De ce ne atasam emotional intr-o carte sau film chiar si viata reala de o presoana/un pesonaj caruia ii sti poveste sau il cunoastem mai bine si de alti straini nu?

Astea sunt emotiile prietene

Inima noastra. pe langa sange si ce mai contine, artere, etc. contine sentimente invizibile. Ele sunt de ura, sau iubire. Atat. Te atasezi fiindca te-ai obisnuit cu acea persoana. Daca nu iti place comportamentul ei, fii sigur ca nu te mai atasezi. Sau, dimpotriva, te poti chiar indragosti.
DIFICILE SENTIMENTELE ASTEA. -.-
Good Luck! =].

Pentru ca poate te regasesti in acel personaj sau ajungi sa-l cunosti foarte bine.

WTF! Cica sentimente invizibile.

Hmm. Tu le vezi, asa-i? . Foarte interesant. Ai o imaginatie bogata, amice.

Cand vedem un film avem empatia de a simti cea ce simte acea persoana, si eu nu pot explica de ce la un film de groaza nu ma simt ca la unu trist deci la ala de groaza sunt morti, crime la ala romantic nu e nici crima, omor, sadism etc
faza e ca filmele stiu sa ne faca sa simtim ceva pentru acele personaje asa mult ca ne fac sa plangem, am vazuut un film de 3 ore despre o fata si un baiat amuzant, fain ca apoi la sfarsit sa uite de familia ei e incredibil da stiu cum sa ne faca tristi

Pentru ca suntem oameni!
Creierul apropiat de cel al primatelor, care au si ele sentimente/senzatii ramant totusi niste animalutesi uita usor.
Dar in evolutia noastra am invatat sa transimitem emotiile prin picturi(rupestre) si cel mai important prin scris(cuneiform daca nu ma insel prima data)

Ma inteligentule, am scris asta pentru ca sa deduci idea care ai ziso " pe langa sange si ce mai contine, artere, etc. contine sentimente invizibile". Cum ma explica-mi mie cum asa ceva?

Soro, da' sentimentele vizibile unde-s?

Mtfk.

Nu are nimic inima dea face cu emotiile inima e doar pompa motorul corpului creierul e cel care gandeste creierul are emotii nu cred ca daca nu ai avea creier ai simti vreo emotie de la inima sau sa ai ceva pe constiinta

Era o metafora.

Pai cum ar fi sa ne atasam de toti strainii? Nu ar fi bine. Ii respectam, dar nu ne atasam.

De obicei persoana/personajul are ceva ce ai sau ai vrea sa ai, asa ca te identifici cu ea, te vezi pe tine in ea, strainii nu ii cunosti, si chiar daca pe unii ai ajunge sa-i cunosti, sunt oameni, iar oamenii nu sunt perfecti, ca personajele din povesti.