De ce nu ne place intunericul si oamenii pierduti vesnic in el? Ne simtim inferiori pentru ca vad mai bine ca noi singura diferenta fiind ca nu stiu s-o arate?

Acum am invatat ca lumea este oglinda sufletului meu. Ca eu nu vad lumea, ci ma vad in ea. Cand sunt fericit, lumea mi se pare minunata, cand sunt necajit, lumea imi pare trista. Ea nu este nici vesela, nici trista. Ea exista. Atat. Nu lumea ma necajea, ci starea mea de spirit si grijile pe care mi le faceam. Am invatat sa o accept fara sa o judec, fara nicio conditie.

Pai in intuneric nu ne putem trai viata...Dar cel care e infundat in el, invata mai multe despre siguranta, prin durerea de care dau pe parcursul vietii.

Mie nu imi place intunericul dar nici nu imi displace.
Cum adica pierduti in el?(in intuneric adica)

Mie îmi place şi întunericul şi nu mă simt inferioară cu nimic când vine vorba de asta.

Aici nu ma nimerisi, imi place foarte mult sa stau in intuneric si in deplina liniste, sunt un om pierdut vesnic in el?
Hopaaaaa! stai asa ca nu-i asa am cazut in capcana
Nu mai zic nimic, las si pe altii sa cada'n teapa

Esti ciudata, de ce crezi neaparat ca vrea cineva sa traga in tine?

Asteapta ma nebunule ca m-am prins, am editat raspunsul, intra la profilul meu sa vezi ce-mi face ciudata, ti-a facut si tie miorlau asa vreodata?

Degeaba,trezesti "nebunul"si-i spui sa astepte? Doar stii ca nu poate...

Pentru ca Intunericul nu e asociat de obicei vietii ci opusul ei; Lumina e sustinatoarea acesteia, de aceea lipsa ei ne displace.

Raspunsul meu, fiind un simplu membru ca si voi, nu am pretentia sa fie luat litera de lege.Am raspuns doar sa-mi fac cunoscuta opinia, este simplu.

Doar Ema te mai poate salva de la intunericul vesnic pacatosule.