Erau doi frați - Cetshwayo și Umtonga. Tatăl lor - regele Mpande. La un moment dat, Umtonga fuge în districtul vecin Utrecht. Cetshwayo se înfurie și desfășoară o armată la graniță. Oferă ălora o fâșie de pământ de-a lungul graniței în schimbul fratelui său. Ăia sunt de acord cu condiția ca Umtonga să nu fie omorât. Înțelegerea este perfectată și actul de transfer este semnat imediat de Mpande. În anul următor, Umtonga fuge din nou, de data asta în Natal. Cetshwayo își dă seama că a dat fâșia de pământ degeaba. Și o cere înapoi. Ăia că nu ți-o dau, ăsta ba că dă-mi-o și uite așa începe o gâlceavă. Intervine și armata britanică, iar gâlceava degenerează într-un conflict sângeros în care își pierd viața zeci de mii de oameni. Evenimente petrecute în anul 1879.
Vi se pare întemeiată pretenția lui Cetshwayo de a lua fâșia de pământ înapoi? Sunteți de acord că unele războaie sunt complet inutile?

Nu. Britanicii și-au făcut partea lor de înțelegere. Dacă Umtonga a fugit din nou nu e vina lor. E ca și cum aș cumpăra un iaurt de la magazin apoi aș cere banii înapoi pentru că nu mi-a plăcut iaurtul.
Frumoasă poveste, oricum. O pun alături de Incidentul Marco Polo din 1937, când s-a pornit în război pentru că a mers unul la WC.

Cum a fost cu Marco Polo, că nu mai știu? Poți să spui pe scurt?

Există și părerea cum că războaiele sunt totuși necesare; și sunt ciclice, ca și crizele economice. Altfel, societatea ar stagna.

Aham,
https://memory-beta.fandom.com/wiki/Ferengi_Rules_of_Acquisition
(regula) 34 "War is good for business."

IN PANA MEA, americanii "nu sunt de acord" cu razboiul din Ucraina...
aham, aham, RILI?!?
http://stiri.tvr.ro/......08969.html

Existau deja tensiuni între Japonia și China. Japonia anexase deja Manciuria, parte din China. Așa se face că, pe o parte a portului Marco Polo din Beijing, erau trupe japoneze, iar pe alta, trupe chineze. Și într-o bună zi a anului 1937, un soldat japonez a dispărut. Japonezii l-au căutat peste tot, nu l-au găsit. Chinezii chiar i-au lăsat să-l caute în tabăra lor, dar nimic. Atunci japonezii au tras concluzia că chinezii l-au omorât pe soldat și au deschis focul. Câteva ore mai târziu se întoarce soldatul. El a mers la baie în timpul nopții și s-a pierdut.

Cred că toate războaiele, nu doar că sunt inutile, dar sunt și nocive. Totuși pot fi privite ca utile din anumite perspective.
În război e, în primul rând, vorba de orgoliile unora, de nevoia de a deține putere, de egoism și de nesinceritate față de sine. Toate acestea se implementează în războinici prin demonizarea inamicului și devin unelte pentru cel/ cei care au respectivele orgolii. Din perspectiva războinicului care luptă în tabăra A, tabăra B este răul suprem, un inamic care trebuie distrus, pentru care merită să îți riști tot ce ai, propria viață. Dacă nu faci tu asta, el ți-o va lua înainte, te va distruge el, îți va lua teritorii etc. Jocurile socio-politice din spatele unui război pot fi mult mai complexe, dar întâi mă voi referi la perspectiva războinicului, a omului de rând.

Poate deviez puțin, dar în Guild Wars 2, unul dintre cele mai bune content-uri massive world PvP (player vs player) din mmo-uri (eu cred că cel mai bun) are la bază conflictul între 3 servere care constau din 3 popoare (3 lumi). În fiecare lume sunt jucători. Este un război unde se fac strategii, grupuri masive de jucători care se bat ca într-un război, cetăți, castele care sunt cucerite, provizii de care ești dependent pentru a te apăra sau pentru a cuceri. Nu știm, totuși, mai nimic despre acel conflict, deși Guild Wars 2 e un joc care are multe alte genuri de conținuturi bogate în istorie și contexte sociale. Acela n-are. Tot ce se spune este dat de doi războinici care au luptat acolo (mist war e războiul despre care vorbesc) și au următoarele linii de dialog:

„ Mist Warrior (1): What is evil, anyway? Isn't it just a different view of the same thing?
Mist Warrior (2): Spend some time in the Mist War, and you'll get it. Evil is the enemy. It will destroy us, so we must destroy it first.
Mist Warrior (1): I see so many go through that portal who never come out again.
Mist Warrior (2): That's evil's work. You recognize it by how it kills—without purpose, need, or gratitude."

Liniile astea apar pentru toți, nu doar pentru jucătorii unui anumit server. Deci mesajul e unul general, indiferent de ce parte ești.
Mi-a plăcut modul în care au reprezentat războiul în acel joc și cred că cuprinde esența generală a războiului din perspectiva războinicului, ironic, printr-o descriere extrem de vagă despre acesta. Poate, în final, orice descriere e de prisos, deoarece războiul nu poate avea justificări profunde. Pentru cel din război e doar „ucide pentru a nu fi ucis".
Discuția poate merge mult mai departe, însă. Sunt situații în care nu ataci, doar te aperi de un asupritor și nu îi răspunzi cu aceeași monedă. Desigur, din perspectiva asupritorului, chiar și așa, acest lucru e bun, justificat pentru el și e atât de important că merită să ucizi și să riști să fii ucis. Însă asta doar pentru războinic, nu pentru liderii orgolioși, egoiști, fără scrupule. Aici intervine perspectiva celui/ celor care are/au rol de factor/i declanșator/i pentru război ce extinde războiul la niște interese personale/ egoiste. Însă în Guild Wars 2, eu fiind războinic, doar mă războiesc cu „răul", habar nu am cine și de ce a declanșat răzoiul. Înțelegerea mea e redusă pentru acest aspect. Tot ce trebuie să știe un jucător pvp e să ucidă, să cucerească, să iasă primul. De aceea de multe ori se face o delimitate între jucători pvp și pve.