De ce vreau eu să cred că există Dumnezeu?
...deoarece nu vreau să îmi imaginez iubirea ca fiind doar o reacţie a creierului de eliberare a unor hormoni sub impulsul conservării speciei, eu vreau să mi-o imaginez ca pe sentimentul care te face mai bun, care te uneşte spiritual cu ceea ce eşti separat fizic. Unele mistere sunt mult mai frumoase dacă ar rămâne mistere
...deoarece orgoliul meu de om nu îmi permite să cred că noi trăim doar datorită unui impuls de energie electrică. M-aş simţi prost dacă aş şti că televizorul sau frigiderul funcţionează pe acelaşi principiu ca mine. Nu, eu prefer să numesc flux divin ceea ce îmi dă viaţă şi îmi permite să trăiesc
...deoarece nu vreau să văd răsăritul şi apusul doar ca o rotaţie simplă în jurul soarelui, eu le văd ca pe cel mai frumos "Bună dimineaţa!" sau "Noapte bună!" posibile pe această lume. Este modul Lui de a ne saluta pe toţi.
...deoarece legile umane nu sunt de ajuns pentru a ţine lumea în frâu. Nu este niciun articol de lege care te obligă să fii bun, să îi iubeşti pe cei de lângă tine, să speri atunci când totul merge prost.
...deoarece lipsa unei divinităţi doar măreşte problemele de aici. Încurajează oamenii meschini, încurajează superficialitatea şi lipsa responsabilităţilor.
...deoarece am nevoie să îi mulţumesc cuiva pentru lucrurile care nu depind de mine. Nu datorită mie sunt sănătos, nu datorită mie am o familie superbă, nu datorită mie vă pot spune acum ce vă spun. Toate acestea ni se par atât de normale, încât practic sunt o banalitate. Gândiţi-vă doar la cineva cine nu are acestea. Pentru el ar mai fi o banalitate?
...deoarece eu văd viaţa ca un prilej, nu ca o destinaţie. Vreau să cred că trăiesc pentru ceva, că tot ce fac aici nu e doar în zadar. Deoarece tot ce voi lăsa pe Pământ vor fi doar câteva oase într-o cutie. Deci merită să încerci să faci aici ceva durabil?
...ar mai fi multe motive, mult prea multe. Dar voi încheia cu "Pariul lui Pascal": "Dacă cred în Dumnezeu şi nu există, nu voi pierde nimic. Dacă nu cred şi există, pierd totul". Cineva zicea că există reversul medaliei. Nu, nu există niciun revers al medaliei. Nu te costă nimic să crezi, poate doar 5 minute pe zi pentru a spune o rugăciune.
...de aceea, pentru mine există Dumnezeu şi Îl simt tot timpul alături de mine. (Cineva spunea că e pueril să zici că Îl simţi. I-aş atrage atenţia spunându-i că noi suntem legaţi de realitate prin simţuri. Înainte de a simţi, trebuie mai întâi să îţi doreşti. Ceea ce voi numiţi noroc, coincidenţă sau şansă, eu o numesc Providenţă)
Ce am spus mai sus nu este pentru atei. Este pentru cei care cred şi cei care mai mişună pe aici, nehotărâţi, sperând ca printre link-uri şi filosofări să existe o dovadă cât de cât clară în privinţa existenţei Lui.

Şi acum, partea pentru toată lumea: Iniţial, mi-am făcut cont fiind atras în special de această categorie. Şi deşi nu am deloc cunoştinţe de filosofie şi tot ce ştiu ştiu doar din empirism, am văzut că în marea majoritate filosofia care se face aici este o filosofie de duzină (dacă aş puea-o numi filosofie) deoarece filosofia pune întrebări fără răspunsuri care te ajută să trăieşti. Tot ce faceţi voi aici, cu atei împotriva credincioşilor nu este decât o hrană a orgoliului propriu.
Poate că îmi supraapreciez întrebarea, dar nu vreau să faceţi aici o furtună de certuri. Ce am scris aici vreau să fie o oază de linişte.
P. S. Vă rog, nu daţi răspunsuri de genul "Unde e întrebarea?". Pentru cei care deja se gândesc la aşa ceva, le reamintesc că site-ul TPU.ro este un site de într-ajutorare în primul rând. Eu nu am pus o întrebare, doar am dat răspunsuri unor oameni care nu ştiu cum să îşi formuleze întrebările.

Orice comentariu ar fi de prisos; ma bucur din tot sufletul ca exista oameni care gandesc astfel dar si gasesc cuvintele cele mai potrivite spre a o spune.Tot respectul.

E foarte frumos ceea ce ai scris.Foarte frumoase motivele pentru care crezi in Dumnezeu.Nici eu nu vreau sa cred ca totul e la intamplare, din noroc, ca omul a aparut datorita evolutiei, ca suntem aici datorita unei explozii la intamplare, ca iubirea si celelalte sentimente placute nu vin decat de la creier si nu de la suflet si motivele ar curge aici.
Oricum toti o sa vedem daca exista sau nu la un moment dat si eu cred ca multi o sa regrete faptele lor din viata(necredinta, ura, rautatea)Numai bine

Eu nu pot sa-ti laud prezentarea. Eu am un defect - nu ma emotioneaza niste cuvinte. Nu tot ce vrem este adevar, nu tot ce vrem este bine(se pot da foarte multe exemple). As putea sa-ti comentez toata povestea dar ma opresc la o singura afirmatie.
"Tot ce faceţi voi aici, cu atei împotriva credincioşilor nu este decât o hrană a orgoliului propriu."
Fiecare crede ce vrea, dar nimeni sa nu vina la mine sa-mi zica ca religiile sunt lucruri intime. Dumnezeul biblic => religie => biserica =>!?! Credinciosii religiosi fac regula, iar necredinciosii, chiar daca nu sunt de acord, trebuie sa o respecte. Poate tu esti absent(nu te doare nici in cot) ca se practica indoctrinarea, ca copiilor le este indicat cum sa gandeasca, ca se pune mai mult pret pe biserica decat pe sanatate, invatamant sau oricare alte institutii, dar eu nu pot fi absent. Convingerea ta nu coincide cu a mea, insa convingerea ta face parte si din viata mea. Convingerile religioase indica o directie, deregleaza realitatea, modeleaza originalitatea, modifica persoana, iar eu nu pot fi de acord.
Copilul invatat sa ucida, stie, sau poate simte ca trebuie sa ucida. Cu credinta si perseverenta se poate simti orice produs al imaginatiei, el va trai oadata cu persoana ce ii da valoare. Iar referitor la pariul lui Pascal, el inlatura sinceritatea fata de propria persoana.

Raul, orice persoana se formeaza in copilarie, mai exact, orientarea omului in viata depinde de valorile obtinute in primi 18 ani de viata. Ce mai poate omul alege sau schimba daca nu are destul curaj, ambitia necesara, increderea necesara etc, sau daca nu poate vedea adevarul sau binele? Un copil indoctrinat este privat de liberul albitru(motivul exemplului meu cu copilul invatat sa ucida). Nu ma simt persecutat, nici nu poate fi vorba de acest cuvant, doar consider ca este nedreptate si manipulare(BOR prima sau printre primele institutii + religia in scoli).
Daca crezi ca eu clasific oamenii in credinciosi si necredinciosi te inseli amarnic. Eu iti respect convingerea si ceea ce simti, eu te cred ca credinta ar trebui sa fie un lucru intim, poate chiar asa si este privitor la persoana ta, dar toata propaganda religioasa, pozitia si puterea de impunere a biserici arata alceva.
Eu in pozitia mea pe acest site, la partea religioasa, doresc doar sa trezesc scepticismul. Ma deranjeaza cand unii credinciosi se apara sau fac propaganda cu vorbe in vant - trimite...cu pluta.

Raul, ultimul meu raspuns.
Tu probabil crezi ca eu deranjez intimitatea credintelor, si ca ar trebui sa inchid ochi si sa tac din gura. Amuzant. Nu este vorba de ce crede o persoana sau alta, este vorba de urmarile credintelor. Vezi diferenta!? In fine, nu mai comentez alceva, nu am de gand sa conving...

...ai dreptate ( si de mult nu am mai vazut o intrebare cu adevarat demna de stiinta si filozofie. dar uite ca acum am vazut!)

Raspunsul meu pentru acest post il gasiti separat
http://www.tpu.ro/......t-sa-nu-i/

"Pariul lui Pascal": "Dacă cred în Dumnezeu şi nu există, nu voi pierde nimic. Dacă nu cred şi există, pierd totul"
Asta da modalitate de convingere, adica sa crezi de frica. Parerea mea e alta. Daca crezi si nu exista inseamna ca ai trait o viata ca prostu, in imaginatia ta, ai pierdut timpul si existenta degeaba. Daca nu crezi si exista, nu e o problema pentru. ca D-zeu nu are nevoie de prosti si creduli ci de oameni sceptici si rationali. adica, sa fim seriosi, d-zeu nu e chiar atat de neam prost si sa aiba atata vanitate incat sa se supere de faptul ca te-ai indoit de existenta lui.

@Jargon
Umm...nu ştiu ce ai citit sau ce ai crezut că vreau eu să zic prin cele spuse mai sus. Eu cred, mi-am format deja principiile şi le urmez.
@simple
Sunt unii care cred în Dumnezeu de frica iadului (cum eşti tu) sau din dorinţa de a ajunge în rai. Eu cred pentru că simt că e nevoie să cred. Ce am scris mai sus nu sunt sentimentalisme scornite, sunt doar adevăruri îmbrăcate într-un mod în care să placă celor ce citesc (nu uita motivul pentru care am postat asta în primul rând).
@celorlalţi
Vă mulţumesc mult că îmi respectaţi dorinţa de a nu face discuţii polemice la această întrebare, indiferent dacă sunteţi atei sau credincioşi. Eu doar am prezentat nişte motive pentru care cred, nu constrâng pe nimeni să creadă, fiecare alege ce îşi doreşte. Sper doar să fi ajutat pe cineva

@Ramona
Personal, îmi imaginez viaţa prea seacă dacă trăieşti fără să simţi că trăieşti pentru altceva în afară de tine. Şi nu înţeleg ce pierzi din viaţă dacă trăieşti crezând. Te rog să faci diferenţa între a crede şi a fi un "fanatic". Pur şi simplu prin modul meu de a fi, eu mă regăsesc foarte mult într-un creştinism primordial, care se manifestă prin bunătate, înţelegere, milă şi compasiune. Deci dacă ăsta e modul meu de a fi oricum, eu nu înţeleg ce pot pierde din viaţă.
Cât despre partea cealaltă, mie mi se pare ilogică. Dacă Dumnezeu i-ar ierta şi pe cei care nu cred în el, atunci care ar mai fi folosul iadului? Ştiu, pare puerilă explicaţia şi foarte simplă, dar răspunsurile la majoritatea întrebărilor existenţiale şochează prin simplitatea lor.

Oricum, haide să fim mai umani şi să credem fiecare în ceea ce îşi doreşte. Îţi doresc un an nou fericit!

@Alphawolf
Ceea ce li se spune copiilor ţine mai mult de cultură şi tradiţie decât de religie.La fel ca tine, când cresc mari, au dreptul să aleagă. Acum ai orice libertate. Cum tu eşti liber să fii ateu. Poate că tu, gândindu-te foarte mult că ateii sunt persecutaţi chiar îţi autosugerezi inconştient acest fapt şi chiar te simţi.
Eu nu am dat chiar niciodată de o persoană care m-ar fi întrebat dacă sunt credincios sau nu, te rog să ne dai şi exemple, dar altundeva, nu aici. Pentru mine credinţa este un lucru intim. În plus, am vorbit doar de ceea ce simt eu.
Chiar dacă ar fi cum zici tu: Credeţi că voi, punând întrebări şi răspunzând pe un site veţi rezolva ceva? Nu aici trebuie lucrat. Pe acest site nu îşi au loc astfel de discuţii, la fel cum nu îmi doresc nici eu să fi fost nevoit să spun lucrurile pe care le spun în acest răspuns.

@Alphawolf
Tocmai tu, prin ce faci acum faci ca religia să nu mai fie un lucru intim. Ar trebui să îţi pese de tine şi nimic mai mult. Sunt destul de multe persoane care deşi au avut o viaţă creştină când erau mici, atunci când au crescut au devenit atei convinşi. Cunosc eu o astfel de persoană. Dacă ai lua lucrurile altcumva, cunoaşterea mai bine a religiei doar îl va ajuta pe copil, atunci când ajunge la maturitate şi nu mai crede în Făt-Frumos să aleagă între ce îşi doreşte şi ce nu. Cât despre religia în şcoli, se poate renunţa la această oră cu o simplă semnătură din partea părinţilor, ea nu este nicidecum obligatorie. Religia se predă deoarece religia oficială a statului este creştinismul ortodox. Un copil crescut de mic să ucidă cu siguranţă o va face deoarece a fost ameninţat. Sigur i s-au format în cap idei de genul "ucide sau fii ucis", căci nu există alt mod de a constrânge pe cineva la un act atât de urât, deci comparaţia ta cu religia nu prea stă în picioare.
Oricum, eu doresc să terminăm acest subiect. Eu spun că nu îşi găseşte locul pe site, mai ales aici. Aş fi foarte recunoscător dacă mi-ai respecta dorinţa şi să arăţi în primul rând că eşti om, cum a zis şi Răzvan.

@0marry0
Dacă te-ai uita mai bine, ai vedea că nu am spus niciun Dumnezeu anume. Eu spun Dumnezeul creştin deoarece sunt ortodox. Şi nicidecum nu am vorbit despre personificarea lui, nu ştiu ce ai înţeles, dar eu văd Îl văd pe Dumnezeu diferit. Eu Îl văd ca suma întregului bine care se întâmplă pe aici.
Şi oricum, după cum spunea cineva, eu nu am spus un zeu anume, ci orice credincios ar putea crede în aşa ceva. Eu am spus doar legile unor valori morale care ar trebui să existe aici şi care argumentează prezenţa lui Dumnezeu în vieţile noastre. Mai spuneam cuiva că (iartă-mi cacofonia) chiar dacă ar fi demonstrat că El nu ar exista, tot aş mai crede. Nu din îndoctrinare, după cum s-ar grăbi să spună ateii, ci pentru că eu sunt prea slab de unul singur. E ca efectul Placebo. Sunt singur, dar măcar nu o ştiu. Şi totuşi. Ce altceva ar putea garanta legile morale dacă nu Dumnezeu? Te aştepţi la aşa ceva doar din partea oamenilor?

@iHeartKpop Dumnezeu nu face niciun rău şi nici nu îi place să ne vadă suferind. Dacă oamenii nu ar fi avut dreptul de a alege ce vor să facă nu ar fi zis că ar avea un Dumnezeu crud care nu le dă libertăţi? Dar totuşi, le avem şi tocmai din cauza acesto libertăţi oamenii suferă. Ei nu suferă din cauza Lui ci din cauza celorlalţi oameni. Îmi pare foarte rău pentru fratele tău, dar te-ai gândit vreodată că Dumnezeu poate face unele lucruri pentru a ne îndruma de fapt spre bine? Cât despre post şi celelalte lucruri, pe mine mă lasă rece. Eu aici vorbesc de Dumnezeu, relaţia mea personală cu Dumnezeu, iar de multe ori relaţia oamenilor cu El nu trece de dogme, ceea ce îi induce în eroare atât pe atei cât şi pe creştini.Nu e frumos să îţi aminteşti de El o zi pe săptămână şi în rest să fii la fel de uman ca orice ateu... Poate că păcătuiesc gândind aşa, însă eu prefer să fiu creştin cu sufletul mai mult decât cu trupul.
Şi nu, tot ce facem noi nu e spre binele Lui, ci pe binele nostru. Căci până la urma-urmei tot noi vom plăti binele sau răul săvârşit aici.

@UchihaSasuke Nu te obligă nimeni. Totuşi, luând în seamă ce au zis ceilalţi, aş spune că e frumos

Bună.
Sunt de acord cu tine!
Pa, pa.

Frumos, nu credeam ca un crestin ar putea scrie asa ceva. Oricum asta face diferenta intre atei si crestini, crestinii simt nevoia sa creada in Dumnezeu ateii nu...

@Jargon nici eu nu suport ateii care spun ca sunt atei doar din teribilism...am avut parte o data de un asemenea specimen si mi-a ajuns pentru toata viata...totusi de ce esti asa sigur ca exista o foarta care ne conduce?
Dupa parerea mea noi apartinem Universului care reprezinta un echilibru perfect, ai puteao denumi perfectiunea, nu este o divinitate sau asa ceva este pur si simplu "tot"; parerea mea.

Exista o vorba "Crede si nu cerceta!"Prin urmare ce iti pasa tie daca exista sau nu.Nu suport mucosi care devin atei numai din teribilism(nu ma refer la tine), ca ei sa fie diferiti.Nici eu nu credeam ca Dz exista ziceam ca este doar ceva inventat pentru a manipula lume.Pana la urma de ce sa imi innegresc eu sufletul cu ura si sa nu ma axez pe ce e important in viata. Dar gandeste-te in felul urmator, daca nu exista cineva sau ceva supranumit dumnezeu atunci cum de existam sau cum de s-a format universul.Fratilor am zis de atatea ori, poate ca nu il cheama Dumnezeu, poate ca nu e un mos cu barba, si poate ca nu arata ca noi, dar ceva ne conduce, un papusar insetat de perfectiune.Deci urmeazati principiile, dar nu mai pierde timp prea mult pe aceasta tema.
Nu sunt userul care scrie (Ai perfecta dreptate sau Nu ai dreptate) nu caut sa iau fundite, dar inca o data iti spun nu te lasa influentat de altii FII TU, CREAZATI SINGUR PRINCIPII PE CARE SA LE URMEZI si cel mai important NU-TI INCALCA ACELE PRINCIPII!

Eu cred, dar nu gandesc ca tine poate ca viata ar fi mai simpla gandindu-te ca daca mori nu vei ajunge in iad pentru injuraturi, destrabalare, betie, furt, rautate, mandrie si altele.ai fi doar un simplu schelet printre zecile de milioane. DAR eu cred pentru ca am cercetat pentru ca m-am gandit asa:"daca exista Dumnezeu eu de ce sa nu ma opresc sa-L slujesc pe EL si astfel nu-mi pierd viata cu nimicuri si tot ce are El este si al meu? mai ales ca El ma iubeste SI-A DAT VIATA PENTRU MINE" eu nu cred ca as avea nevoie de sentimentalise scornite doar de adevar
noi suntem 80% sentimente 20%ratiune(psihologiii au demonstrat)
sper sa nu iasa de aici o cearta, ar trebui sa ne civilizam

Dar de ce Dumnezeu?
Nu ma intelege gresit, nu am nimic impotriva credintelor tale, nimic de obiectat legat de ce ai scris. Dar am o intrebare, de ce Dumnezeu?
Sunt atatea religii in lumea asta, incat ma pierd numai la gandul numarului lor, asadar de ce el? Puteai sa alegi sa crezi in zeitati cu chip de om, care au puteri, dar care pot gresi. Puteai sa alegi sa crezi in meditatie care duce la apogeul fericirii. Dar ai ales Dumnezeu, creatura omniprezenta, omnipotenta, a tuturor posibilitatilor infinite si nedefinite.
Acum, asta e strict parerea mea, dar eu cred ca Dumnezeu e intruchipat a fi prea perfect, de aceea nu pot crede in el in niciun fel. Adica toate lucrurile eronate din Biblie sunt greseli ale sfintilor, ale altor oameni. Iar eu, nu cred in perfectiune... si in multe aletele, ca veni vorba, dar cam astea ar fi motivele mele.

Pai. normal ca raspunsul meu va fi ca ai dreptate .
Si ca veni vorba din acelasi scop mi-am facut si eu cont aici. Desi sunt oameni care spun ca nu exista vreo`dovadata anume ca sa demostram ca EL exista. insa sunt atatea intrebari care arata ca exista. si ei stiu sigur ca exista pentru au trait au simtit asta!.
Oricum mi-a facut placere sa citesc ce ai zis .

Salut!
De ce vreau şi eu să cred în Dumnezeu? Pentru că ştiu că e acolo, pentru că Îl simt şi pentru că mă ajută mereu. Pentru că de fiecare dată mi-a ascultat rugăciunile şi m-a mişcat prin bunătatea şi toleranţa Lui. Nu mă costă nimic să cred în El şi voi crede chiar şi când voi trece printr-o perioadă mai grea. Şi dacă voi avea perioade mai proaste, El oricum va fi acolo să mă sprijine şi să-mi dea speranţă. Dac-aş spune cuiva câteva întâmplări din viaţa mea, m-ar considera nebună de legat. Am mai încercat să deschid şi altora ochii, să-L vadă şi să-L iubească şi ei, dar refuză categoric. Ei nu-L pot vedea şi nu fac niciun efort pentru că nu vor să-L vadă. Şi tot mai mulţi se afundă în această ceaţă, voit, poate chiar conştienţi că, într-o zi, s-ar putea să regrete că nu au lăsat ca iubirea Lui să-i cuprindă şi nu pentru că nu au crezut în El, ci pentru că nu au vrut să fie iubiţi şi ocrotiţi.
Îţi mulţumesc pentru această întrebare. Nu ştiu câte alte întrebări de la această categorie, legate de acelaşi subiect, "credinţa în Dumnezeu", au păstrat aceeaşi atmosferă ca şi la început (au apărut ulterior certuri, conflicte, injurii etc.). Ceva m-a făcut să revin la această postare. Am votat întrebarea cu 10.
Numai bine!
Pumpkin Pie

Vreau si eu sa cred la fel ca tine!

Ai foarte mare dreptate in tot ceea ce ai spus

Si doar pentru ca existi!

Tu chiar crezi ca o sa citesc aia?

Întro oarecare masură aşi fi de acord cu tine dar numi pot permite.
Oameni sunt niste insecte care traesc ca să moară şi de fiecare dată cînd nu putem să ne urcăm cu o scara mai sus, mereu spunem că ne-am săturat. O persoană care nu are pe nimeni sau pe nimeni nu vrea să vadă la moment ise pare ca lumea sa întors şi crede ca fară el veaţa celor care îl inconjoară va fi mai frumoară.
Ne-văzînd cîte lucruri uimitoare ne înconjoară. Multe persoane cînd ajung într-o situaţie grea spun ( AJUTAMA DOAMNE ) şi ata îi ajută să meargă mai departe.
Ideia e ca noi oameni avem nevoie de un Dumnezeu al nostru pentru cineva Dumnezeu e mama, prieteni, o bere sau un pachet de ţigări.
Linistea care vine de la Dumnezeu este în sufletele noatre sau mai corect în subconştient. Cuvintul acesta DUMNEZEU ne ajuta să ţinem inchise bestile din noi, oameni sunt instare de orice doar dăle un motiv firesc. Unde nu tei afla şi ce nai face ţine minte ( cea mai mare prostie e sa te temi.)

Va salut.nu discut.