De unde incepe totul? Aceasta cautare trebuie sa rezolve misterele vietii, atunci cand cele mai simple intrebari nu-si gasesc raspunsul.De ce suntem aici? Ce este sufletul? De ce visam? Poate e mai bine sa nu exploram de loc?
Totul incepe in matrice. Suntem aici ca sa evoluam si sa murim. Sufletul = energie. Visam ca sa ne facem sperante false. Nu, din potriva, trebuie sa exploram ca sa evoluam, sa nu ramanem la stadiul de gorila. Cu timpul le vom afla pe toate. Dar mi-e teama ca asteptarea va fi lunga.
Răspunde
Ordonare:
Cronologică
Asa e viata multe intrebari putine raspunsuri! Totul ne este lasat pentru a fi descoperit, nu avem "instructiui de utilizare " pentru VIATA cred eu 
Răspunde
Din dorinta de a intelege.
Suntem aici din cauza sau datorita atomilor si gravitatiei. Why can't you trust atoms? Because they make up everything.
Sufletul e creierul.
Visele sunt interpretari/reproduceri/legaturi/combinatii ale informatiilor stranse in subconstient.
E bine sa cercetam, cunoasterea ofera satisfactie, liniste, putere. http://i.imgur.com/nn0c8.jpg
Totul incepe din filosofia unui singur cuvant : Universul!
E o adevarata Entitate si e plin de mistere iar natura noastra ne impinge sa le descoperim.
"Este foarte greu să translezi în noțiune ceea ce nu are caracter noțional. " Nichita Stanescu.
Exista o cunoastere interioara, instinctuala care nu are nevoie de definitii. Raspunsurile la aceste intrebari tu de fapt le cunosti, dar pe moment ce te complici, lucrurile simple iti (vor) par(ea) nevirosimile. Cineva mai spunea : traieste mai intai si apoi filosofeaza.
O sa incerc,mai in gluma, mai in srios, sa-ti raspund ce cred eu, referitor la intrebarile tale prea academice pentru acest site:
-"De unde incepe totul?". Daca ce cunoastem acum au aparut dupa "inceput", logic ar fi ca anterior nu era nici timp nici spatiu.Neexistand astea,notiunea de "inceput",nu isi are sens.
-"De ce suntem aici?". Intrucant existand,musai trebuia sa ocupam un loc in spatiu si, deocamdata asta ne-a fost "repartizat". Poate ca-n viitor ne vom extinde,sau vom face schimb cu altii.
-"Ce este sufletul?". Acel ceva pe care nu vrem sa-l recunoastem drept copil legitim al creierului, atribuidui-l inimii, care saraca n-are nici in clin nici in maneca, cu el.
-"De ce visam?". Visele sunt fanteziile creierului, cand este lasat de capul lui.
Asta a fost tot.
Pana la urma, e o chestiune de temperament felul in care filosofam cu privire la acel "singur cuvant". Pentru unele temperamente existenta universului este un mister, unul care nu le da liniste. Gandul ca exista fara un motiv le afecteaza bucuria de a trai. Altii o iau mai usor. Daca chiar isi pun intrebarea ce-i cu universul asta pe-aici (?), pe ei ii satisface afirmatia lui Frank Wilczek: "The univers appears to be just one of those things". Sigur, si credinciosii ar putea zice: "God is just one of those things". De ce nu se opresc credinciosii la univers (?) este o intrebare buna. Dar se poate pune la fel de bine si intrebarea: de ce nu ar trebui sa se duca fizicienii mai departe, la God.
Lasam problema in suspensie?
Răspunsul este publicat...
Te rugăm să aştepţi ca răspunsul tău să fie trimis spre publicare.
