Normal! Pai hedonismu e tot ce aduce placere, mie imi place sa si bag in mine paini cu nutela sau dulceata de afine buna, dar si sa ma informez, sa cunosc, imi aduce placere pur si simplu, sa lucrez la fizica, matematica, sa discut anumite chestii.
Placerea de a cauta informatii vine de fapt din dorinta inconstienta de a nu crapa, metode care sa faca supravietuirea mai sigura si mai buna.
Ca altfel nu mai simteai ca-ti place sa te informezi, aia carora le place.
Scopul existentei e doar sa nu crapam, atat, nici un altul din pacate. Scopu inconstient, si asta e scopul real al existentei (de ce, nu stiu). Ala constient e doar sa ne bucuram de viata.
Ar fi un scop, da. Eu cred ca, scopul adevarat, nici oamenii nu stiu, si nici-un om de stiinta, nimic, sunt toate speculatii. Hai sa ne uitam un pic inapoi. Ce au facut oamenii in ultimii 30, sa zicem, aici in Romania. Au iesit din comunism, nu? Ce inseamna asta? Vroiau sa schimbe. Schimbarea e un scop. Dar cel mai bun raspuns e technologia. Au dezvoltat technologia. Am trecut de la calculatoare de pe vremea dinozaurilor, la tablete si telefoane cu senzori, "touch-screen" care contin cea mai mare enciclopedie din lume, niste dispozitive mici, care incap in buzunar. Dezvoltarea, evoluarea continua, din care face parte cautarea mereu a noi informatii, nestiutul. Omul vrea sa fie primul, mereu, sa gaseasca, sa puna mana pe ceva, pe ce altii inca nu si-au pus. Plus comfortul, luxul. Cu cat mai usor, cu atat mai bine. Astea deja sunt nevoi primitive. Pentru ca, se intersecteaza, nevoia constanta de a cauta informatii noi, de unde provine? Si de ce? Ce determina omul sa caute informatii?
Ar fi prea putin sa fie doar atat intrucat cunoasterea prin sensibile (fizica, biologie etc.) si cunoasterea prin inteligibile (filosofie, logica, matematica etc.) nu constituie un scop in sine, ci un mijloc.Nicio forma de hedonism nu poate reprezenta scopul uman intrucat hedonismul reprezinta echivalentul unei puscarii in chimia cerebrala, omul ala fiind folosind cu precadere cateva zone din creier (nucleus accumbens si alte cateva) si astfel devenind un biet sclav. Apoi, constatam ca omul nu e niciodata multumit cu situatia in care se afla, ci intotdeauna vrea mai mult.Asta arata ca omul e creat pentru vesnicie si ca fiecare om are un suflet care poate conceptualiza si circumscrie vesnicia.Scopul nu poate fi niciodata legat de obiecte (caci acestea sunt mijloace) si nici de idei sau de stiinta (tot asa, sunt mijloace), ci scopul trebuie sa fie legat de o persoana/persoane (omul se poate simti implinit cu adevarat doar de celalalt, niciodata de idei sau de obiecte).Dar de vreme ce omul cauta vesnicia, referentialul autentic atunci cand vorbim de scopul uman trebuie sa fie o Persoana vesnica, adica Dumnezeu.Despre aceasta, psalmul 41 spune "În ce chip doreşte cerbul izvoarele apelor, aşa Te doreşte sufletul meu pe Tine, Dumnezeule.
2. Însetat-a sufletul meu de Dumnezeul cel viu; când voi veni şi mă voi arăta feţei lui Dumnezeu?"
anonim_4396 întreabă: