Da, este foarte posibil să fie nevoie și de un psihiatru. Dar totuși cred că mai întâi ar trebui s-o vadă un psiholog (poate nu e atât de grav totul, pe cât pare; el va decide unde s-o trimită mai departe).
Când spui "o perioada mai lunga de timp", te referi la ore, zile sau săptămâni?
Da, mi s-a întâmplat, însă niciodată n-a durat mai mult de câteva zile (cu motiv da, fără motiv nu).
Nu toate lucrurile se intampla cu un motiv...Ce ar fi normal? Tre' sa ne simtim uzi doar cand ploua? Doar cand ploua si suntem uzi suntem normali? Va pierdeti timpul cu nimicuri. Nu va jignesc, dar tocmai am o revelatie...Vad ce voi nu vedeti. Nu va pot spune ce, pentru ca nu aveti ochi in spate.
Asa ai inteles tu ce am zis, cum ar intelege nenea Gheorghe aflat la cota 12.000. Nici n-am de gand sa explic; ti-ar depasi capacitatea de-a intelege si pe urma ai spune ca am ceva cu tine. Ah, da...sa stii ca ochii au legatura cu urechile.Ba! Tu! Da, chiar aici sunt...
E ok, pot sa astept.Intre timp o sa meditez la metaforele tale...solicitante din punct de vedere intelectual.Cat despre partea cu jicnitul, nu iti bate capul cu asta.Eu apreciez intotdeauna "discutiile constructive".
PS:Ceea ce incerci tu sa spui este ca un orb nu poate sa auda?
Problema e ca n-am deschis gura, ci doar tastam. Probleme la nivel de perceptie, baietas. Perceptie fara obiect de perceput...halucinezi! Te salut din mers; ma bag la somn. Ne mai scriem si pe zi, daca am timp. Pana atunci...te las sa deschizi tu gura pe virtual. Eu prefer sa ma deschid la slit si sa tastez.
Consideri că ar trebui să te simţi... fericită, în majoritatea timpului?
De ce nu se întreabă nimeni dacă este anormal să ne simţim bine?!
Fără motive? Ai motive pentru care te simţi aşa, doar că nu ştii asta, încă.
Zbori căzând.
Poti cadea zburand?
Iluzii, impresii.
http://www.youtube.com/watch?v=sdUUx5FdySs
Iluzii, impresii... valabil si pentru "zbori cazand". Noapte buna.
Tu ştii cel mai bine.
Noapte bună.
Da, mi s-a intamplat si mie.
Este ciudat.O clipa ma simt invincibila, ma simt bucuroasa si am impresia ca totul imi va merge bine, exact cum am planuit...dar sunt si momente in care pur si simplu nu am chef de absolut nimic, ma simt foarte slabita si mereu imi gasesc defecte la care stau si ma gandesc ore in sir.
Toate astea trec.Mereu fac ceva care sa imi distraga atentia.Incearca sa citesti, incearca sa petreci timpul cu familia, apucate de un nou serial sau alte lucruri noi, care iti vor pune noi semne de intrebare.Ai sa vezi ca totul o sa fie mai bine.
Sa stii ca si vremea este de vina.Este starea aceasta de nerabdare de la inceputul primaverii, iarna este lunga, iar tu stii ca in curand natura va trece la o schimbare.
Trebuie doar sa fi mai optimista.
Succes.
Daca esti prost e normal sa te simti asa... depresia vine in urma constientizarii faptului ca ti-ai dat seama cat esti de prost, dovada si intrebarea proasta. Nu, nu se intimpla oamenilor normali, noi numim asta stres! Abia astept votul...
Doar atat? Da, toti simtim asta, e in natura omului sa caute raspunsuri, sa se framante, face parte din ce cautam, fericire, liniste sufleteasca, greu de gasit daca intai nu ne gasim pe noi insine. Sorry pentru felul transant in care am raspuns prima data, dar asa e viata, grea, si o mica "zdruncinatura" aici nu-ti va face rau, dimpotriva. "Viata e grea" zicea Buddha... cand vei gandi asa "greul" ti se va parea o viata normala, iar "usorul", sau hai sa-i zicem "normalitatea", cea mai mare fericire...
Ete na, uneori o palma" dupa ceafa e mai buna decat un discurs anost. Da, te enerveaza ironia, dar te face sa simti, sa gandesti, sa te scuturi"... Si e treaba mea ce raspund... lasa-ma pe mine si raspunde cui trebuie. Tu ce ajutor ai dat cu raspunsul tau adresat mie?
Problema e in felul urmator: o ironie adresata cuiva care are o problema nu numai ca nu o rezolva, ba o poate agrava (din intamplare sunt student la psihologie si cunosc n cazuri). Felul de a privi depresia cu detasare, avand atitudinea "ridica-te din pat si mergi in parc, ca n-ai nimic" a fost aspru criticat in comunitatea academica, si oameni respectabili (Salpolsky bunaoara) au facut lobby contra chestiei asteia, explicand mecanismele depresiei punct cu punct.Dar sigur ca e mai confortabil sa ironizam decat sa incercam sa intelegem problema.
Toti trecem prin perioade mai bune sau mai rele. Starea noastra sufleteasca e influentate de mai multi factori oboseala, stres, vreme, anotimp, esecuri, probleme financiare, profesionale, dar cel mai adesea de problemele sentimentale. Este important sa le rezolvi si sa nu lasi ca aceasta stare sa sa persiste mult timp, ci sa o depasesti.
Da, este posibil sa te simti deprimat(a) o perioada mai lunga de timp.Depinde insa ce intelegi prin depresie: exista depresii foarte puternice (cu ganduri de suicid), exista depresii moderate ca intensitate, insa care dureaza mult timp, exista sentimentul de apatie, si lipsa de motivatie etc. Daca depresia nu este puternica, eu cred ca poti trece peste ea apeland la oamenii care iti sunt aproape, facand un sport, ascultand mai mult muzica preferata (dar care sa nu te deprime), iesind mai mult prin oras etc. Daca lucrurile sunt mai dificile, poate este cazul sa apelezi la un psiholog (nu, nu este nimic gresit in asta, nu ar insemna ca esti nebuna sau orice alta prostie ar putea crede cineva, ci pur si simplu faptul ca ai nevoie de ajutor).
Da...adica eu fericirea o gasesc ca pe ceva foarte relativ si discutabil.eu nu ma prea incred deloc in viata, in lume sau cica in prietenii...
Da,mi s-a intamplat.E foarte aiurea, n-ai chef de nimic.Incearca sa stai mai mult cu prietenii, sa vorbiti mai mult. poate treci peste:*. BAfta
anonim_4396 întreabă: