Speranţă. Dorinţă şi aşteptare înfăşurate în una.
Speranţa nu este convingerea că lucrurile vor lua o întorsătură bună, ci convingerea că ceea ce faci are sens indiferent ce întorsătură iau lucrurile.
Speranţa este visul celui treaz.
Speranta este ceea ce te tine in viata, ce te motiveaza, un vis pe care il ai cu ochii deschisi, care nu moare niciodata(asta e de mine)
Speranta moare ultima, daca ai ramas cu nimic ea te "incurajeaza".Cu ajutorul ei se pot infaptui lucruri mari cu toate ca sansele de reusita sunt foarte mici.Pe scurt speranta este credinta care ramane pana la moarte.
Speranta este o c*rva, fiecare traieste cu ea.
Ea este cea care te ridica din pat si te impinge sa incerci, tot ea este cea care te doboara jos si nu poti scapa din aceasta bula continua si extrem de vicioasa.
''Speranta este credinta bolnavicioasa in aparitia imposibilului.''
(Henry Louis Mencken)
Depinde cum percepi tu: http://enciclopedie.citatepedia.ro/index.php?c=speran%FE%E3
Un exemplu: ''O speranţă e o hartă imaginară, o hartă cu "ar trebui să fie" în loc de o hartă cu "este".'' - definiţie de Stephen R. Covey.
Speranta este tot ce avem in viata. Speranta nu moare niciodata. Indiferent cat de sigur esti ca nu vei reusi speranta te indruma sa... mai crezi. Intotdeauna ea te va 'ispiti' (nu cred ca este cuvantul potrivit) sa mergi mai departe, sa ai incredere in tine si sa... sa nu te doboare nimic, sa fii perfect pentru tine. Speranta este cea care ne invata, cea care ne ajuta. Fara speranta am fii doar niste. niste. Nici nu gasesc nici un cuvant pentru a exprima ceea ce vreau sa zic. Am fi nimic. Nu am trai cu adevarat. Speranta este esenta vietii (la fel cum este si iubirea).
Sper ca ai inteles ce am vrut sa spun.
Chestia cu speranta nu moare niciodata e de discutat.Azi am speranta sa imi iau o vila iar maine ma concediaza si am speranta ca imi voi gasi un alt loc de munca, prima speranta a murit in timp ce alta a luat nastere.Si din asta am ajuns la concluzia ca Speranta este o nevoie a omului de a visa la ceva, de a munci ca sa atinga un scop.
Se refera la speranta ca un sentiment, nu ca la una anume...si prin ceea ce ai exemplificat tu, se intelege ca desi omul esueaza, continua sa spere indiferent de motiv,, deci acest sentiment nu moare niciodata.
Se refera la sentimentul de a nu renunta.Si prin ceea ce am exeplificat am vrut sa arat ca speranta se stinge incet pana moare(intr-adevar odata cu omul).A inceput sa spere la o vila apoi la un apartament apoi la un loc de munca apoi la o bucata de paine apoi sa apuce ziua de maine si in final fara...(stiu un exemplu foarte negativist).
SPERÁNȚĂ, speranțe, s. f. Sentiment de încredere în rezolvarea favorabilă a unei acțiuni, în realizarea unei dorințe; nădejde, sperare
Speranta este credinta celui ce-si pierde Sufletul. Speranta este sora cu viitorul deci speranta este o iluzie dupa cum viitorul si trecutul sunt iluzii. Speranta este ceva nesigur, ceva ce ai vrea sa se intample dar este lipsita de incredere deoarece crezi ca e posibil sa nu se intample. Credinta e mai puternica decat speranta, deoarece implica un anumit grad de convingere chiar daca aproape insignifiant. Acolo unde exista "un bob de credinta - Daca ati avea credinta cat un bob ati zice muntelui acela "Muta-te in mare" si s-ar muta " exista mult mai multe sanse sa se intample decat daca ai spera.
Speranta este credinta celui care nu-L simte pe Dumnezeu, altfel ar sti ca Dumnezeu e pretutindeni cu el.
RAY întreabă: