Pai pentru ca asta ne ocupa uneori, nu? la lucurile pozitive nu mai e nimic de adaugat, dar poate poti sa indrepti cate ceva in ce priveste persoana care ti-a dat o palma.Ca un motiv s-ar putea sa aiba.
Putem sa ne amintim si lucrurile pozitive, gandindu-ne la acel lucru, n-ai cum sa uiti o fapta buna.
Datorită faptului că noi considerăm binele un lucru normal, răul fiind blamat însă.
Si astia de la stiri speculeaza slabiciunea asta si ne baga tot despre accidente, cutremure, cate unul care a deschis focul intr-o scoala si tot minuni de astea.
Cred ca tine de auto-aparare, o chestie ce tine mai degraba de auto-conservare, sistem ce se declanseaza de fiecare data cand constientizam un posibil pericol.Creierul are o perceptie mai ascutita legat de traumele suferite de-alungul vietii si reactioneaza in consecinta pentru evitarea lor pe cat posibil, tinandu-te mereu cu garda sus.Traumele suferite nu le poti sterge prea usor, unele dintre ele raman pe viata ne putandu-le uita vreodata, face parte din natura noastra umana.Cam asta ar fi concluzia si parerea mea.Numai bine.
Pentru ca suntem prea prosti sa ne gandim decat la ce e rau, cand e dovedit stiintific ca un gand pozitiv e mai intens decat unul necativ, de sute de ori. Deci un gand pozitiv ne face sa avem o traire mai intensa decat unul negativ, dar dupa cum ti-am spus, suntem prea prosti si ne gandim intotdeauna la ce e mai urat
Depinde si de la cine am luat palma, noi nu prea suntem in stare sa acceptam unele lucruri.Suntem pupincuristi si intoarcem obrazul doar la cei cu functii inalte pe care-i credem superiori.
Chiar daca prefer plame morale, nu-i uit nici pe cei care m-au lovit cu adevarat, cat despre zambete raman sceptic, nu stii ce se poate ascunde in spatele unei fapte bune.Chiar o sa merg zambind pe strada, poate asa nu ma va retine nimeni.
Nu mai generaliza... Nu toti sunt ca tine si nu toti tin minte invariabil si involuntar unele lucruri mai mult decat altele in particular.
Sincer o americanca m-a pus pe ganduri
a venit in vizita si a ramas socata cand a iesit pe strada.m-a intrebat de ce boli sufera romanii de merg toti cu capul in pamant.
de la chestia am devenit mai atenta la oameni si am descoperit ca: atunci cand doi oameni se intalnesc pe strada, dupa salutari si chestiile de introducere incep sa se planga, apoi daca intrebi pe cineva ce a simtit cand a fost admis la facultate va spune sec ca s-a bucurat dar daca il intrebi ce a simtit cand s-a despartit de vasilica iti va insira un lung sir de sentimente negative, am facut si un experiment pe niste copii la care fac voluntariat si i-am pus sa scrie niste sentimente ca raspuns la niste intrebari si din 10 raspunsuri doar 2 au fost sentimente pozitive nu e o problema?
eu nu sunt un om tristi deci nu e o problema pentru mine ci doar o curiozitate
Dacă tot ce poţi să faci atunci când cineva îţi dă o palmă este să-l ţii minte...e grav. Nu mai bine îi dai şi tu 2 palme şi peste 5 minute uiţi?
Cât despre zâmbete, le urăsc. Ori râzi ori nu. Zâmbetele sunt pentru poponari.
Asta era doar un exemplu
poti sa o iei ca pe o metafora...
intrebarea era de ce suntem atat de negativisti?
Eu nu-s negativist... însă un negativist încasează mai bine veştile proaste.
Nu suntem cu toti la fel,unii din noi, vad si partea buna, dar mai rar oameni din acestia.
Ai uitat sa specifici ca asta e conventia si acceptiunea sociala,Rasmus! Daca este sa ma limitez strict la cei ce gandesc astfel,ei fac asta din cauza considerentului gresit ca "raul" isi pune mult mai adanc amprenta in viata unuia,in timp ce episoadele astea de "bine" sunt in general omniprezente,si nu reprezinta un mare avantaj,in timp ce "raul" este intr-adevar episodic, si astfel, poate influenta mai mult pe cineva.Insa cineva ce se lasa influentat de cele doua e,in acceptiunea mea,un om slab; nimic nu ar trebui sa aiba impact asupra omului,el ar trebui sa-si vada de treaba, oricat de grava sau pozitiva ar fi fapta, clockwork Orange cum s-ar zice.
Memoria psihologic vorbind, de fapt psihologic vorbind mai bine nu vorbim, deci memoria, stiintific vorbind este inmagazinarea unor informatii codificate ca molecule (sau sarcina electrica? Sincer nu stiu dar mergem pe ipoteza cu molecule...). Deci memorarea unui lucru se face pe baza de cata subsanta este produsa de un anumit sentiment la scara biologica. Cu cat un eveniment este mai important el este "mai memorat" independent de moralitatea lui.
anonim_4396 întreabă: