Teoretic da, dar ce intelegi tu prin "a fi perfid"?
Doar nu este viata o simpla competitie efemera a carui scop il replezinta atingerea bunastarii absolute la nivel individual?(adica, traiesc sa ma simt bine, indiferent ce inseamna asta pentru fiecare indivitd)
Daca da, atunci, omul nu este perfid, cuvantul "perfid" isi pierde valoarea complet la nivel universal; omul este doar singurul animal destul de evoluat pentru a duce jocul "vietii" la un nivel mai mare.
Acum depinde la ce te referi tu: omVSom sau omVSnatura?
Pana la urma, sentimentele "bune", gen "compasiunea", sunt doar chestii subiective, dar noi tot le simtim, macar un pic, ca "dragostea de sine", care se transmite catre familie(ca avem acelasi and) sau catre persoane cu care ne petrecem tipul si formam relatii(unde punem"o parte din noi" in ei, ajungand sa ii iubim pe ei, pentru ca omul se auto-iubeste). Asta denota ca avem o doza de "umanitate", sau mai degraba, o doza de "non-obiectivitate".
Subiectul e cam lung, si greu de inteles, dar si mai greu de "inghitit". M-am cam balbait, si paradoxal am adaugat mai multe "sentimentalisme" decat era cazul, dar merge si asa. My 2 cents tho.
Se poate spune ca DA!
Omul foloseste o serie de unelte psihologice de care animalele nu sunt in stare: sa-si imagineze anticipat situatii complexe si consecintele lor, sa manipuleze psihic etc, stie sa minte.
Unii duc aceste capacitati la nivele deseori inimaginabile, chiar perfide.