Eram într-un aeroport, unde trebuia să schimb avionul. Mai aveam de așteptat vreo două ore. Acolo, era un ceas (electronic) care, pe lângă că indica ora și minutul, avea în funcțiune și secundarul. Eu mă uitam, mă gândeam și reflectam. Ia uite domne cum trec secundele alea! Ăla este de fapt timp care trece din viața noastră. Secundarul făcea o rotație completă și pac! se schimba minutul. O lua apoi din nou și pac! alt minut. Mi-am imaginat atunci cum viața mea este ca un segment reprezentat pe o dreaptă. Dreapta nu are margini nici înspre stânga, nici înspre dreapta; segmentul însă are. Este un segment AB. Punctul A este undeva în urmă cu vreo treizeci de ani. Unde e puncul B? Nu știu și nici nu vreau să mă gândesc. Dar el este. Iar eu fug către el. Și ce repede trec secundele alea! Atunci m-am gândit că trebuie să-mi planific bine timpul și viața, ca să nu trăiesc cumva haotic. Să fac ceea ce trebuie să fac. În alea două ore de așteptare am găsit ceva, am citit câteva pagini dintr-o carte. Însă trebuie să mă gândesc la o planificare pe termen lung, ce trebuie să mai fac de acum și până la "capătul segmentului", până la punctul acela la care eu nu vreau să mă gândesc, dar care totuși este.
Credeți că e posibil să ne planificăm așa de bine timpul, încât atunci când ajungem la marginea aia (din dreapta) să nu regretăm nimic? Să avem atunci sentimentul datoriei împlinite? Că nu a rămas nimic ne făcut din ceea ce trebuia făcut?

Normal. Trebuie doar sa ai curaj sa faci ceea ce vrei.

Cel care nu regreta nimic este de obicei cel care a făcut tot și doar ce-au vrut toată viața, cel care le-au mulțumit părinților că l-au crescut și i-a răsplătit și cel care a crescut un copil fie el unul ascultător fie obraznic care chiar l-a supărat, dar care i-a spus un simplu "mulțumesc" in anumite ocazii.
Eu cred că este posibil să trăiești fără regret, dar că mulți ajung sa regrete faptul că și-au petrecut toată viața gandindu-se cum să facă asta. După mine planificarea viitorului este ceva plictisitor ce nu-ți va oferi plăcere când vei ajunge la capătul segmentului ci din contră căci tu nu ai trăit, tu ai planificat cum să trăiești (părerea mea).Și eu mi-am pus aceasta întrebare meditând dintr-o întâmplare la fel că ține și după mine un alt mod de a primi aceasta împăcare ar fi ca în timpul vieții tale pământești sa creezi ceva ce va ajuta omenirea din care fac parte atâția oameni dintre care și urmașii tăi.

Ca om care a studiat si stiinta si filosofie si religie iti pot spune ca nu e deloc clar ce se intelege prin "Să fac ceea ce trebuie să fac." La un moment dat al vietii tale poti fi convins ca trebuie sa faci intr-un anume fel, iar peste un numar de ani sa fii convins ca trebuia sa fi facut taman pe dos in momentul respectiv. De ex. in Biblie nu scrie nicaieri daca e mai bine sa dai la automatica decat la limbi straine.

Cred că ai dreptate când spui că "nu e deloc clar ce se înțelege prin...". Nu am înțeles însă exemplul ăla de la urmă, adică nu văd ce legătură are Biblia cu problemele noastre de viață. Dar e ok.

Adica Biblia iti spune sa fii bun si iubitor, daca ai voie sa divortezi, etc., nu-ti spune ce meserie sa alegi. Deci tot nu te lamureste ce anume trebuie sa faci in viata, la modul precis si concret: alegerea meseriei, alegerea nevestei (in afara de generalitati vagi), daca trebuie sa investesti la bursa, etc.

Bine, asta am înțeles, dar nu am înțeles de ce aduci în discuție Biblia la o întrebare care nu are nicio legătură cu ea. Probabil că activezi prea mult pe categoria Religie și din puterea obișnuinței ești tentat să faci mereu referire la ea. Cum era bancul ăla cu castravetele. Dar e ok, am apreciat prima parte a răspunsului tău.

Orice iti planifici ca necredincios nu are nici o valoare.

"Și ce repede trec secundele alea! Atunci m-am gândit că trebuie să-mi planific bine timpul și viața, ca să nu trăiesc cumva haotic. Să fac ceea ce trebuie să fac." -- asta e de obicei treaba religiei.

Adica sa faci ce simti in fiecare moment si sa faci cu placere tot ce faci? Cam asta cred ca este the meaning of life.

Si daca inventezi ceva care salveaza viata multora?

Da, are valoare si dupa moartea necredinciosului insa nu la asta m-am referit ci la speranta necredinciosului si la rasplata lui dupa moarte care e zero in timp ce la credincios nu dispare speranta la moartea acestuia. Apropo de inventie: Dumnezeu intretine materia iar daca n-ar intretine materia inventia aceea nu si-ar putea produce efectele.

Omule ai tu vreo dovada ca exista ceva dupa moarte?

Nu e nevoie de indata ce stiu ca totul e conceput de Dumnezeu ca si cauza primara prioritara in timp ce libertatile de alegere ale creaturilor sale inteligente sunt cauze secundare.

Omule da sau nu?

Da exista sursa vieții Dumnezeu. Energia vieții se unifica cu energia din împrejurimi care e a lui Dumnezeu.

Nu-mi place cum degenerează multe din întrebările puse pe această categorie. Cred că adminii ar trebui să fie mai fermi cu cei stricători.

Avand in vedere faptul ca timpul este limitat, si tinand cont de necesitatea de a limita regretele, sentimentul neplacut ca ar fi trebuit sa facem ceva, dar am pierdut ocazia, consider ca trebuie sa invatam, in mod sistematic, orice stiinta ne intereseaza la un moment dat, cu scopul de a o aprofunda cat mai mult. In cel mai rau caz, vom constata, sa zicem, ca am invatat Istorie, dar ar fi fost mai bine sa invatam Etologia Umana. Dar detinem deja o Epistemologie buna, metoda stiintifica a Istoriei, Psihologie (Istoria te familiarizeaza cu Psihologia, atat de grup cat si individuala), spiritul critic format, asa ca putem sa trecem la aprofundarea Etologiei Umane in timpul ramas, si in acelasi timp Istoria ne ramane, nu ne-o scoate nimeni din cap. DAR. Nu cumva vom descoperi ca trebuia sa ne ocupam cu altceva decat cu stiinta? De asta, eu unul nu ma tem! Mai satisfacator, mai util functionarii mintii umane si mai placut decat stiinta moderna nu are ce sa fie.

"Nu cumva vom descoperi ca trebuia sa ne ocupam cu altceva decat cu stiinta?"
Poate nu neapărat s-ar pune în felul ăsta problema. Ne-am putea întreba : nu cumva trebuia să ne ocupăm cu altă știință, alta decât istoria sau etologia umană? Cu fizica, de exemplu. Ce zici?

Cu fizica, cu matematica, sigur ca da. Sau s-ar putea sa descoperim ca trebuie sa ne ocupam cu economia, splendida stiinta. Am dat si eu doua exemple. Chiar cu beletristica, critica literara. Am vazut la Limbi Straine ca functioneaza ca orice stiinta moderna. Cu filozofia, cel mai bine. Cu filozofia stiintei suntem obligati sa ne ocupam, pentru orice stiinta. Tot ce am vrut sa zic e ca am putea descoperi ca intrebarile pe care ni le punem s-ar putea sa fie adresate de alta stiinta, decat cea care credeam noi. Dar in masura in care exista raspunsuri, stiinta moderna e cea care le da.