De ce traim ca daca am trai vesnic?
observ ca chiar in clipa morti inca ne mai gandim la viitor oare de ce? oare de ce nu acceptam ca moartea face parte din existenta noastra?

Mie nu imi vine sa cred ca o data si o data nu voi mai trai.Cand ma gandesc la asta, parca visez.

Serios?

Moartea face parte din viata! Viata pe care o traim este trecatoare si ne gandim la o viata vesnica daca facem fabtele bune si sa fim cinstiti cu altii si sa facem bine! Exista viata vesnica dincolo de moarte pentru ca noi avem un suflet nemuritor si viu ce salasluieste in trupurile noastre!

Ai murit de sti ca exista asa ceva?

In primul rand viata nu exista, tot din juru` nostru este invizibil, si se pierde in lungul abis, crezand ca noi am aflat viata, stim si ce este moartea. Moartea este necunoscutul, moartea nu este o judecata, nu este o concluzie a faptelor tale, nu este o inmormantare, nu este o cruce, nu este un cimitir, nu este o stafie. Boala nu exista, omul nici atat, probleme, stres, psihopatie, sociopatism. Nimic nu exista, fetele nu exista, nici baietii, stii ca toti sunt gratis fiindca drogurile costa. E normal sa-ti injectezi o substanta autohtona, dezvoltata prin inec in corp odata ce-ti imaginezi o boala. La fel si cu moartea, e normal s-o ai odata ce-ti imaginezi. Poate ne vom vedea in viata viitoare, reincarnati in America, ocupand un post important si fara teama de a fi impuscati de vreun Sniper din nori, in parlament. Spor la gandit, nu te-ai mai speriat pentru ca era tot o fantoma.

Principalul obiectiv al omului este supraviețuirea, prin urmare, amânarea morții cât mai mult posibil prin orice mijloace.

Pentru ca Dumnezeu a pus in fiecare om gandul vesniciei.

Noi vedem viata in cea mai mare parte a vietii noastre, psihicul nostru este format din viata.Cand eram copil nici nu eram constient ce inseamna moarte, nici acum nu sunt constient ce inseamna moarte, n-am cunoscut-o inca. Oricand ar putea aparea un cutremur sub mine care sa ma omoare, si cu toate astea, nu sunt constient.Cand ma aflu intr-o masina ma uit la celalte masini si imi spun:Sunt in siguranta, este o raritate sa mor in accident.De obicei cand ma gandesc la moarte ma uit in jur si vad oameni batrani care inca pot umbla, si imi spun:Moartea e departe! Inca mai am de trait! Traiesc mereu cu speranta ca voi avea o viata mai sanatoasa si voi trai o viata cat mai lunga.Traiesc cu convingerea ca moartea e nedureroasa si voi putea trece peste ea asa cum un bolnav de cancer trece prin suferintele bolii cu zambetul pe buze.Am avut odata o stare mortala in mine, am simtit aerul sufocant al mortii si atunci era prima data cand am fost constient ce inseamna moartea.Traiesc totusi in continuare cu convingerea ca moartea nu e un lucru peste care nu poti trece, inca nu am vazut om nenorocit care sa nu poata sa treaca peste o experienta, fie ea cat de grea.Gandurile mele zboara in alte parti, nu la moarte. Timpul este drumul pe care merg in siguranta.Eu nu cred ca noi oamenii suntem constienti de moarte, si nici de boli nu suntem constienti.Parca oamenii aceia care mor in pat linistiti asa cum vad eu in filme imi schimba si ei impresia despre moarte.Noi oamenii traim in mare parte clipa si avem probleme in viata la care sa ne gandim.Cand stau pe PC nu ma gandesc la moarte ci ma gandesc cum sa stau cat mai mult si cum sa imi ajunga timpu.Gandurile problematice cu care ne confruntam si gandurile despre viitor sunt sfinte, ele ne ajuta sa nu fim atenti la moarte.

Serios.