Eu unul zic ca daca nu faci rau nimănui ci doar urasti in interiorul tau nu esti un om rau.
Da, esti, interiorul nostru trebuie sa fie curat, nu plin de frustrare, daca le tot aduni in tine vei deveni un om ce va ajunge sa si faca rau cuiva.
Daca mama ta te-ar calca in picioare cu fiecare ocazie (la propriu) si ti-ar spune toata copilaria ca esti un gunoi bun de nimic, ca nu o sa faci nimic in viata pentru ca esti retardata si te avorta daca nu era asta voia domnului, nu ti-ar da voie sa ai prieteni sau viata doar sa stai in casa sa studiezi biblia si te-ar face tarfa daca te-ai duce pana la magazin
ai ierta-o?
Tu ai pus intrebarea la modul general, fara detalii.
Ce pot sa spun? Fiecare decide in cazul lui daca poate sa ierte sau nu. Nu stiu ce as face eu si nu am pretins ca eu sunt un om bun, dar un om bun ar ierta-o chiar daca pentru asta ar fi nevoie sa o paraseasca pe acea mama si sa-si vada de viata lui. La urma urmei mama te-a nascut, te-a hranit, te-a educat cum a stiut ea. Daca nu era ea n-ai fi existat. Ceva trebuie sa valoreze asta pentru tine.
Ideea ar fi sa nu gandesti de rau pe nimeni. Carl Gustav Jung spunea ca oamenii care ne deranjeaza ar putea sa fie un prilej sa ne cunoastem mai bine pe noi insine. Adica, daca cineva te deranjeaza prin ceea ce face, e un prilej sa iti dai seama ca si tu faci aceleasi greseli ca el.
Carl Gustav Jung spunea ca oamenii care te deranjeaza sunt un prilej excelent de a te cunoaste mai bine. Adica daca te deranjeaza cineva, inseamna ca aceeasi greseala faci si tu in viata ta. Straduieste-te sa intelegi care ar putea sa fie acea greseala. Daca urasti si esti plin de ranchiuna iti faci rau si te umpli de venin. Intelege-ti greseala proprie si treci mai departe.
Raul e indreptat impotriva ta. Ura nu e raspunsul ci apatia/nepasarea. Sa urasti e inutil cheltui emotii si energie pe persoane care nu merita. Lor nu le pasa ca le uraste sau le iubesti.
Nu, dar am realizat ca ura e o risipa as pleca din casa de nebuni si as uita de existenta ei. O sa regreta mai incolo acea corcitura de om.
Nu esti un om rau dar iti faci tie rau asa ca trebuie sa rezolvam ceea ce ne deranjeaza.
Aici gresesti.
Doar fiindca te-a nascut, nu inseamna ca merita respect. Scuza-mi expresia, dar nu-i greu sa-ti desfaci picioarele.
Nici in cazul in care te lasa de izbeliste nu merita respect. Nu sunt altceva decat niste gunoaie, care ar trebui decazute din drepturile parintesti.
Acelasi lucru in cazul barbatilor.
Pana nu cresti un copil nu stii ce inseamna asta. Poate parea usor dar nu e. Copiii te pot expune unor situatii la care nu te-ai asteptat.
Esti rau la faza cu desfacutul picioarelor. Uiti de cele 9 luni de sarcina in care femeii ii e rau, o doare spatele, abia se tine pe picioare, in care nu poate lua medicamente sa se trateze ca sa nu afecteze copilul, de durerile nasterii, de alaptare, de tinutul de mana pana copilul invata sa mearga, de hrana pe care i-o pregateste, de hainele pe care i le spala, de grijile pe care si le face pentru copil, de suferinta cand asteptarile ii sunt inselate. Poate ca reactiile unui parinte nu sunt intotdeauna potrivite dar copilul nu vine cu instructiuni de crestere si educare. Fiecare copil e diferit si are nevoi diferite iar parintele stie sa faca doar ce a vazut la parintii lui.
Nu o sustin pe aceasta mama. Cu siguranta greseste mult. Dar respect merita orice mama. Parerea mea.