Sinuciderea este trata de superficialitate de cei care habar nu au ce se intampla in mintea omului care recurge asa. Nici macar nu isi imagineaza ca framantarile il macina(pe sinucigas) pe zi ce trece pana cand intr-o zi isi face curajul de a-si lua viata. Consider ca sinuciderea este un curaj nebun rezultat din mii si mii de deceptii, din depresii fara scapare, iar actul in sine este mai mult o modalitate de a pune capat durerilor, dezamagirilor, indoielilor, nelinistilor.
Este lasitate, lasitate de 1000 de ori lasitate. Spunea cineva ca,"cu cit este batalia mai grea, cu atit este victoria mai mare"Odata ce refuzi lupta cu singurul motiv ca ti-e frica de suferinta, nu te poti numi decit las.Iar tu nu poti judeca dintr-un pat si sa spui ca moartea te urmareste zilnic pe strazi cind ea este pretutindeni.
E usor sa stai intre patru pereti si sa spui ca atunci cand esti al nimanui, dormi pe strazi, unde lumea se injunghie intre ei pentru mancare, e o lasitate sa te sinucizi cand nu exista nici-o cale de scapare. Sunt mai multe sanse sa mori pe strada decat in casa. Citatele astea, sunt facute de razboinicii mmorpg-urilor care stau zilnic la geam sa numere picaturile de ploaie.
Da,asa este oarecum.
Sa nu uitam ca Diogene a locuit intr-un butoi (din propria-i vointa)
Imi pare rau sa te dezamagesc.Nu ca nu-mi place sa numar fulgii sau picaturile de ploaie dar nu o fac din casa.
Cazurile astea ce le prezinti tu nu vor schimba modul in care panselutele vad situatia.Viata e supraapreciata,"the joys of life", cum le zic unii, daca te uiti mai atent sunt prea abstracte pentru a i le baga in cap unui sinucigas, iar acesta sa le ia de bune.Nu e deloc lasitate, ba din contra, e un act ce trebuie incurajat.Eu unul zic ca singura moarte onorabila e cea auto-indusa, poate fi si lipsita de durere, daca esti suficient de ingenios.
Da,sinuciderea este un act de laşitate şi prostie.
Când eşti orfan pe străzi,poţi să faci cam ce vrei tu, poţi încerca absolut orice, mai ales că oricum nu mai ai nimic de pierdut, nu trebuie să renunţi la nimic, deci riscul este minim.
Da esti liber, umblii ca o fantoma, nimeni nu te observa.
Dar, e dura viata de strada, in mare parte din ei mor, de la droguri sau pur si simplu se omoara intre ei. Gandeste-te ca pustii astia cu parinti normali, care au o viata decenta, tot sunt influentati de anturaj, apai aia de pe strada, care au un psihic foarte distrus. Gandesc ca animalele, fac orice pentru supravietuire.
Îţ dai seama că-mi pasă mai mult de consistenţa fecalelor pisicii mele decât de copiii de pe stradă. Eu dacă aş fi ajuns aşa, sigur supravieţuiam.
E viata fiecaruia sa faca ce vrea cu ea, eu personal nu as putea sa fac asta, o viata am o traiesc oricum e, acel orfan putea fi unul din mari bogati ai planetei
Nemtoaico, nu mi-a placut ca ai folosit orfani in formulare intrebari postate de tine, mai multe nu vreau sa scriu deoarece iti cunosc temperamentul si imi esti draga, nu vrea sa iti faci alt cont
Am dat exemplul ala fiindca, e un caz special si 99% din ei care au ajuns asa, nu au reusit nimic. Doar vroiam sa aflu alte pareri.
Ok.
Exemplul pe care tu l-ai mentionat mai sus nu este cel mai potrivit deoarece tocmai EI sunt cei care lupta din rasputeri sa supravietuiasca. "La Lupta" renunta de cele mai multe ori cei care nu sunt lipsiti de aparare, iar motivele sunt diverse. Ei sunt generic numiti LASI uneori pe buna dreptate.
Hm...din cate am observat, ei nu vad lucrurile chiar atat de dramatic...nu vad lucrurile ca cei care au de toate: o familie, amici etc. Ei se acomodeaza intr-un fel cu situatia si multi dintre ei incearca chiar sa o depaseasca; acum sunt situatii si situatii, intervin o multitudine de factori.
Se spune ca e nevoie de curaj pentru a muri
Eu spun ca trebuie curaj pentru a trai
Si sti ca toti oameni mor dar nu toti oamenii traiesc
E greu cand trebuie sa treci zilnic inca un test
(Bitza - Baietii mari nu plang)
iSaidNo întreabă: