"De ce multe filozofi, religii ce concentreaza mai mult pe scopul vieti de apoi?"
-Religile in general sunt facute ca sa dea sperate cum ca sigur va urma "mai bine", iar ca sa nu poata fi contestata acea speranta se leaga de lucrul ce este cel mai putin testabil, adica moartea.
"cum ar fi viata asta fara vreun scop in viata asta? care e sensul ei?"
-Personal consider ca daca tot este "viata mea" atunci asa zisul scop este sa imi fac pe plac, in timp ce asa zis-ul sens este acela de a ma descoperi pe mine.
In crestinism se vorbeste de viata de apoi ca de viata vesnica. Viata de pamant, cel putin la ortodoxi are ca scop mantuirea sufletului. Mantuirea nu este usoara, mai ales ca omu are tendinta de a pacatui continuu si e ispitit de rele. Suferintele din viata inseamna mantuire si curatire sufleteasca. Fiecare religie are un oarecare scop. Nimic nu e intamplator printre noi, nici macar nedumerirea ta nu e intamplatoare. Faptul ca exista sau nu Dumnezeu, nu va veni nimeni cu dovezi clare. Cine seamana ura, nu o sa culeaga vreodata dragoste. Invidia este principala boala a omenirii.
Simplu: pentru ca in viata asta trebuie sa se concentreze pe alte lucruri:
- muncit zi-lumina
- cotizat la biserica
- facut mici enoriasi care sunt viitorii finantatori ai bisericii.
Religia - o frază de dânșii inventată
Ca cu a ei putere să vă aplece-n jug,
Căci de-ar lipsi din inimi speranța de răsplată,
După ce-amar muncirăți mizeri viața toată,
Ați mai purta osânda ca vita de la plug?
Cu umbre, care nu sunt, v-a-ntunecat vederea
Și v-a făcut să credeți că veți fi răsplătiți...
Nu! moartea cu viața a stins toată plăcerea -
Cel ce în astă lume a dus numai durerea
Nimic n-are dincolo, căci morți sunt cei muriți.
Mihai Eminescu, „Împărat și proletar", 1874
Suntem în 2017... degeaba!
Toate religiile pornesc de la o conceptie filozofica despre viata, apoi se vulgarizeaza, raspunzand la nevoile practicantilor, si ajung sa justifice practicile societatii respective (sclavie, poligamie, patriarhat, canibalism sau orice se practica acolo), apoi se vulgarizeaza in continuare, si ca sa raspunda fricii de moarte a practicantilor, ajunge sa pretinda ca exista viata dupa moarte. Apropo, viata dupa moarte e contradictie in termeni. De exemplu, crestinismul se trage din iudaism, totusi in Vechiul Testament, cartea sfanta a iudaismului, nu gasim referinte la viata de dupa moarte, dimpotriva gasim ideea ca dupa moarte nu mai exista nimic.