Da, este foarte posibil să fie nevoie și de un psihiatru. Dar totuși cred că mai întâi ar trebui s-o vadă un psiholog (poate nu e atât de grav totul, pe cât pare; el va decide unde s-o trimită mai departe).
Consideri că ar trebui să te simţi... fericită, în majoritatea timpului?
De ce nu se întreabă nimeni dacă este anormal să ne simţim bine?!
Fără motive? Ai motive pentru care te simţi aşa, doar că nu ştii asta, încă.
Zbori căzând.
Problema e in felul urmator: o ironie adresata cuiva care are o problema nu numai ca nu o rezolva, ba o poate agrava (din intamplare sunt student la psihologie si cunosc n cazuri). Felul de a privi depresia cu detasare, avand atitudinea "ridica-te din pat si mergi in parc, ca n-ai nimic" a fost aspru criticat in comunitatea academica, si oameni respectabili (Salpolsky bunaoara) au facut lobby contra chestiei asteia, explicand mecanismele depresiei punct cu punct.Dar sigur ca e mai confortabil sa ironizam decat sa incercam sa intelegem problema.
Problema e ca n-am deschis gura, ci doar tastam. Probleme la nivel de perceptie, baietas. Perceptie fara obiect de perceput...halucinezi! Te salut din mers; ma bag la somn. Ne mai scriem si pe zi, daca am timp. Pana atunci...te las sa deschizi tu gura pe virtual. Eu prefer sa ma deschid la slit si sa tastez.
Iluzii, impresii.
http://www.youtube.com/watch?v=sdUUx5FdySs
Iluzii, impresii... valabil si pentru "zbori cazand". Noapte buna.
Da...adica eu fericirea o gasesc ca pe ceva foarte relativ si discutabil.eu nu ma prea incred deloc in viata, in lume sau cica in prietenii...
anonim_4396 întreabă:
AvalohAlyn întreabă: