Dupa ce am vazut toata seria saw ma intreb oare oamenii se pot schimba oare? puscaria din ziua de azi se baseaza pe asta nu e oare o iluzie? oare ne nastem buni si asa murim sau ne nastem rai si asa murim si schimbari nu exista oare?
Hmmmm, chiar am gandit-o pe asta, nu o zic la o prima analiza scurta.
Personalitatea se schimba dar nu in mod radical. Nu poti sa " reprogramezi " creierul dar ti-l poti " adapta ". Nu toti simtim, gandim, experimental chestii la fel. Unele sentimente sunt mai intense, altele nu, unele sentimente exista, altele nu. Depinde de persoana si de mediul in care traieste. Ma pot oferi ca exemplu aici.
Scurt si la obiect, 2 chestii :
1. Cand eram mic eram agresat fizic si chiar batut, ba la scoala, ba pe strada. Imi era frica de bataie si ma lasam dominat decat sa fiu batut. M-am apucat de box la 19 ani si acum o duc chiar foarte bine. Nu sar la gatul lor sa ii bat, folosesc diplomatia. Cand dimplomatia cade, folosesc violenta fizica acceptabila. Il las pe ala sa dea un pumn in mine in mod controlat ( adica sa nu ma loveasca unde vrea el - in zona fetei ) si dupa dau in el de sa il potolesc dar nu sa ii dau paguba totala ( nu il lovesc in fata, in nas, gura, ochi ).
2. Cand eram mic nu eram bolnav de depresie. Vorbesc de depresie ca boala psihica. Eram fericit, activ, zambaret, eram bine. De cand imi duc depresia in spate, m-am schimbat total.
Ce vreau sa zic prin exemplele astea? La exemplul 1, altii isi exercitau puterea fizica ce era superioara in comparatie cu a mea pe mine. M-am saturat, m-am apucat de box si prin box mi-am schimbat viata. Nu mai sunt cel dominat ci eu domin, eu ma aflu in control in ceea ce se intampla. Daca vreau sa ii sparg fata si sa ii rup gura, o pot face dar nu o fac. Am invatat sa domin eu acest aspect al vietii si sa am eu putere de decizie ( a nu se pune impreuna puterea de decizie cu modul in care ti-o manifesti ). Exemplu 2? Se poate spune atat de schimbare voita cat si nevoita. Nevoita a fost aparitia depresiei ceea ce m-a schimbat total iar acum cand am posibilitatea de a ma " vindeca ", nu o fac. Imi place cum sunt si imi place cum simt.
Răspunde
Ordonare:
Cronologică
Nu cred. Totul tine de copilarie si de anturaj. De ce te-ai uita la seria saw? Parerea mea e ca este un film bolnav 
Răspunde
Se poate schimba daca are vointa.
Dupa mine, puscaria din ziua de azi este egala cu 0. Ies de acolo si fac mai rau! Omul se naste bun, inocent.
Faptele rele, dezamagirile ne fac rai.
Mda, dar nu stiu, nu pot sa trec de gandul cat chinuie oamenii aia.
In filmul Saw, Bobo. E vorba de supravieturie. Gen: Cat esti dispus sa suferi pentru a trai. Multi trec testul pe cand altii, nu!
Mda stiu cum e ca am vazut si eu. Din pacate. Nu am putut dormii dupa.
Sau, poate, bun si rau nu au existat niciodata si sunt doar doua unitati de masura prin care judecam noi lumea, filtrul fiind reprezentat de catre lucruri care ne-au fost insuflate. Ca sa-ti explic, pe intelesul tau, cand tu faci diferenta dintre bine si rau nici macar nu folosesti unitati de masura preluate din propria experienta, ci unele care ti-au fost induse de catre ceilalti.
Oamenii se pot schimba. Ideea de puscarie e gresita din start, nu face decat sa specializeze infractori si sa-i inraiasca, pregatindu-i mult mai bine sa domine si sa inoculeze frica in mintea celorlalti. Nimeni nu se naste rau sau bun.
Nu m-am uitat la Saw.
- Oamenii se pot schimba? Intrebarea asta e prea vaga pentru mine, nu inteleg la ce te referi.
- Puscaria din ziua de azi atat din tara cat si din afara sunt chiar inutile si mai mult provoaca pagube financiare. De ce nu ii atarni de piciorul detinutului o bila metalica, faci un sat bazat pe agricultura imprejmuit cu gard electric si turnuri de osbervatie si iei paznicii din inchisori si ii pui acolo?
Ar fi mai productiv, ar face ceva productiv.
- De regula, nu ne nastem buni sau rai doar daca exista un dezechilibru psihic. Ne nastem oameni in principiu.
" Omul se naste bun, inocent " - Chiar am ras aici, am ras ca e foarte amuzant si prostesc.
Intr-un milion de moduri. Intrebarea e daca societatea are dreptul sa schimbe pe cineva...
Oricum, sa pui un infractor alaturi de alti infractori mai rai inttr-un spatiu restrans, sa ii platesti masa, cazare si gimnastica in timp ce el nu face decat sa acumuleze mai multa suferinta si ura fata de societate, pentru ca mai apoi sa-i dai drumul printre oameni "normali", nu e o solutie. Uneori pedeapsa nu face decat sa te motiveze si mai tare. Daca eu voi intra in puscarie cand voi iesi de acolo nu am vreo sansa sa ies mai bun, ci de zece ori mai rau. De ce mai poti sa te temi dupa ce te-ai intors din iad? Pe unii oameni cele mai grele incercari nu fac decat sa-i intareasca, nu sa-si regrete deciziile. Aceia sunt oamenii de care trebuie sa te temi cu adevarat.
Atunci cum isi explici ca sa descoperit ca criminali au regiunea amigdalei mai mica ca un om obisnuit? amigdala =frica, ei avand putina frica nu au remuscari dupa ce comit infractiuni nu spun eu asta, se poate ca in viitor sa putem sti cine va deveni criminal, hot oare?
si tie isi adaug acelasi intrebare
Eu am bufnit putin in ras vazant cat de " inocenta " e si ca o arde intelectual ca " domne, omul e bun! e bun ca fiinta! " plus ca e adepta si unui trend relativ popular in secolul 21.
Abia astept sa dea cu capu' in ceva sa vada ca doare si apoi poate, poate posteaza aici.
Te inseli. Predispunerea la ceva nu implica o certitudine.
Tu poti fi predispus la hernie de disc, infart sau oxiuri. Asta nu inseamna ca vei si avea parte de ele pe parcursul vietii. Multi oameni sunt psihopati, de exemplu. 95% dintre psihopati, nu ajung criminali... Doar pentru ca cineva percepe frica la un nivel inferior sau nu o percepe deloc, asta nu inseamna ca isi va face varfuri de sageti din oasele tale.
Eu nu cred ca oamenii se pot schimba.
Cat despre a doua intrebare cred ca unele persoane se nasc cu anumite predispozitii spre criminalitate dar nu se nasc 'rele'.
E imposibil, a fost binecuvantata cu ignoranta. Oricat de evidente i se vor parea defectele ei intr-o zi, are capacitatea de a le interpreta, transformandu-le in altceva. Pana la ultima suflare ea va crede ca e inteligenta, spre norocul ei...
Nu cred, stiu asta. Personalitatea e modul in care creierul tau sa adapteaza la mediul exterior. Ne schimbam constant, in pofida faptului ca noi avem impresia ca ramanem la fel, si abia intr-un moment definitoriu realizam ca nici nu ne mai recunoastem. Si atunci, dupa un scurt soc, ne imbarbatam si ne spunem ca am avut dreptate sa renuntat la toate lucrurile in care credeam, nu demult, orbeste. Si viata merge mai departe...
A fost a patra metafora care mi-a venit in minte. Daca as fi oferit una dintre primele trei, mi-ar fi fost sters raspunsul...
Răspunsul este publicat...
Te rugăm să aştepţi ca răspunsul tău să fie trimis spre publicare.
