E o prejudecată foarte răspândită că fiecărui om îi aparţine numai o anumită însuşire si că deci un om e numai bun, rău, inteligent, prost, energic, apatic ş.a.m.d.
În realitate, oamenii nu sunt asa. Putem spune despre un om doar că e mai adesea inteligent decât prost, mai adesea energic decât apatic, mai adesea bun decât rău si invers, dar nu e adevărat dacă spunem despre un om că e totdeauna bun sau inteligent, sau despre un altul că e totdeauna rău sau prost.
Şi totusi, asa îi împărţim pe oameni. Însă în mod gresit. Oamenii sunt ca râurile: apa e peste tot aceeasi, peste tot la fel, dar fiecare râu e când îngust si repede, când larg si linistit, când curat, când rece, când murdsr, când cald.
Şi asa sunt si oamenii. Fiecare om poartă în sine germenii tuturor însuşirilor omenesti si dă la iveală când unele, când altele si adesea nu seamănă deloc cu sine însuşi, rămânând totusi mereu unul si acelasi eu.
Nu am pus ghilimele, dar cugetarea nu-mi aparţine.
Vă întreb: ce părere aveţi? Sunteţi de acord cu cele de mai sus? Stiţi sau măcar bănuiţi, cărui autor îi aparţine citatul?

Nu,nu sunt de acord.
Protagonistul romanului tău își reevaluează prioritățile si se lovește de situații pe care nici măcar nu si le putea imagina, cu atat mai puțin sa le gestioneze.Îi scapa de sub control si asta îl face sa oscileze între dragostea de când era adolescent si repulsia amestecată cu vina pe care o simte acum.E ceva firesc.Situatii neprevăzute stârnesc reacții neprevăzute sau in contradicție cu cele firești.
Asta nu dovedește decât ca e om si ca e o fiinta complexa.E normal ce i se intampla.De aici pana la generalizarea aia e cale lunga. Poti sa spui ca oamenii sunt gri, negru si alb fiind extremele, dar asta nu înseamnă ca e greșit sa spui ca un om e inteligent. Daca are iq de 140, ai sa spui ca e "mai degrabă" inteligent? Nu.E pur si simplu inteligent.Aici nici măcar nu e o problema de filosofie, mai mult de semantica.Cu excepția antitezei bun/rău, restul se subînțeleg. Daca spui ca un om e energic, înseamnă ca asa e in majoritatea timpului.Nu 100% din timp, 90%80%.Majoritatea.Apatic la fel.Negativist.
Pesimist.Egoist.Ce vrei tu. Daca vrei sa fie 100% corect, da, spui ca e "mai adesea" energic.Dar nu are rost si nici sens.
La bun/rău, da, aici nu poți zice ca o persoana e buna/rea, pentru ca nici nu poți defini conceptele astea si nici nu le poți regăsi separat.Automat unde este una este si cealalta.

Din experiența mea personală pot să spun că e cam așa, nu poți judeca un om ca fiind într-un singur fel. În primul rând, pentru că orice trăsătură nu e dihotomică, nu poți să zici că cineva ori deștept ori prost. Poate poți spune că există o distribuție normală (distribuție gaussiană, curba bell, graficul ăla în formă de clopoțel) iar de aici să determini cât departe e de medie, cu cât e mai deștept sau mai prost de standard (asta dacă vorbim de inteligență).

Dar cu timpul trăsăturile noastre variază, IQ-ul spre exemplu cerește rapid până la vreo 20-30 de ani după care scade încet. Iar personalitatea, măsurată în big five, cică și ea se schimbă.

Schimbări în personalitate: https://www.apa.org/monitor/julaug03/personality

Și sub nicio formă nu putem spune că impresile pe care ni le crează oamenii în viața de zi cu zi sunt o bază bună de a spune că cineva e într-un fel sau altul.

Chiar habar n-am cine a scris citatul. Câteva încercări: Pleșu, Caragiale, Carl Jung, ceva psiholog celebru?

Sunt de acord cu tine într-o anumită măsură: un om nu poate fi azi un idiot iar mâine Albert Einstein, nu variăm chiar așa mult. Dar cred că există câteva probleme, în anumite cazuri chiar trebuie să fi apecific: un om care nu e nici energetic nici apatic poate fi 1) tot timpul așa sau 2) total apatic 50% din timp și total energetic 50% din timp.

Cum determini dacă cineva e într-un fel sau altul? Adică cineva deștept e are un IQ mai mare 100, de 110, 130? Cât? Mă îndoiesc că poți transpune ceva dintr-un limbaj statistic în limbajul nostru uzual.

Și ce ai spune de John Nash care a fost laureat al premiului Nobel și Åbel dar care între vârsta de 30-60 de ani n-a fost capabil de niciun gând rațional, datorită schizofreniei sale. Dacă spui că a fost deștept cum așa? Omul pentru jumătate din viață a fost un idiot total. Dacă spui că a fost un idiot, de ce? Omul a câștigat premiul nobel.

Fiecare evidențiază acea însușire care i se pare lui personal ca ar fi relevantă.
E logic ca oamenii au foarte multe însușiri însă nu la toți sunt dezvoltate in egala măsura. Ar fi plictisitor de-a dreptul. Și eu dau in minge, asta nu însemna ca sunt fotbalist sau voleibalist.
Nu știu a cui e.

In funcție de comportament. Teoretic, da, poți fi 50% din timp apatic si 50% energic.Practic,nu,doar dacă ești pe droguri.
Peste 110.
Nash a fost un geniu de mic, înainte ca schizofrenia sa-si pună amprenta asupra judecății lui.A fost un geniu.Nu-i poți contesta inteligenta din cauza unei boli.Nu,nu a fost "un idiot total". Pentru o scurta perioada starea sa s-a îmbunătățit.Numai limbajul sau trădează un anumit nivel de educație si inteligenta.Nu poți sa afirmi in niciun caz ca a fost "idiot". Nebun ar fi mai aproape.

Tolstoi - invierea
mi-a luat o ora cu google sa gasesc

Fiecare om are o balanta, si balanta fiecaruia inclina spre o parte mai mult decat spre cealalta, cand balanta inclina mai mult spre bine, tinzi sa introduci generalizarea "e un om bun", pentru ca asta primeaza la el, in mare parte.
Cand balanta inclina spre rau, la fel.
Inteligenta la fel.
Toate aceste balante se pot redresa, reechilibra pe masura ce omul evolueaza pe fiecare zi si cu fiecare experienta, dar asta depinde mult de, daca apar situatii, evenimente si experiente care sa schimbe inclinatia balantei.
Exista totusi o inclinatie anume pe care fiecare dintre noi o avem, spre a fii intr-un fel anume, deci da, de multe ori se aplica generalizarea, cand vezi un om in situatii repetate, comitand actiuni asemanatoare.
Exista de asemenea si o abilitate anume de inteligenta, mai mica sau mai mare, cu care omul respectiv se naste, si care poate fii redresata intr-o masura sau alta, prin educatie si dezvoltare.
Omul e o fiinta complexa, si de obicei prin experientele cu omul in cauza, cat si privindu-l cum e in experientele cu alti oameni, judecand si detaliile in functie de situatii, iti poti da seama cum sa-l definesti.

Impartim oamenii in functie de trasaturi pentru ca unii prefera singuratatea fata de companie, unii sunt mai oraganizati altii ami dezrganizati, unii se ingrijoreaza mai usor altii mai greu, unii vor sa incerce mereu chestii noi altii nici nu vor sa auda de ele.

Treaba e ca nici nu trebuie sa fii vreun expert ca sa observi ca treburile astea sunt valabile, vezi ca unii sunt mai inteligenti sia ltii mai prosti.

Singura chestie care ignora tiparul este puterea sitautiei, un om poate fi oricum in daca situatio il face. Fiecare idn noi, putem fi criminali sau eroi in functie de situatia in care ne aflam.

In situatii exceptionale "categorizarile" de mai sus nu-s valabile, insa in conditii normale omul mai inteligent va fi mereu mai inteligent, cel energic va fi mai energic iar cel apatic va ramane apatic. Cat despre bunatate si rautate, astea sunt cuturale deci depinde pe cine intrebi.

Sunt de acord cu voi care aţi spus că fiinţa umană este foarte complexă. Chiar asa, cine o poate cunoaste? Bogăţia stărilor sufletesti nu poate fi redusă la simplicitatea unei teoreme din geometrie. Iar despre originalitatea constiinţei s-a vorbit mult si s-a scris mult. S-a vorbit despre personalism, si s-a vorbit despre determinism. Discuţiile, începute încă din antichitate, vor purta mereu pecetea unor controverse speculative. De câte ori nu ne surprindem pe noi însine? De cîte ori nu am zis "în mine parcă sunt doi oameni"? Uite, de exemplu, ce scrie Renouvier în Le Personnalisme: "Constiinţa este compusă din doi oameni: omul experienţei si omul ideal. Pe cel dintâi îl constituie caracterul care se formează din calităţi native (...), din virtuţi si vicii formate în cursul vieţii. Celălalt, omul ideal este persoana pe care o recunoastem, descoperind sub eul nostru empiric, un eu superior, pe care-l menţin captiv si-l opeimă condiţiile naturii si exigenţele societăţii, opuse fericirii si justiţiei". Interesant, nu?
Este adevărat că despre un Einstein sau despre un Max Planck nu s-ar putea spune că erau si prosti uneori; ar fi o exagerare. Totusi, contrastele care sunt în noi au fost bine sesizate de Tolstoi, în textul de mai sus. Cel puţin asta e părerea mea.

E vorba de varietate, tocmai am vazut un interviu cu Jurgen klopp un om care se considera normal, un tip normal https://www.youtube.com/watch?v=3VSAMrNdIqg chiar merita vazut interviu

Îmi spui si mie, te rog, cum ai găsit pe net? Adică, ce ai scris din textul de mai sus care te+a condus la Învierea lui Tolstoi? Sunt curios.

Nu mai stiu exact