De ce oamenii care au realizări în viață (realizări vizibile) tind să-i descurajeze pe alții iar alții care nu au realizările acelora tind să încurajeze mai mult oamenii?
Este posibil ca oamenii care au realizări în viață să își dorească să protejeze aceste realizări și să le păstreze pentru ei înșiși, de aceea ei pot fi tentați să descurajeze pe alții. De asemenea, oamenii care au realizări în viață pot simți că au mai multă experiență și înțelepciune decât alții și pot considera că îi pot sfătui pe alții în modul cel mai bun.
Pe de altă parte, oamenii care nu au realizări vizibile pot simți că au mai puțină autoritate și că le lipsesc anumite resurse, astfel încât pot fi mai dispuși să încurajeze pe alții pentru a-i face să se simtă valoroși și apreciați. Ei pot considera că încurajarea este o modalitate de a construi relații puternice și de a-și face prieteni.
Este important de menționat că aceste motive nu sunt universale și că fiecare persoană poate avea motive diferite pentru comportamentul lor. Este posibil ca unii oameni care au realizări în viață să fie încurajatori, iar unii oameni care nu au realizări vizibile să fie descurajatori. De asemenea, este posibil ca unii oameni să încurajeze pe alții indiferent de realizările lor, în timp ce alții pot avea tendința de a descuraja pe alții indiferent de realizările lor
Răspunde
Ordonare:
Cronologică
Răspunde
Tinzi sa generalizezi. Este doar parerea ta. Cu mici exceptii, realitatea este alta.
Omg, you are a stoker 
) hibry )
Știi că nu toate întrebările îs despre Măria Ta?! Nuuu?! )
Și totuși realitatea mea asta este 
Am întâlnit oameni Alfa, de fapt toți oamenii din anturajul meu au fost Alfa, Colerici sau Sangvinici cu realizări peste ale mele și totuși nu am simțit niciodată încurajarea lor, nici suportul lor.
Eu la polul opus melancolic cu realizări mai minuscule, am încurajat pe toată lumea chiar și pe acei Sangvinici sau Colerici când aveau o pasă mai proastă.
Generalizarea ar fi doar că mă raportez la cazul meu și experiența mea, e adevărat aici, aștept să văd dacă alții au mai trecut prin asta, dar eu persoana mea, m-am lovit de toți acei opuși mie și cu toți aceia experiența a fost aceeași.
Depinde în ce ecosistem îți desfășori tu activitatea. Ceea ce spui mă duce cu gândul la niște oameni de bani gata care nu au muncit pentru acele realizări, și deci nu sunt realizările lor
Stalker*
avand in vedere mesajul pe care mi l-ai trimis, clar nu ti-a placut raspunsul si te-a ros incat sa mai pui o intrebare.
Doamne, tu chiar nu mai ai alți utilizatori pe care să-i stresezi, din câți locuiesc pe acest TPU?
Și nu m-a ros nimic, ba chiar m-a amuzat.
Cât de stoker eu îl scriu din coreeană, mai bine zis așa cum îl aud eu în kdrame ) așa îl aud, așa îl scriu cu literele mele românești. Și da, recunosc că în engleză habar n-am cum se scrie. ))
Nu este așa. Eu mi-am încurajat copii ori de câte ori a fost cazul. Am obținut rezultate astfel.
Eu ma refer la realitatea aia in care oamenii care au realization ceva prin munch chiar ii incurajeaza si indruma pe restul care vor sa munceasca
Deci te-ai gandit sa folosesti un cuvant in engleza, dar nu stii cum se scrie si te-ai gandit sa-l scrii in coreana? interesanta gandire.
Păi unii da și așa o văd și eu normal. Ai muncit, ai realizat ar trebui să-i încurajezi și pe alții. Și și chiar dacă nu ai reușit, pentru mine una definiția omului bun înseamnă omul cald și încurajator.
Dar sunt excepțiile, pe care eu una le-am întâlnit...
Oameni realizați (evident că realizările acum le spun din perspectiva mea, n-am de unde să știu exact, dacă ei, ăia cu 10, cu mașină bunicică, cu casă, cu facultate finalizată, cu plimbări prin Europa și cu copii sau măcar jumate din ce scriu eu aici au, ei chiar le și văd ca pe niște realizări) dar eu le văd ca pe realizări, realizările lor, care nu neg că i-au costat multe ca să le aibă, dar tot aceia sunt primii care spun că nu se poate altuia, care amuzant, dacă nu-ți iese ceva tot ei vin să râdă primii și să te arate cu degetul că nu ai reușit).
Ce expun, expun din anturajul meu și din cazuri concrete. Deci e ceva simțit și sper că și observat corect.
Daca tu ai văzut niște EXCEPTII de ce vii și pui întrebări la modul general? Care e scopul?
Eu cred ca cei care nu au relizari tind sa-i descurajeze pe altii, e vorba si de invidie dar si de frustrare!
Să aflu niște răspunsuri? Să pierd vremea? IDK
Dar de ce e lumea supărată că adresez întrebări?
P.S. N-am specificat în întrebare că ar fi general. Am adresat doar o întrebare.
Dar de ce e lumea supărată că adresez întrebări?
Pentru că pui întrebări stupide fara o premiza ancorată în realitate
Realitatea era a mea. Eu o trăiesc de 27 de ani. Deci... dacă asta nu e real, atunci ce e? )
De regulă am văzut opusul sa fie mai des întâlnit. Oamenii cu realizări de regulă nu stau sa își consume energia inutil
Un om care a reușit are deja o mentalitate diferită și mă îndoiesc că ar descuraja pe cineva dar invers se întâmplă cel mai des
Eu nu am vazut asa, aia cu realizari ma incurajau sa fac si eu, ca se poate, ca daca au putut ei, pot si eu.
Si niciodata nu m-au descurajat astia cu realizari.
Aia fara ce sa zica, aia nu-mi ziceau nimic ca nu aveau ce. Nu putea sa ma incurajeze pe mine daca n-au putut sa se realizeze ei.
Aia cu realizari care descurajeaza is tembeli si o fac din rautate.
Nu este adevarat. Intotdeauna cei care au realizari marete, cu adevarat marete, vor alege sa-i incurajeze pe ceilalti si sa lucreze impreuna cu ei.
Da, uneori sunt chiar enervanti cu incurajarile. Nu realizeaza ca unii nu-s ca ei si nu au armele lor native (mecanism psihic, vointa, motivatie, talent), si ei "hai ca uite, fa. uite, eu fac.", de parca aialalti nu stiau ca trebuie sa faca, n-au facut ca n-au putut.
Ca si vointa asta, nu vine asa aiurea, vointa vine din motivatie, iar motivatia vine daca esti sanatos la cap.
Dupa asta mai conteaza si nivelul de inteligenta si mediu unde te formezi, nu e asa simplu "gata ma, fa, ca uite eu facui".
Deci in nici un caz nu te descurajeaza decat asa daca are unu pica pe tine si nu vrea sa te realizezi sau daca concurezi cu el la locul de munca, dar aia e altceva.
Hmmm, din acest punct de vedere nu am văzut vreodată. Poate ar trebui să schimb unghiul, și prin încurajări nu mă refer la replica cea mai banală "Hai, fă!" Ci la situații reale, când tu îi spui cuiva că vrei să faci x sau y lucru, în condițiile în care acea persoană cui îi spui, a făcut și el/ea treaba aia, și el/ea îți aduce argumente cum să renunți la ideea aia. )
Exemplu concret : un om care a luat permisul și aude că și tu dai de permis, ceva ce până la urmă oricine are în secolul 21, îți spun că mai bine nu încerci că va fi greu sau tu nu vei lua permisul. Cum vezi un caz din ăsta? )
Mie nu mi s-a intamplat, din contra, si cand voiam sa fac si eu real cutare, mi-a aratat cum se face, si a zis sa o dau inainte cat se poate.
Ptr ca altfel puneam o intrebare simpla "dar tu de ce ai facut daca mie imi zici sa nu fac?", sa vedem ce zice.
Dar ia intreaba "tu cum ai luat permisul? Eu de ce n-as lua? ca de la gunoieri la profi universitari iau permisu si e okey, eu ce am?".
Intreaba sa vezi ce zice. Sa vedem ce raspunde.
Sau mai este o situatie, cand stie cine si cum esti si stie ca ti-o iei daca faci! Asta cu permisul mi-a zis-o si mama la vremea aia "nu da, ca nu esti de asta, te sperii, te emotionezi".
Si avea dreptate.
Nu e chiar asa ca toti fac permis si mai sunt si in ordine, de ex cineva pe care cunosc l-a facut asa de fanfarada dar nu e prea in stare sa conduca si nu a condus apoi, nu avea talent, desi a ajuns mare om in viata. Cand conducea era jale, parintii au zis "noi nu ne bagam sa iei permisul...treaba ta daca ai cu cine".
Daca conduce, isi asigura ori moartea, ori sa ramana handicapat ori puscaria ca face rau altora.
Dar asta daca e pe bune si zice corect, daca e din rautate desi tu ai putea face asta, este alt caz.
Ok! Înseamnă că eu chiar am întâlnit oameni ciuuuudați ) ori asta, ori oamenii din viața mea au avut alt stil de a motiva omul. Recunosc că uneori m-a motivat și stilul ăsta. ) Uff, când auzi replica că nu se poate sau că îți fac power point cu argumentele prin care ai să eșuezi te motivează și mai tare. Dar evident că în final ție îți rămâne să afli dacă poți sau nu. ) Evident că dacă eșuezi rămâne să te întorci cu coada între picioare și să le spui că au avut dreptate. Sau măcar să-i eviți dacă ești prea orgolios să le dai dreptate.
Pai uneori mai facem si eu asa, si se motivau din orgoliu. Gen "ee, pai daca vine ala te face praf, ca e...", si ala "eu? Pfuai..sa vezi ce-i fac daca ma supara".
Dar am fost f atent la ce descurajez, sau "e, te duci tu la facultatea aia, nu are sens pentru ca ce faci tu fata acolo?", adica psihologie inversa.
Deci depinde de caz.
De ex un amic de al meu face pe dos, daca ii zici sa nu manance aia, "eee eu fac contra, daca voi ziceti sa nu, eu bag".
Asa ca am abordat altfel "pai mananca ma!", si n-a mai mancat.
Ca are tensiune si colesterol si nu are voie una si alta.
Si daca zice ca nu esti in stare fi atenta ce zici:
"Mda, este posibil sa ai dreptate, nu stiu ce va fi, poate reusesc sau nu", si asa iti lasi loc de buna ziua, si apoi "am zis intelept ca e posibil sa esuez", daca zice ceva, deci nu te-ai dat mare.
Nu zici "ba daaaa eu fac, eu dreg, nu se poate sa nu", ca atunci te faci de cacao daca pierzi.
Eu asa faceam, si apoi zicea "mda...ai zis ca e posibil sa si pierzi, ai dat un raspuns bun, nu te-ai laudat ca prostu", si nu mai putea sa rada.
Rade cand te lauzi, cand negi total ca ai putea pierde.
De ex o colega a zis ca e posibil sa pic examenul ca e unu greu, eu am zis "da, este posibil sa-l pic", stia ca am note bunicele eu in facultate. L-am picat, noroc ca nu m-am laudat.
Răspunsul este publicat...
Te rugăm să aştepţi ca răspunsul tău să fie trimis spre publicare.
