Pare mai degrabă pregătit să amâne cât mai mult acel moment.
Toate instinctele noastre sunt ghidate către supraviețuire, nu spre moarte.
Asa e, dar totusi cand se intampla, el e setat sa trecem in nefiinta fara ca macar sa stim, multora le e frica moarte insa asta e motivu pentru care cel mai probabil nu vom simtii nimic
Depinde, nu toate persoanele au avut parte de o moarte naturala si linistita. Insa sa evitam aceasta categorie si sa presupunem ca moartea apare in mod natural.
Si aici apar anumiți factori, starea de constiința, timpul parcurs de la momentul in care persoana in cauza are nevoie sau nu de ingrijiri paliative. Timpul parcurs pana cedeaza organele interne, aici pot aparea dureri, halucinații, stari de agitație, varsaturi etc
Deci ca sa "nu simți nimic" moartea trebuie sa apara in mod instant, iar pentru ca asta sa se intample nu poate fi in mod natural.
Nu cred ca ne nastem pregatiti sa murim, nici macar pregatiti psihic, intrucat marea majoritate a oamenilor se tem de moarte, inclusiv eu.
Sunt foarte putini cei care nu se tem de moarte, iar aceia au motivele lor, fie numai au nimic de pierdut, fie sunt greu incercati de mult timp de afectiuni grave fie eu mai stiu ce!
Putem spune că e pregătit, setat să facă ce are de făcut. Dacă cineva intră în comă, creierul știe ce are de făcut pentru a ține în viață omul, dar când nu mai poate, atât el cât și celelalte organe cedează. Organele știu ce au de făcut fiecare, nu le spunem noi ce să facă, iar atunci când nu mai pot, pur și simplu nu mai fac nimic.
Avem cu toții, atât noi, cât și animalele instinctul de supraviețuire, așa că organismele înțeleg ce înseamnă supraviețuirea, și se poate trage concluzia că știu și inversa ei, adică moartea. În sensul că eu știu ce e lumina, prin comparație cu întunericul.
Pai depinde... tie iti e frica de moarte per-se? Mie de exemplu mi-e frica sa ma simt batrin. De ala care efectiv asteapta sa moara. De asta mi-e frica. Si nah, ca sa zicem as putea muri intr-un mod super nasol gen ars sau inecat/sufocat. Dar altfel... mori, mori. Aia e.
Da,insa nu doar creierul,organismul ca intreg este setat de la nastere cit va putea functiona.
Toate organele si sistemele is facute de la nastete,sau is mostenite sa functioneze o anume perioada,dupa care sa moara.
Creierul nu doar el este setat,orice celula din corpul nostru este setata,facuta sa functioneze un anume timp.
Indif cit de perfect ai fi,ai o limita de functionare, pentru ca orice piesa, organ, sistem, se uzeaza in timp.Nu exista materie care sa nu fie supusa uzurii.
Nu nu este adevărat! Dar aici un proverb interesant intervine: Toți doresc în rai dar toți se teme de moarte.