De ce sa ne pese de ceilalti?
Este vreo legatura intre moralitate si fericire?

De ce sa nu? Daca iti pasa de ceilalti iti pasa si de tine. Depinde cum percepi tu legatura aia si daca crezi ca exista sau nu. Poti fi o persoana lipsita de moralitate insa fericita pentru moment, sau o persoana morala trista... Pff...

Fi calm ca nu ne pasa de alti, ne pasa doar de noi sau cu cei care avem o legatura emotionala atat

Este un adevar incontestabil.Dar filozofic este o alta dimensiune, desi filozofia supune, se zice, doar la dezbatere.
Daca ne limitam la cercurile noastre unde gasim armonia, nu gresim oare ignorand pe ceilalti?
E ca si cum am sta intr-o gradina frumoasa, benefica, am construit ziduri 'protectoare', dar in jur se deverseaza deseuri (chimice, radioactive, etc.).

Man cui i pasa daca mie mi foame?

Daca spui la 10 oameni, ii va pasa macar unuia! Daca nu spui la nimeni si atunci se va gasi macar 2 care sa constate! Si sa te ajute.
Asta daca nu te ascunzi intr-un buncar!

Dovedeste ceea ce afirmi

Prin exemplul propriu? Asta imi este simplu! (am si martori:fara a duce in derizoriu afirmatia mea!).
Vrei sa mananci si nu ai ce? Vii la mine si vei gasi, sau iti dau o farfurie de manacare.
Vrei surse de finantare pentru necesitatile afacerii tale, stai langa mine si respectand si luptand pentru LEGE, vom gasi! Depinde unde este aria ta de aspiratii!

Drolja spunea ca nu exista altruism in adevaratul sens si sunt de acord. Tot ce facem, inclusiv atunci cand facem fapte bune, facem tot pentru propria satisfactie. Prin urmare altruismul isi are baza, in realitate, in egoism. Extrapoland asta, ne pasa despre ceilalti pentru ca indirect stim ca asta poate fi in folosul nostru. Pentru ca noi suntem fiinte sociale si intelegem la nivel subconstient ca depindem atat direct cat si indirect de supravietuirea indivizilor din aceeasi specie. Si astfel apare empatia, un egoism sub acoperire, menit sa ne mareasca sansele de supravietuire ale speciei in timp ce reusim sa ramanem si indivizi egoisti.

Legatura dintre moralitate si fericire nu cred ca exista la nivel universal. Da, sunt sigur ca pe anumiti indivizi ii completeaza si le usureaza drumul catre o stare de spirit superioara. In acelasi timp pentru altii fericirea va avea legatura cu planul material, pentru altii cu celebritatea iar altii isi pot gasi linistea in mijlocul haosului si al violentei. Pentru ca suntem diferiti, doar esenta e aceeasi.

De acord, daca mergem la extremul virtutilor!
Este imposibilul uman, in privinta punerii in practica. Ideea mi se pare justificabila.
E adevarat, in filozofie opunem concepte in stare pura.

E mai bine sa iti pese doar de tine.
Nu

Nu cred ca nu exista altruism in sensul adevarat al cuvantului. Nu sunt de acord nici cu faptul ca, printre mijloacele obtinerii placerii(nu fericirii), apare si acel 'fals altruism.
Nu sunt de acord, de asemenea ca bogatia, mai ales acumularea ei prin mijloace necinstite, ar aduce FERICIREA, poate placerea.
Deci sa facem o diferenta intre PLACERE si FERICIRE!
Nu cred ca suntem diferiti in privinta discernamantului, as zice ca putem fi diferiti in comoditatea de a alege PLACEREA in detrimentul Fericirii.
Dar nu e decat o parere! Sigur ca gresesc. Doar sunt un biet om, care vrea sa priceapa, dar nu am capacitati.

Ok, haide sa facem diferenta dintre placere si fericire, ca ai spus ca o facem dar nu ai mentionat care ar fi aceea. La fel cum nu ai mentionat nici de ce sustii anumite puncte de vedere, imi spui doar ca nu esti de acord, dar nu oferi nicio explicatie si nici nu oferi alternative care sa demonstreze ca parerile tale ar avea vreun temei in realitate. Sper ca atunci cand vorbesti despre fericire nu te referi la acel sentiment absolut de implinire care iti guverneaza intreaga viata. Pentru ca asa ceva nu exista, doar copiii privesc fericirea asa. Oamenii maturi stiu ca fericirea este doar o placere amplificata, care aproape te copleseste. Tot oamenii maturi stiu si ca unitatea de masura a fericirii sunt clipele, in niciun caz anii.

Cum adica nu crezi ca putem fi diferiti in privinta discernamantului? Tu crezi ca fiecare om are aceeasi capacitate de a simti, de a alege si de a se controla? Si doar comoditatea face diferenta? D-asta sunt atatia pedofili, criminali si violatori prin puscarii, comoditatea este factorul determinat in viziunea ta? Sau logica ta se aplica doar in cazul fericirii, pentru ca e convenabil, si in alte situatii natura respecta, dintr-o data, alte legi ale firii?

Si nu te mai victimiza ca nu te-am agresat cu nimic.

La prima citire mi s-a parut ca sunt doua intrebari fara legatura intre ele, dar am inteles ca extensia ar fi ca e moral sa ne pese de ceilalti. Probabil ca e, dar nu cred ca nu sunt exceptii. Adica, sunt sigura ca exista oameni absolut imorali din diverse puncte de vedere, care pot demonstra mai mult altruism decat un personaj inecat in propria-i moralitate. Ce vreau sa spun e ca natura umana e plina de surprize si e greu de incadrat in tipare suntem foarte diferiti (intre noi) si inconsecventi.

Sigur ca un spirit luminos si decent isi gaseste fericirea in moralitate, dar cati sunt asa? as zice chiar ca dimpotriva, pentru fiecare dintre noi exista ceva catalogat drept imoral care ne produce un moment de fericire

Eu am pus intrebarea, nu retorica, am indoieli, altfel nu-mi pot cristaliza o parere! Nu e vorba de victimizare. Este vorba de stabilire a unor adevaruri pro si contra, intrucat nu este o discutie, sau nu vreau sa devina o discutie conversationala nici trivia.
Vorbeam despre niste concepte, pur filozofice, daca-mi permiti. Nici macar cu tente sociale desi sunt si ele argumente.OK? Am nevoie de perceptia voastra, in sensul de a-mi compara propriile peceptii cu realitatea sesizabila.

Recunosc sincer ca am ascultat o discutie, cu totul intamplator, asupra acestui subiect. Nu este inventia mea asocierea intrebarilor, mi-a atras atentia ca discutia era purtata intre un preot si un filozof(profesor la Universitate).
Un preot, nu de cei de la tara (fara sa jignesc pe nimeni).
Am vazut acesta asociere si am reflectat.Filozofic, desigur. Nu zic ca eu as fi gandit asa, poate as interzice aceste asocieri, sunt neproductive, uite cati se indigneaza( din cei sinceri).
Dar cred, pe masura citirii raspunsurilor voastre de care tin cont, ca este un subiect care ar rezolva chiar problemele dificile de viata, daca ar fi intelese in plenitudinea lor. Apreciez mult sesizarea asupra ingemanarii intrebarilor, caci majoritatea se supara, sare 'ca ars' ca si cand ar fi atac la persoana.Tratand intrebarile prin privirea disjungerii lor, ceea ce e sa zicem simplu.
Hai sa vedem in ansamblu(filozofic ) adica a nu asocia cu experientele particulare, care nu intra in discutie decat ca pe o concluzie pe care o putem exprima.

Compasiunea este o haina veche pe care unii o poarta cu drag pentru ca e vintage,altii o poarta de nevoie,iar multi nu o poarta deloc.Cei ce o poarta cu drag,au mostenit obiceiul sau l-au dobandit pe parcurs,cei ce o poarta de nevoie,erijeaza in OAMENI(uneori, cuvantul om nu este decat o firma, firma unui magazin de lux, in interiorul caruia, de cele mai multe ori se gaseste cu totul altceva decat ce este scris afara), iar cealalta categorie...UN Vidusaka.

ADEVARUL realitatii l-ai descris foarte plastic(sa ma exprim asa).Sa fie de vina viteza vietii sau formarea in societate din copilarie? Sau influenta covarsitoare a lumii exterioare romanimii care pare ca ne-a cotropit sau covarsit printr-o dezvoltare unilaterala si de nestapanit si sub aspect moral al societatii? Dar asta este o alta problema.Iti multumesc pentru poza reala, instanta a societatii.

Cu mult drag!