Exista atei care cred in existenta sufletului, a iubirii, a binelui si raului? Daca da, cum e posibil? 
Nu mutati intrebarea, nu e religioasa, ci filosofica.
Ordonare:
După relevanţă
Există oameni, care nu cred în Moș Crăciun, dar cred în bunătate, în cadouri, în datul cu săniuș?
De ce n-ar fi posibil? Definiția ateismului presupune ceva mai mult decât necredința în zei?
Răspunde
Ateismul post crestinism inseamna multe intrebari, iar raspunsurile ar trebui sa duca la nihilism, si totusi, observ ca nu toti sunt nihilisti, asa ca sunt curioasa cum?
De ce sa oferi cadouri in 24-25 decembrie? poti sa oferi cand vrei, la fel cu ziua de nastere; fiecare zi e speciala, nu doar acea zi. Cu saniusul iarna e de inteles, ca zapada nu gasesti vara prin zona.
Răspunde E vreo regulă că ateismul poate fi doar post creștinism sau că toți ateii e musai să ajungă la aceleași întrebări și concluzii ca și tine?
Nu, de asta am specificat "ateii post crestinism", sau ma rog, post teism, dar n-am chef de vreo definitie, pe scurt, persoanele care au crescut cu credinta in vreun zeu si, punandu-si intrebari, au reusit sa se elibereze de ea.
Intrebarile nu sunt doar ale mele, sunt raspuns la ce am invatat de mici si la ce oamenii tot repeta. "Dumnezeu a facut animalele si plantele ca sa le mancam". Ce intrebari iti vin in minte? Si ce raspunsuri? Sa vedem daca sunt ca ale mele.
Cred că ar fi cazul să reformulezi întrebarea ta inițială, căci așa cum e acum nu prea are sens, asta îți sugeram, de fapt. Probabil ar trebui să începi cu cuvântul "atei", înlocuindu-l cu ceva mai potrivit, mai puțin vag, general și rigid. Asta dacă vrei să ți se răspundă, la ceea ce, de fapt, vrei să întrebi.
În orice caz, nu toți gândim și simțit la fel, asta rămâne valabil, și nu orice om, care gândește rațional (cred că asta e combinația de cuvinte, pe care o căutai), este musai să devină un nihilist în proporție de 100%, exact așa cum prezintă nihilismul dex-ul. http://dexonline.ro/definitie/nihilism
Definitiile sunt invechite, nici macar n-o stiu pe cea din dex, stiu ca nihil inseamna nimic, prin urmare, nihilistul crede ca nimic nu exista de fapt. Oamenii care gandesc rational devin atei, repet, fiind romani, si Romania fiind o tara crestin ortodoxa, suntem indoctrinati de mici, cineva care spune despre el ca e ateu si-o fi pus niste intrebari, mai multe. Cum afirmatiile religiei, aceeasi pentru noi, sunt aceleasi, intrebarile ar trebui sa fie aceleasi, si raspunsurile apropiate, aceleasi ca idee, iar daca multi am ajuns nihilisti, ma intereseaza cum de altii nu. Daca esti nihilist nu inseamna ca esti rau sau depresiv, ci ca intelegi rautatea si depresia, le poti privi de afara linistit.
Nu,poate deveni 50% nihilist-50% animist.
"...nihilistul crede ca nimic nu exista de fapt."
"Eu cred ca natura e totul, si ca totul e guvernat de legile ei, care exista pur si simplu, fara constiinta sau vointa. Daca scapi ceva din mana, cade, ca asa e lumea."
"And yet...you try to act as if there is some ideal order in the world." - cum îți zice avatarul.
"Oamenii care gandesc rational devin atei (...), iar daca multi am ajuns nihilisti, ma intereseaza cum de altii nu."
Te cam contrazici singură, dragă Mădă. Ori nu gândești rațional, ori nu ești atee, ori nu ești nihilistă, ori niciuna dintre cele trei. Cred că te-ai cam încurcat în propriile prejudecăți și idei.
Cât despre dilema ta, chiar dacă prin absurd am presupune, că toți "raționalii" și-ar pune aceleași întrebări, nu e de neglijat faptul, că același lucru poate fi privit din perspective diferite, de aici și rezultate, răspunsuri diferite.
Uite, pentru mine una, e cât se poate de rațional, ca orice om în deplinătatea facultăților mintale, odată informat în privința suferinței nenecesare provocate animalelor, în privința daunelor aduse mediului înconjurător și sănătății proprii, să ia o decizie de a renunța la produse de origine animală, dar iată că în realitate treaba asta nu se întâmplă și mă îndoiesc că explicația ar fi cum că mai toți au probleme în a judeca rațional. Pur și simplu privim anumite lucruri din perspective diferite, deseori alegând voit o anumită perspectivă (pentru confortul nostru psihic, confortul fiecăruia putând rezulta din altceva).
"Nimic nu exista de fapt" in sensul ca viata-moartea nu exista, si de aici nu exista nimic din ce vedem si simtim, sunt doar atomi atrasi si respinsi de gravitatie, magnetism, ce-o fi. Acum reciteste ce ai pus intre ghilimele din ce ziceam.
Bineinteles ca nu vad la nivel atomic sau molecular, dar incerc sa imi imaginez cum e de e lumea cum e. Ma gandeam, fara sa caut pe net, cum de organismul stie care celule sunt canceroase. Compozitia chimica trebuie sa fie baiul, asa ca am extins concluzia. Pisica mananca soarecele din acelasi motiv, fara sa se gandeasca "a, uite un soricel". Noua ni se pare un lucru facut constient, poate si ei, dar in momentul in care decide sa-l atace pentru a-l manca, decizia e facuta deja de ceva timp de catre creier. Daca extindem mai mult ideea, sau concluzia, suntem doar magneti care atrag sau resping alti magneti.
Nu exista nici suferinta sau libertatea de a alege.
O fi pentru tine în mod obiectiv suferința inexistentă, dar dacă ți s-ar amputa pe viu un picior sau măcar un deget, mă îndoiesc că ai rămâne la aceeași părere. Cum spuneam, e vorba de perspectivă.
Și da, binele și răul sunt niște concepții create de om și sunt relative și subiective, cam ca orice concepție de acest gen, dar asta, pe mine una, nu mă împiedică să decid pentru mine ce e mai bine sau mai rău într-o situație dată și să acționez în consecință.
Nici de efectele endorfinelor, ale serotoninei și oxitocinei nu mă împiedică să mă bucur faptul, că dragostea cântată de poeți s-ar putea să fie doar o frumoasă iluzie. La naiba, ce relevanță are, dacă nu face rău nimănui și se simte divin? M-ar ajuta cu ceva să simplific realitatea până la absurd, până la imposibilitatea de a mă bucura de ea? Cu ce scop? Nu sunt masochistă. A, că la rece sunt dispusă să admit că la modul obiectiv multe lucruri s-ar putea să stea diferit față de cum sunt obișnuită să le iau în viața de zi cu zi, asta da. Dar nu mai mult de atât. Nu până la a-mi crea din asta o filosofie de viață și a-mi atașa o etichetă drept consecință (una care prin definiție este negarea oricăror definiții - limitări organizate, na).
Asa este zapada nu-i vara,dar nici vara nu-i ca iarna 
adica dand un cadou,cel caruia il dai poate crede in ceva,deci se va simti mai bine daca il dai atunci Daca dai cadou mie de ex eu is multumit oricum si oricand,vorba ta orice zi este speciala.
Ar mai fi vorba si de emotii,sentimente ce mai sunt astea.Una e cand dai cadou astazi,alta cand dai atunci cand f multi o fac,cel putin pentru ambii sentimentul este altul decat cand ai da astazi.
Nu sunt chestii legate de religie,mai degraba legate de o pregatire dinainte,stiind ca intr'o zi anume o sa dai ori o sa primesti cadou,in mintea omului are loc asa ceva pregatiri, tensiunea creste zi de zi, emotiile cresc, ceva de genul unui preludiu sexual asa vad eu, este un fel de placere prelungita, nu este vorba ca e mai stiu eu ce sarbatoare religioasa.Ca oricum 99% din religiosi habar nu au de religia la care ei sunt parte,sau spun car fi.
Este un fel de placere ca si atunci cand dai un cadou asa oczional si surprinzator, dar in cazul asta placerea ar fi ceva mai lunga. cred ca ajuta oamenii sau legatura dintre ei, ii tine asa ceva mai stransi, cred, deci eu cred ca totu tine de emotii nu de religie.
Nu vad de ce un ateu nu ar crede in iubire, in bine sau rau.Ba dimpotriva, eu cred ca ateii sunt persoane mult mai bune, mai iubitoare decat religiosii.Cum de se intampla asa ceva?
Pt ca oamenii au emotii, emotia este o calitate, ajuta oamenii, ne ajuta sa supravietuim ca specie.Bine si raul de asemenea fiind ateu trebuie sa fie mult mai constient de lucru asta ce este bien ce este rau,are mintea mai deschisa,este ceva mai inteligent,face distinctie f clara in ce este rau si bine.
Cu sufeltele asta e doara verbal,in loc sa zica stiu si eu ca e o persoana buna,zice ca are suflet bun,sau emotii bune, suna parca mai sec, decat are sufelt bun.
Deci sufletu cel putin pentru mine e ceva, o emotie, sau suma emotiilor unei persoane, care atrage dupa sine actiunile acelei persoane.
Emotia este o calitate, ajuta oamenii, ne ajuta sa supravietuim ca specie
parerea mea este ca este o slabiciune nu o calitate
Asata este doara parerea ta, dar este gresita.Mai gandeste nitel, apoi mai da o parere. Daca nu ai emotii nici sa faci sex probabil nu ai simti nevoia, deci ai disparea in secunda 2 ca specie
Man dorinta sexuala nu are legătura cu iubirea
Serios? Deci dorimta sexuala nu este si aia o emotie, un sentiment? Intersant ce spui tu. Daca tu spui ca asa ar fi o fi, dar eu sunt de alta parere.
Nu,pentru ca o posedeaza si reptilele,reptilele nu au partea emotionala, in natura se poate vedea evolutia, sunt animale care sunt mai evoluate, doar mamiferele simt ceva emotional, de asta se spune lacrimi de crocodil
http://www.scientia.ro/......nelor.html
http://www.scientia.ro/......uscat.html
http://www.scientia.ro/......lor-3.html
http://www.scientia.ro/......lor-4.html
http://www.scientia.ro/......lor-5.html
http://www.scientia.ro/......lor-6.html
http://www.scientia.ro/......lor-7.html
http://www.scientia.ro/......lor-8.html
http://www.scientia.ro/......lor-9.html
http://www.scientia.ro/......or-10.html
http://www.scientia.ro/......or-11.html
Nu trebuie' sa te impiedice sa faci sau sa simti ceva, trebuie' sa fii de acord ca daca totul e subiectiv/relativ, nu exista in afara mintii. Nihilismul nu e ceva rau, si nihilistul nu e antisocial, depresiv sau nu stiu cum.
Eu am analizat lumea atat de profund incat ma gandesc "sunt atomi doar", dar am o gramada de flori, imi iubesc pufulicii mai mult decat vreun om, ma supara oamenii, dar inteleg ca nu exista suflet sau liber arbitru, deci in locul lor as fi facut exact la fel, si la concluzia asta am ajuns cand am devenit nihilista, fara sa imi dau seama ce e. Cand au auzit prima data cuvantul, eram "gah! oameni rai", apoi am bagat de seama ca ateismul documentat e nihilism.
Lumea nu e neapărat împărţită în atei şi credincioşi. Mai sunt oameni, char foarte mulţi, care pur şi simplu gândesc dar nu pot sau nu au timp să aprofundeze prea mult lucrurile. Au alte priorităţi, se concentrează asupra problemelor legate de câştigarea existenţei, asupra problemelor de sănătate; dacă au copii, să le cumpere pantofi, ciorapi şi, bineîţeles, telefon mobil etc.
Şi poate are dreptate NOname, trebuia formulată puţin mai bine întrebarea. Ceva gen: "Există oameni care nu cred în... Dacă da, ce cred ei despre lume." Dar nu-i problemă, se înţelege şi aşa la ce anume te referi. Singura problemă pe care o dă întrebarea în forma pe care ai pus-o ar fi că te aştepţi să răspundă numai ateii. Ceea ce nu ar fi tocmai bine. Iubire avem toţi, sau cel puţin am experimentet-o, ne-am întâlnit cu ea. Sunt mulţi care nu cred în existenţa sufletului sau care consideră că binele şi răul sunt noţiuni relative. De ce nu şi-ar spune şi ei părerea "ce cred despre lume"...
Ateii ma intereseaza. 
Ma gandeam ca as fi panteista, in sensul ca "dumnezeu e natura", dar auzeam "aha, crezi in Dumnezeu", asa ca am zis sa fie ateism, sa nu ma tot incurc cu explicatii despre ce e ateismul pentru mine si de ce panteismul e ateism, desi wiki zice altceva, ce zice etimologia cuvantului de fapt, ca theos inseamna zeu, si ziceam ca panteismul E ateism pentru ca nu implica vreo credinta in vreo divinitate, un zeu, theos, daaar cuvantul e in pan theos. Imbarligatura. 
Sunt atee, parerile lor ma intereseaza, mai ales ca am vazut pe Youtube la un video despre univers un comentariu "ateism --> nihilism". "Aaa, nu-s singura".
Cred ca toti filosofii clasici au discutat despre suflet intr-o masura mai mare sau mai mica dar din pacate nu-s asa expert incat sa ma pronunt asupra modului in car au facut-o deoarece unii au considerat sufletul ca fiind pur si simplu gandirea sau emotiile.
Cat despre bine si rau, asta se traduce in morala iar Kant a discutat-o in mare masura. Daca nu ma insel teza lui era ca principiile morale sunt aprori deci exista si in absenta divinitatii.
Si da, binele si raul nu-s concepte divine, sunt concepte sociale raportate la valori pe care o populatie le impartaseste.
La inceputul filosofiei se credea ca inima e cu sentimentele si creierul doar raceste sangele; majoritatea inca mai crede asta, poate nu 100%, adica mai putin partea cu racitul sangelui, dar partea cu inima si sentimentele, da, si atunci consider ca nu sunt de luat in seama afirmatiile lor, ale acelor filosofi, cel putin pe tema asta.
Tu ce/in ce crezi?
Filosofia si-a pierdut demult dreptul de a mai expica lumea. Oamenii respectivi au fost geniali pentru vremea lor dar nu aveau descoperirile actuale in spatele demersului lor intelectual.
Practic au incercat sa explice aspecte inabordabile la vremea respectiva dor prin puterea gandirii lor, si au reusit intr-o masura rezonabila.
Inca poti folosi conceptele in argumentari in spaecial in partea de etica, morala etc. Dar in ziua de azi neurostiintele iti pot raspunde mai usor si exact la intrebare, cred ca nici un om cu cunostine minime de anatomie nu poate afrima ca inima are treaba cu sentimentele desi iti poti imagina de ce aci filosofi credeau ca are pentru ca reactioneaza ca parte a sistemului nervos simpatic.
Buna mady,eu nu cred in nimic,ori stiu,cunosc,ori nu stiu, stiu ca nu exista suflet,nu exista nici o dovada pentru asa ceva, daca cercetezi istoria vezi ca e o inventie umana, iar binele si raul eterna batalie apare in multe legende, povesti, mituri https://ateism-vs-teism.blogspot.com/2018/10/cristos-teoria-miturilor.html deci nu cred ca exista binele sau raul ca entitati si ca noi il facem, cunosc faptul ca exista iubire si ca e rezultatul unor chimicale in creier plus empatia
Tu spui ca crezi dar te exprimi "stiu sigur" )
Da stiu sigur ca pamantul nu e plat, ca exista microbi, virusi, ca viata evolueaza, astea stim sigur, ceea ce nu stim se numeste credinta
"Da stiu sigur ca pamantul nu e plat"
Uhhh ce legatura are asta cu Dumnezeu?
"ca viata evolueaza"
Ehh... doar intr-o anumita maniera, nu la fel cum e prezentata de teoria Darwinista.
Man nu esti atent deloc, ai spus nu crezi dar esti sigur, am scris despre ce sunt sigur
Jay1 greci antici aveau o religie,care se ocupa doar cu viata de apoi,cultul morti,era inclusiv o poarta spre taramul morti, unde era HADES, cultul morti avea sa influenteze crestinismul, credinta in viata de apoi, salvarea prin credinta, raiul si iadul in fapt si in biblie apare HADES
Ateii nu cred in nici o religie, nici in existenta sufletului, a binelui si raului.
Si nu-i nici o folozofie in intrebarea ta, doar o alta intrebare puerila.
Teoretic, practic multi cred. Du-te canta la alta masa daca nu-ti place sa stai cu copiii. 
De fapt, cu copii ma inteleg foarte bine!
Mai greu este cu prostii si arogantii care au impresia ca fac filosofie, fara sa aiba habar ce vorbesc.
Ai terminat de cantat la masa aia? Du-te la alta si nu ma mai deranja daca nu ai ceva folositor de zis.
Oare nu te doare prostia si aroganta?
Ca asa te aud urland
"Oare nu te doare prostia si aroganta?" Ce haios e sa vezi ca hotul striga hotul.
Iubirea, binele şi răul nu sunt noțiuni religioase.
Şi chiar dacă ar fi şi religioase asta nu înseamnă că religia are patent asupra lor.
Adică dacă nu eşti religios nu poți fi om bun, nu-ți poți respecta şi iubi aproapele?
Ideea era alta. Nu ca religia a patentat ceva, ci ca in lipsa ei se cauta raspunsuri logice. Un religios zice "asa e ca asa a dat Dumnezeu" si gata, un nereligios nu poate pune ceva pe seama unui zeu, deci "de ce e cum e? de ce exista ceva?" s-a.m.d.
Poti fi bun, dar exista bine si rau? Esti bun in sensul altruist sau egoist? Daca zici ca in sensul altruist, esti sigur? Daca in cel egoist, esti bun de fapt? Daca e egoism, e bine pentru tine si rau pentru altul. Esti bun sau rau? Daca esti bun SI rau in acelasi timp, bine si rau exista?
Păi binele și răul sunt noțiuni relative definite tot de om prin percepte religioase sau coduri etice, morale.
Ele sunt valabile pentru conviețuirea într-o comunitate. Dacă ești singur pe o insulă pustie, probabil perceptele astea nu mai funcționează.
Ce numești tu bunătate altruistă sau egoistă?
Ok. Dacă nu sunt ateu și nu sunt nici credincios/religios, ce sunt? )))
Nu. Nu consider că natura, materia, universul, se identifică cu Divinitatea.
Bunatatea altruista e cea in care nu tii cont de tine, cea egoista se deduce. De exemplu oferi ceva unei persoane, pare bunatate, chiar altruista, dar daca dai o cautare sincera in minte, o sa vezi ca e egoista de fapt, ai un motiv sa oferi acel ceva si un castig personal, nu stiu, vrei sa te vada persoana mai bine, vrei sa o atragi spre tine ca iti face bine prezenta ei, urmeaza sa ii ceri ceva, sau crezi ca a avea nevoie de ceva de la ea vreodata. Este?
Eu cred ca natura e totul, si ca totul e guvernat de legile ei, care exista pur si simplu, fara constiinta sau vointa. Daca scapi ceva din mana, cade, ca asa e lumea.
Ce spui tu cu bunătatea altruistă și egoistă, pentru mine începe să sune a psihoză. )))
Faci un gest, pentru că așa îți vine să faci. Ajuți pe cineva pentru că vrei și poți în momentul ăla.
Nu te obligă nimeni. Nu stai să analizezi ce câștigi sau pierzi. Pur și simplu faci un lucru.
Da, ajut pe cineva pentru că îmi place să văd că se bucură că a primit ajutor.
Îmi dă o stare de bine când aduc bucurie altora.
Ajutorul meu e egoist pentru că mă bucur de bucuria lui?
Curat psihoză. )))
Nu mai sunt. Am ajuns deja fluture. )))))
Nu stai sa analizezi de lene sau din ignoranta, dar daca ai sta, nu ti-ar placea raspunsul: egoism.
Te bucuri de bucuria altora ajunge ca sa fie bunatate egoista.
Bunătate egoistă?
Nup. Psihoză avansată.
))
Te invit pe tine să faci fapte bune în timp ce plângi.
Sau eventual în timp ce ești în transă ca nu cumva să ai vreun sentiment de satisfacție.
E foarte simplu să ridici nebunia la rang de filozofie.
Nu bunătate egoistă, ci bunăciune egoistă.Da, una de-asta ar dezvolta în tine sindromul Stendhal.
Nu sunt ateu, ci panteist cu tendințe agnostice.
Si nu, nu cred în afterlive, dar în schimb în dragoste și moralitate cred, sau mai exact cred în acestea ca și construcții sociale care ne ajută să interacționăm în societate și să o menținem stabilă.
Ce rost are sa fii panteist? E cea mai stupida chestie deismul/panteismul. Nu au sens, nu stiu de ce exista.
Adică ca să crezi într-un creator e musai nevoie de-o carte sfântă, gen Biblie, Coran, Vede, Triprika?
No merci, nu-mi fundamentez viața pe basme.
Dar panteismul/deismul nu sustine un Dumnezeu constient,spune ca explozia random e Dumnezeu
Dumnezeu face referire la termenul de constiinta, fiinta superioara.
Dar la panteism, pot la fel de bine sa zic ca o bomba atomica care distruge o anumita zona este Satana in persoana ) La fel, acea expolozie Big Bang e Dumnezeu, nu?
Ba nu, "Dumnezeu" nu inseamna fiinta superioara. Acesta este doar numele pe care românii i l-au dat zeului evreiesc. Nu exista alta "fiinta superioara" careia romanii sa-i fi dat numele de "Dumnezeu". In engleza "god" inseamna "Zeu" dar la crestini inseamna si "Dumnezeu", adica zeul lor evreiesc, dar de vreme ce incercai sa fii obiectiv, n-o sa ne referim doar la Yehova care este un singur zeu printre multi altii. Termenul "god" inseamna "fiinta suprema", asa cum zice un dictionar etimologic. Din etimologia greceasca, termenul "Demon" descria o ființă superioara, ghid, putere divina, dar mai prejoasa decat "god" (fiinta suprema), desi in culturile pagane Zeu si Demon este cam acelasi lucru.
https://www.etymonline.com/word/demon#etymonline_v_5575
Observa in linkul articolul de mai sus modul mizerabil prin care evreii cu crestinismul au calomniat si inversat adevaratul sens al termenului "Demon", transformandu-i in monstri in traditia crestina cand in realitate ei erau adevaratii Zei pagani (egipteni, sumerieni, nordici, greci, vedici etc.)
Si mai zici ca crestinii nu sunt spalati pe creier si nu traiesc in minciuni.
Ce legatura are existenta sufletului, a sentimentelor si a discernamantului cu Dumnezeu?
1. nu
2. da
3. da si da.
Pentru ca noi nu credem in exista unei divinitati. Iubirea o intalnim (vorbind de iubire sincera). Binele si raul la fel. De ce sa nu cred in ele? Alea nu au nicio legatura cu religia.
Am si eu o intrebare pentru tine. De ce n-ar crede in iubire, in bine si in rau si in constiinta?
Intrebarea nici filosofica nu-i. Mai degraba, filosofica pentru copii de 5 ani.
"binele" si "raul" pot fi determinate privind psihologia umana.
Legat de iubire, e un sentiment. Crezi ca ateii sunt roboti? Scapa automat de conditia de om?
Si de constiinta se stie ca exista.
Halal Nietzsche.
Iubirea e doar un cocktail de hormoni cu un scop precis. Deci exista, dar nu e ceva supranustiucum, pur, si bla bla. E doar o chestie egoista de fapt. Scopul iubirii pasionale e reproducerea, scopul iubirii pentru urmasi e protejarea lor pentru supravietuirea propriilor gene. N-am zis ca ateii nu simt iubire, ci ca ar trebui sa stie ce e, daca si-au pus niste intrebari.
Binele si raul sunt perceptii subiective si relative, iar in cazul asta, nu exista in afara mintii (vezi textul de pe imaginea de profil). Privesti psihologia umana, si... ce? Pentru unii e bine sa faca ceva, pentru altii e rau. Se bat pe net si in legi cu interzicerea consumului de carne de caine si pisica, ii vad pe chinezi niste monstri, dar ei mananca porc, miel, gaina, vaca...
Faptul ca unii si-au dat seama ca Biblia este doar o carte de povesti nu inseamna ca neaga alte posibilitati.
Am experimentat pe pielea mea destule, fara sa astept confirmari de la o stiinta oarba si fixista.Domeniul asta abunda de creduli, sarlatani si naivi.Dar viata inseamna mai mult decat materie iar iubirea mai mult decat o reactie chimica.Sistemul ne vrea docili si prosti.Nu intamplator sunt promovati in functii de conducere doar cei cu IQ subunitar.
Xerxes nu o fi crestin, dar macar e destept si isi da seama ca constiinta nu e o combinatie de chimicale si ca exista o Divinitate.
E posibil sa existe la fel si ca cei care cred ca extraterestrii ne-au creat si cred ca atunci cand murim ne reincarnam intr-o piatra.
Existenta sufletului insa,e cat se poate de valida si posibila, de aia unii atei ar putea crede in acest concept, insa li se pare incomoda ideea de Dumnezeu.
Ateii care cred in iubire? Uh... bullshit sentimentalist ca sa fiu sincer daca sustii simultan ca iubirea = cantitati mari de dopamina care creeaza placere si atractie sexuala. Totusi, sa crezi ca iubirea nu este o combinatie de chimicale necesita si credinta in existenta sufletului.
In bine si in rau? Nu stiu ce sa zic aici, dar nu ar avea sens daca ar sustine ca suntem niste animale conduse de instincte.
Deci ei cred in existenta sufletului dar nu cred in existenta lui Dumnezeu.
Pot sa creada doar in existenta sufletului dar cand vine vorba de Dumnezeu sa spuna "Nu exista,sufletul s-a format din big bang" sau "Sufletele noastre mereu au existat, Dumnezeu nu exista" si alte zeci, sute sau mii de credinte, exlicatii diferite cand vine vorba de suflet si de Dumnezeu.
Deci, cam asa e posibil.
Accepti pareri si de la teisti?
Ma gandesc ca e mai politicos sa intreb inainte, nu cum fac ateii la categoria Religie cand cineva spune "intrebare pentru crestini..." si ghici tu care categorie se baga in seama
Nu. Pentru ca as citi degeaba. Am explicat mai sus de ce doar parerile ateilor ma intereseaza. Teistii la alte intrebari, daca or mai fi.
Totusi o parere din exterior poate fi mai buna decat cele pe care le-ai primit pana acum.
Ai pus o intrebare foarte buna, si care e raspunsul pana la urma, cum e posibil sa fii ateu si sa crezi in cele enumerate? Vad ca n-ai dat funda deci competitia e deschisa
Hai, stiu ca vrei sa afli ce cred, ma mananca buricul degetelor sa scriu
Nu dau funda de obicei la intrebarile de genul, da TPU ca nu imi verific e-mail-ul sa-i spun sa isi vada de treaba.
Repet, ma intereseaza doar parerile ateilor.
De ce e asa comun expiratelor sa dea repede ignore cand nu esti de acord cu ele? Gen Donna. Sau pustoaicele de 20 de ani 
.
Sufletul, binele si raul sunt concepte filosofice care nu aparțin religiei/credintei, oricare ar fi ea.
Țin doar de o percepție asupra sinelui in raport cu mediul/lume înconjurătoare.
Personal nu cred ca exista suflet, eu înțelegând prin asta ceva care sa existe disociat de fiinta fizică si nu prea vad cum un ateu 100% ar putea crede în totalitate în asa ceva.
Oricum, nu ar pune preț atat de mare pe suflet; daca exista e ok, daca nu, nicio pierdere. Nu isi face griji unde ajunge.
Cat despre bine sau rau, suntem 7 miliarde si o sa fortez o analogie. 7 miliarde de celule ale unui organism. Funcționarea sistemului depinde mai mult sau mai putin de fiecare celulă. O celulă nașpa (hitler de exemplu) perturbă funcționarea organismului. A fost nevoie de conceptele binelui și a răului inca de la apariția primelor colectivități si nu sunt specifice doar oamenilor. Se regăsesc, la alt nivel desigur, si in regnul animal.
Exceptand cazurile patologice, sunt concepte dobandite nicidecum pre-existente in noi.
Ce este acceptabil si ce este inacceptabil sunt rezultatul evoluției speciei umane.
Daca ai creste singur pe pământ aceste concepte ar avea alt inteles si ar fi la un alt nivel.
Da e si filosofică! Platon filozoful atenian a fost prima persoană din Occident care a susţinut că sufletul este o parte esenţială a noastră – adevăratul sine – şi că este prin natura sa nemuritor.
Platon argumenta că trupul este doar o imitaţie imperfectă a adevăratei persoane şi că, la fel ca toate celelalte lucruri fizice, corpul era supus schimbării şi distrugerii. În schimb, sufletul făcea parte din tărâmul divin, fiind incoruptibil şi, implicit, etern.
Platon a scos ideea sufletului din obscuritate, îndepârtând acest concept de experienţele mistice trăite de adepţii cultelor misterelor şi aducându-l în zona discursului raţional, susţinut de argumente. Filozoful susţinea că fiecare om este nemuritor datorită faptului că are suflet, astfel că nu are nevoie să efectueze anumite rituri pentru a continua să trăiască (aşa cum susţineau cei din cultele misterelor).
Ateismul este prezent la cel mai înalt nivel al credinței!
Nu oricine poate iubi. Exista unii pentru care dragostea este o inventie, un mit social necesar pentru mentinerea coeziunii tribale si supravietuirii genetice. Acestia sunt un soi de atei ai iubirii.
sa iubesti inseamna sa infloresti un zambet numai cand te gandesti la celalalt. Inseamna sa fii cel mai intelept si cel mai avar om deopotriva.
Da RAY-Religia grecilor antici este impresionabila, plina de taine si colorituri specifice.
Sunt unii atei care pur și simplu nu cred din diverse motive in existenta unui Dumnezeu, dar nu îi condamna pe cei care cred. La urma urmei, nici credincioșii, nici ateii nu au de unde sa știe 100% sigur daca exista sau nu. Asta afli abia după ce mori, pana atunci esti liber sa crezi ca exista sau ca nu. Nu poți nici sa iti impui sa crezi pentru a fi acceptat in societate (ca în tara la noi credința e super importanta) dar nu poți nici sa iti impui sa nu mai crezi daca în sinea ta crezi ca exista. Aici ori crezi, ori nu. Faptul ca cei care cred s-au organizat si au activități religioase împreună nu schimba cu nimic faptul ca aspectul asta e unul personal. Daca eu nu cred in Dumnezeu sau cred, in modul meu (fie ca fac parte dintr-o religie sau nu) nu ar trebui sa preocupe pe nimeni. Dar nu se întâmplă așa. Mulți atei îi judeca pe credincioși sau chiar le batjocoresc credințele si obiceiurile, mulți credincioși îi demonizeaza pe atei sau îi judeca pe cei din alte religii. Multe dintre războaie au fost din motive religioase, pentru ca putini oameni reușesc sa mențină credința sau necredința la nivel personal.
Revenind la întrebarea ta, moralitatea nu tine numai de credință. Daca singurul motiv pentru care un om nu omoară un alt om e frica de pedeapsa (fie ea închisoarea sau iadul), omul ala nu poate fi considerat un om bun. Mulți credincioși se abțin de la rele doar din frica de pedeapsa divină. Dar daca tu ai ucide dacă Dumnezeul tău ti-ar da voie, totul e degeaba. O oarecare iubire poți observa și la animale (care nu cred in vreun Dumnezeu). Un iepure/câine/pisica/vaca/oaie /cal etc. nu își va ucide puiul, ci il va ocroti. Și animalele nu fac asta din frica de Dumnezeu sau ca asa le-a învățat vreo carte sfanta, pur si simplu o fac.
Oamenii nu au nevoie de un Dumnezeu pentru a se iubi intre ei, a nu se ucide, a înțelege într-o oarecare măsură ce e bine și ce nu e (nici credincioșii, nici ateii nu pot ști 100% sigur ca ceva e sau nu bun, greșeli facem toți), e in natura omului si nu numai. Eu cred ca diferența dintre ateu și credincios e ca in momentele dificile credinciosul are speranța ca Dumnezeul lui îl va ajuta, dar ateul nu are nimic. E greu sa existe speranță fără credință, pentru ca nu ai acel ceva pe care sa te bazezi când lucrurile merg prost.
-
anonim_4396 întreabă:
37 răspunsuri
Răspunsul este publicat...
Te rugăm să aştepţi ca răspunsul tău să fie trimis spre publicare.
