De ce oamenii ajung sa se urasca? Oare se merita stiind ca viata e atat de scurta?

Pentru ca sunt prea multi. Se merita ca sa aprecieze mai mult opusul.

De ce? Pentru că e gratis. Uite de-asta.

Sau poate pentru ca unii sunt frustrati si se revolta pe atii din prisma frustrarilor?

Cunosti cazuri? Eu vad ca toti o tin numai intr-o iubire pe aici. Ala ma place; si ma mai place si altul. Iar eu il iubesc pe altul de nu mai pot. Si am mai iubit pe unul luna trecuta... Uita-te putin pe cat. "Dragoste si sex".

Tocmai pentru ca viata este atat de scurta, interesele sunt mari si multe.Multi oameni considera ca daca tot au o singura viata,si aceea destul de scurta, de ce sa nu-si atinga scopurile cu orice pret, fara sa tina cont de parerile celor din jur.
Ca sa nu mai vorbesc de faptul ca"Miorita"de apartine, si ca atare, de ce sa nu"moara si capra vecinului".

Sau poate e doar ură.Ură pură.Pot să-i urăsc pe toţi fără să primesc frustrare în schimb.

Pentru ca nu se inteleg pe ei insisi in consecinta nu inteleg ce se intampla in jurul lor si ca metoda de protectie pentru minte e sa externalizeze aceasta repulsie, cand nu mai suporti "dai afara" asa face si mintea cand nu mai suporta o i-a razna

Bre,valea de aici cu ultra-sentimentalismele si textele parca extrase din reviste adolescentine hipioate si site-uri de citate pentru mediocri idioti! Ura este singurul sentiment din lume pur, singurul cu adevarat constructiv si unul din putinele sentimente ce nu sufera denaturari, ramanand astfel unul adevarat.De fapt,toate sentimentele reale de pe lumea asta sunt reale,sentimentele pozitive sunt niste ipocrizii create de oameni,ce nu-si pot depasi starea de embrioni mentali si se amagesc cu iubiri,cu bunatate,optimism si pozitivitate. Bullcrap,nu exista chestiile astea, neinitiatilor!

Oamenii ajung sa se urasca, pentru ca renunta la ipocrizii fade si isi dau seama ca nu au cum sa reactioneze in alt mod, unul la celalalt, fara sa dea nesinceritati si ipocrizii.

Pentru ca se si iubesc, in egala masura; si totul in lume este dual.Iar daca numai ne-am spune vorbe dulci toata ziua, pe langa ca e scurta, viata ar fi si plicticoasa.Eu cred ca n-am simti dulceata raiului daca n-ar fi amenintarea iadului...

Imagineaza-ti doua corabii navigand pe ocean. Este loc destul pentru amandoua. Cum ar fi ca, in loc sa isi vada linistit de drum, s-ar ciocni una de alta? Cam asa e si cu noi. M-am nascut, am vazut lumina zilei, ma bucur de viata. Mai incolo, vecinul meu a avut si el aceeasi sansa. Ce ar trebui sa facem? Sa ne bucuram si unul si altul. De lumina si caldura soarelui, de frumusetea naturii si de darul vietii in general. Sa merg la el, sa-l imbratisez prieteneste si sa-l invit la un joc de tenis, sau sa ascultam impreuna o muzica, sa facem o plimbare... orice lucru frumos. Ura e un element strain, nenatural. Nu stiu cum a aparut, dar n-ar fi trebuit sa apara.

Stii ca ura si neiertarea aduce cu sine amaraciune, frustrare, depresie, boli cardiovasculare? Nu exista chin mai mare decat cel provocat de amaraciune, care este rodul unui spirit neiertator. Ea refuza alinarea, refuza vindecarea si refuza sa uite. Nici o temnita nu este atat de daunatoare ca amaraciunea, ale carei zabrele nu lasa lupta sa se opreasca.

Daca ne raportam la infinitatea prostiei, merita.