Daca iti cumulezi prea multe sarcini de rezolvat (fata de timpul de relaxare), atunci ai perceptia ca timpul trece repede si tu abia poti face sarcinilor.
Lasa-ti mai mult timp de relaxare si odihna (programat) si angajeaza-te la mai putine sarcini!
Este o "zicala" intoarsa, dar adevarata:
"Ce trebuie sa faci azi, nu lasa pe maine, ci pe poimaine, fiindca pana atunci ori nu mai este nevoie, ori fac altii".
Timpul sta pe loc, atunci cand il observi. Asta zice o filosofie budista. Prezentata prin mai multe carti, una dintre preferatele mele fiind "Puterea prezentului" de E.T.
Sau... o fi o replica din Escape Room (2019), atunci cand fata din rolul principal descopera cum sa scape din acele momente care o tineau "prizoniera".
Sau o fi teoria cum ca timpul incepe sa se schimbe.
Sau pur si simplu o fi din cauza ca nu mai suntem atenti pe momentul prezent, si ne lasam prinsi de gandurile care vin si pleaca in fiecare zi, ca... doar asta face creierul pana la urma.
Cum sa faci sa simti ca nu mai "alearga"? Observa-l. Fa multe activitati intr-un timp cat mai scurt, constientizeaza clipa. Mediteaza.
Si eu am aceeasi intrebare, doar ca mie mi se pare ca weekend ul trece in cateva ore si restul saptamanii intr-un an
Imbatranind.
Sa vezi cat de lungi ti se vor parea orele intre 4 dimineata si 8 dimineata, cand nu poti dormi.
De exemplu pentru mine timpul trece "greu" cand sunt in situatii noi. Sunt atatea informatii si trairi ca le tin minte pe toate si imi par multe.
Dar daca e o zi obisnuita la birou fafa nimic nou, nu tin minte nimic, se sterge din calendar si nu-mi dau seama cand a zburat timpul.
Noutatea pentru mine incetineste timpul ( timpul meu biologic, perceptia asupra timpului fizic), iar monotonia il accelereaza.
Monotonia, faptul ca nu apare nimic nou da senzatia ca timpul trece mult mai repede.
Banuiesc ca e rezonanta Schumen - dar in afara de asta e si perceptia subiectiva a fiecaruia
Da... cu alte cuvinte da.
Si cu alte cuvinte, tot aici la categoria de filosofie, cand raspundem la intrebarea "cine suntem noi", "cine esti tu", nu putem spune doar ca un creier, un organ, sau toate aceste lucruri... poate spiritul, sufletul, poate o urma in existenta...
Mă gândeam cum ar fi să auzi pe cineva zicând: Eu şi creierul meu suntem buni prieteni
Da, avand in vedere ca nimeni nu prea pune problema asa... este destul de ciudat sa auzim asta intamplator