pamant) nu o sa existam vesnic, sa stii. Exista altceva, ceva ce o sa traim cu siguranta si atunci o sa ne dam seama poate ca tot ceea ce am crezut a fost poate 1% din ce credem acum in realitate.
Sunt curioasa...tu dupa ce te conduci in viata? nu stiu...doar dupa instincte? Nu ai o voce in interior care vorbeste cateodata?
Sau poate esti prea tanar ca sa -ti pui inca problemele si intrebarile astea... dar e pacat sa nu incerci sa-ti largesti orizontul vederii, sa vezi in tine, sa te analizezi pe tine si lumea.
Mă repet, deşi nu-mi place. Pe ce te bazezi când faci astfel de afirmaţii? Dă-mi câteva argumente concrete care să-mi demonstreze că există suflet şi eu te cred. "Trebuie să existe ceva mai puternic decât noi...etc" nu este argument să ştii.
Nu, pur şi simplu nu cred în chestii de genul. Ce e aşa trist? Nu mă limitez, de fapt pot spune că n-am limite la absolut nimic, doar că nu-mi place să cred în chestii ce nu pot fi doveite. Nu nu simt nimic, nu simt prezenţa unui creator suprem, nu simt că sunt condus de cine ştie ce entitate.
Îmi conduc viaţa dupa chestii care să nu-mi răpească timpul inutil, şi după bunul meu plac. În traducere liberă, fac ce mă taie capul, fără să regret nimic. Fără gândul că dacă ar exista ceva după ce mor ar putea să mă pedepsească pentru ce am făcut aici. Eu nu cred că mai există nimic după moarte. Şi-mi place ideea.
Dacă sunt prea tânăr sau nu, nu ştiu. Am 22 de ani. Tu însă observ că eşti la vârsta la care încă te mai miră când întâlneşti pe cineva care nu crede în ce crezi tu.
E dreptul meu să nu cred în suflet la fel cum e dreptul tau să nu crezi în inorogi. Iar pentru chestia asta nu te poate condamna nimeni.
Pentru ca esti fiinta umana (presupun). Posibil si pentru ca nu te spargi seminte uitandu-te la vreo emisiune lacrimogena.
Ma bucur sa aud ca exista, in continuare, oameni ce au o asemenea "pofta".
Sfatul meu: observa, invata, citeste, priveste, abordeaza o atitudine critica (constructiva) si, mai presus de orice, pune totul la indoiala.
"Pofta buna!" .
Pentru ca, creierul uman e facut ca in totdeauna sa acumuleze cate ceva, si el tot vrea sa afle mai multe. Sfatul meu :invata mult dar lucruri bune nu prostii!
P.S.Copii cand sunt mici baga tot felul de lucruri in gura pentru ca ei incep sa descopere lume.Adica sa acumuleze informatii.
Nu am argumente concrete...nu poti avea ceva concret si palpabil, material ca sa poti dovedi ceva imaterial ..spiritual.Ai dreptate, nu toti intelegem si interpretam lumea la fel.Singurul meu argument este ca undeva in interiorul meu simt asta, simt ce spun si cred si sunt in cautarea lui.
Tu esti liber sa crezi in ce vrei, nu te judec absolut deloc, era o dezbatere si atat, poate si pentru mine sa aflu cum gandesc alti oameni cu privire la unele probleme pe care eu mi le pun.
Multi inainte, esti la varsta cea mai frumoasa, fii liber, traieste cum vrei si cum simti, in special ghideaza-te in viata doar dupa ceea ce simti tu si nu ce simt altii in numele tau.
Nu ma mira, stiu ca fiecare om de pe Pamantul asta e diferit de altul chiar daca in unele lucruri gandesc aproape la fel, tot au caracteristici diferite in gandire. De asta suntem aici sa interactionam unii cu altii si prin asta sa ne intarim si sa ne formam propriile credinte, sa le facem unice si sa ne caracterizeze.
Iar la partea cu "Fără gândul că dacă ar exista ceva după ce mor ar putea să mă pedepsească pentru ce am făcut aici." sunt de acord cu tine pentru ca nici eu nu cred si nu voi crede vreodata ca daca exista cineva acela sa ne pedepseasca pentru ce facem...in plus nu facem nimic rau ci doar traim iar prin simplul fapt de a trai se intelege ca trecem intr-o singura viata cam prin toate. Avem liber arbitru si totul depinde de persoana noastra.
Numai ca tu mi-ai parut suparat pe oameni in general si mai ales pe cei care cred in ceva chiar daca nu au dovezi in acest sens sau poate m-am inselat.
Te pup si sper ca nu am deranjat cu ceva prin vorbele mele. Sunt simple incercari de a afla mai multe despre gandirea umana a fiecaruia dintre oameni si de a stii mai multe despre om in general si in amanunt.
Ai grija de tine
Atata timp cat nu ințelegem in totalitate legatura dintre toate lucrurile și inlanțuirea cauzelor și a urmarilor, viitorul ne copleșește.Cel mai inalt pisc al gandirii este cunoașterea.Cunoștințele caștigate,chiar daca se pierd din memorie, lasa urme in starile noastre intelectuale și sufletești caci chiar daca nu le mai putem aduce in conștiința actuala, in subconștientul și chiar inconștientul nostru raman modificate de orice impresie primita, fie pe calea gandirii, fie pe cea
a simțirii.
Descoperindu-te pe tine insuți. Este cea dintai grija pe care ințelepciunea ți-o impune. Orice coborare in sine - orice privire spre exterior - e totodata și o ascensiune și o ințelegere a realitații din afara.Vei invața sa-i descoperi și pe alții.Sa prețuiești atat cat pari și sa nu cauți a parea mai mult decat prețuiești.Aceasta te va ajuta sa cunoști adevarul și sa-ți pui ordine in viața.
E normal si laudabila ''foamea'' de cunoastere.Nu trebuie sa traim in nestiinta, nu trebuie sa traim in minciuna, nu trebuie sa traim fara sa cunoastem cu adevarat VIATA SI LUMEA! Dar sa nu uitam un lucru:Sa cunoastem si sa TRAIM CU ADEVARAT!
Nu stiu daca se manifesta la acelasi nivel in dreptul fiecarui individ. Dar la unii este un aspect mai pregnant, de aceea Einstein spune intr-un citat:
"Cel ce marsaluieste vesel in rand cu trupa, si-a atras deja dispretul meu, pentru ca i s-a dat ditamai creierul degeaba, cand ii era de ajuns doar maduva spinarii."
Răspunsul este publicat...
Te rugăm să aştepţi ca răspunsul tău să fie trimis spre publicare.
