Filosofia e o disciplina de nișă pe care ca să o percepi îți trebuie cunoștințe solide în domeniu și numai.
În consecință publicul de specialitate e cel care citește lucrările de filosofie și ancorează în cunoștințele lui contribuțiile din respectiva lucrare. Aceștia stăpânesc și metodele de evaluare a unei lucrări de filosofie.
Asta nu înseamnă bineînțeles că lucrările de filosofie ne-ar fi interzise nouă publicului larg.
În ce privește ideile noi, Wittgenstein, care cînd s-a reîntors la catedra la Cambridge a fost ovaționat de colegi ca fiind Mesia, cînd și-a prezentat teza de doctorat l-a lăsat perplex pe îndrumător. Răspunzând-i nedumeririlor, Wittgenstein a plusat: dacă ți se pare greu de priceput așteaptă să vezi următoarea mea lucrare. Drept care a picat doctoratul, dacă îmi amintesc bine.
Ideile noi sînt de obicei greu de digerat, darămite de apreciat.
Nu cred ca succesul la public este un criteriu. Mass-media este atat de puternica incat pana si cele mai respingatoare lucruri pot avea succes la public daca li se face propaganda in scopul asta. Ia crestinismul de exemplu.
Eu unul consider ca niste criterii bune de evaluare a unei lucrari folozofice ar trebui sa fie originalitatea si modul in care pune etica si dreptatea in valoare pentru ca astea ne definesc ca oameni.
Cred ca conteaza ambele in mod egal, daca ai o lucrare buna vei fi apreciat de cei interesati de acest domeniu, nu de toti desigur
Nu sunt filosof din păcate.
Poți începe de aici apoi cauți o biografie. Eu am citit o biografie în suedeză.
https://en.wikipedia.org/wiki/Ludwig_Wittgenstein
Citește și cartea în românește "Ce este viața" de Erwin Schrödinger.
Succes!
Ti-as mai recomanda si cartea asta ca o baza pentru alte cercetari legate de filosofi. E lunga dar se citeste usor si cu interes. E o trecere prin filosofie, religie, istorie, pshihologie, antropologie, economie toate ingemanate. Citiva dolari pe Amazon.com
http://www.empathiccivilization.com/about
Ce ţi-e şi cu oamenii ăştia aşa-zis mari! Şi unii se grăbesc să îi ia ca modele de urmat. Uită-te şi la Wittgenstein ăsta - mare, faimos. Tată-su a fost de o rigiditate şi severitate aproape inumană. Degeaba a fost bogat, mare industriaş, dacă viaţa de familie a fost un dezastru. Trei din cinci copii (băieţi) au comis suicid. Şi chiar şi Ludwig al nostru a trecut prin depresii severe si deseori foarte aproape de gândul suicidului. Cât de mult poţi să te încrezi în astfel de oameni? Sau cât credit poţi să dai ideilor lor? Ca să nu mai zic cât de recomandat ar fi să-i iei ca model. Bine zice o vorbă din bătrâni, nu vă încredeţi în cei mari, nici în fiii oamenilor, în care nu este ajutor... (am redat-o aproximativ). La fel şi cu Cioran, care a ajuns pe culmile disperării, iar unii îi sorb cuvintele şi îl urcă pe culmile gloriei. Sau Nietzsche, sau alţii. Până la urmă, s-ar putea ca ţăranul nostru bătrân, de la coarnele plugului să aibă o filosofie mai bună decât toţi aceşti faimoşi sau aşa-zis oameni mari.
PuscasuCatalin2001 întreabă: