Pentru ca suntem fiinte foarte fragile si pentru ca dorim sa impartim ceva cu acel/acea persoana speciala.Pentru ca dorim sa avem pe cineva care sa ne inteleaga, caruia sa ii pese de noi, care sa ne ajute sa trecem peste momente grele, sa ne faca supa de pui cand suntem bolnavi, sa ne surprinda frumos in fiecare zi, prea mult m-am imbatat cu apa chioara si prea multe ducegarii am debitat, chiar daca la un moment dat le-am crezut.
Putini stiu ce vor, tot putini stiu acel "ceva" care i-au facut sa se indragosteasca de o persoana.
Cum a zis Forrest Gump, "Viata este ca o cutie cu bomboane de ciocolata", nu stim niciodata ce o sa gasim in acea bomboana.Viata este un risc, dragostea este un risc, si riscul ne face viata mai interesanta, chiar daca lasa cicatrici cateodata.
Reciprocitatea sentimentelor este ceva complicat, daca nu exista scanteie, nu o sa iasa foc sau fum, daca nu sunt sentimente, dragoste cu sila nu se poate.
Fiecare om are o singura viata si el este stapan pe ea, face ce vrea, si o imparte cu cine vrea.
Optimismul si speranta ne ridica de sus si ne imping sa incercam, iar dupa ce picam din cauza lor, tot ele ne ridica si ne imping sa incercam din nou.
Cand sentimentele nu sunt impartasite, durerea este mare, doare sa ucidem visurile care ni le-am facut, chiar daca nu eram intr-o relatie cu acea persoana, asta este problema si calitatea noastra, speram la ceva imposibil, ne chinuim, nu dam inapoi, dam tot ce avem mai bun din noi.
Neputinta doare cel mai tare, mai ales cand aflam ca nu suntem pe plac persoanei iubite.
Viata in realitatea este un calvar, avem nevoie de amintiri si experiente frumoase, avem nevoie de iubire ca sa o mai indulcim, chiar daca iubirea ne face viata un calvar, o cautam in continuare.
Fiecare are pe cineva anume, legenda sufletelor pereche suna asa, la inceputul timpului, oamenii erau putini, asa ca o jumatate din fiecare persoana s-a luat si a fost trimisa in alta parte, devenind sufletul sau pereche, nimeni nu va fi niciodata multumit pana cand nu-si gaseste jumatatea.
Sa iubesti si sa fii iubit este ceva extraordinar. sau sa fie incredere intr-o iubire. sa nu se bage nimeni intre voi cea mai buna relatie este cea care nu stie nimeni de ea...sa iubesti cu adevarat e un sentiment nu prea simtit de multe ori
Creierul e vinovat, şo pe el! Vrea sa perpetueze specia, poate crede ca asa o sa ajunga intr-un corp mai tanar astfel o sa traiasca atat cat o sa existe urmasi. Incep sa-l vad ca pe un parazit
Daca suferi dupa cineva, spune-ti ca nu te merita, in timp chiar o sa simti ca nu te merita si n-o sa vrei nici sa te gandesti la el.
Mai, eu iubesc ca un dobitoc in incapabilitatea mea si o exprim ca atare fiind capabil de a-mi da seama de "capacitatea"de adaptare.
Practic nu ne indragostim, practic devenim constienti de dragostea imensa ce exista in noi si vream sa o impartasim cu persoana din fata noastra, nu mai putem s-o suprimam si s-o tinem in noi
Efectiv m-am indragostit de el, i-am demonstrat acest lucru dar lui ii este indiferent desi este singur!
Ne indragostim pentru ca avem libidou si simtim nevoia.E un calvar zici? Nimanui nu ii place orice libidou, dar se spune ca nu ne place personajul, nu sevele lui. Vorbim despre compatibilitate sau incompatibilitate. Nu ai ce sa faci.
Poate constiinta e doar ceea ce te face sa nu fortezi pe cineva cand nu vrea.
Nu intotdeauna fugim de singuratate. Ne mai si intoarcem la ea ca la un castel care te fereste de influente cand vrei sa te limpezesti.
Cea mai buna relatie e cea in care ti s-a raspuns peste asteptari.
Nu ai avea de citit decit nihilism, nu sint decit ceea ce a depozitat viata.
Nihilismul, scris cum trebuie, este la randul sau o arta.
Chiar ar trebui sa scrii.Ai un stil unic.