Exista atei care cred in existenta sufletului, a iubirii, a binelui si raului? Daca da, cum e posibil? 
Nu mutati intrebarea, nu e religioasa, ci filosofica.
Ordonare:
Cronologică
Există oameni, care nu cred în Moș Crăciun, dar cred în bunătate, în cadouri, în datul cu săniuș?
De ce n-ar fi posibil? Definiția ateismului presupune ceva mai mult decât necredința în zei?
Răspunde
Ateismul post crestinism inseamna multe intrebari, iar raspunsurile ar trebui sa duca la nihilism, si totusi, observ ca nu toti sunt nihilisti, asa ca sunt curioasa cum?
De ce sa oferi cadouri in 24-25 decembrie? poti sa oferi cand vrei, la fel cu ziua de nastere; fiecare zi e speciala, nu doar acea zi. Cu saniusul iarna e de inteles, ca zapada nu gasesti vara prin zona.
Faptul ca unii si-au dat seama ca Biblia este doar o carte de povesti nu inseamna ca neaga alte posibilitati.
Am experimentat pe pielea mea destule, fara sa astept confirmari de la o stiinta oarba si fixista.Domeniul asta abunda de creduli, sarlatani si naivi.Dar viata inseamna mai mult decat materie iar iubirea mai mult decat o reactie chimica.Sistemul ne vrea docili si prosti.Nu intamplator sunt promovati in functii de conducere doar cei cu IQ subunitar.
Iubirea, binele şi răul nu sunt noțiuni religioase.
Şi chiar dacă ar fi şi religioase asta nu înseamnă că religia are patent asupra lor.
Adică dacă nu eşti religios nu poți fi om bun, nu-ți poți respecta şi iubi aproapele?
Cred ca toti filosofii clasici au discutat despre suflet intr-o masura mai mare sau mai mica dar din pacate nu-s asa expert incat sa ma pronunt asupra modului in car au facut-o deoarece unii au considerat sufletul ca fiind pur si simplu gandirea sau emotiile.
Cat despre bine si rau, asta se traduce in morala iar Kant a discutat-o in mare masura. Daca nu ma insel teza lui era ca principiile morale sunt aprori deci exista si in absenta divinitatii.
Si da, binele si raul nu-s concepte divine, sunt concepte sociale raportate la valori pe care o populatie le impartaseste.
Nu, de asta am specificat "ateii post crestinism", sau ma rog, post teism, dar n-am chef de vreo definitie, pe scurt, persoanele care au crescut cu credinta in vreun zeu si, punandu-si intrebari, au reusit sa se elibereze de ea.
Intrebarile nu sunt doar ale mele, sunt raspuns la ce am invatat de mici si la ce oamenii tot repeta. "Dumnezeu a facut animalele si plantele ca sa le mancam". Ce intrebari iti vin in minte? Si ce raspunsuri? Sa vedem daca sunt ca ale mele.
La inceputul filosofiei se credea ca inima e cu sentimentele si creierul doar raceste sangele; majoritatea inca mai crede asta, poate nu 100%, adica mai putin partea cu racitul sangelui, dar partea cu inima si sentimentele, da, si atunci consider ca nu sunt de luat in seama afirmatiile lor, ale acelor filosofi, cel putin pe tema asta.
Tu ce/in ce crezi?
Ideea era alta. Nu ca religia a patentat ceva, ci ca in lipsa ei se cauta raspunsuri logice. Un religios zice "asa e ca asa a dat Dumnezeu" si gata, un nereligios nu poate pune ceva pe seama unui zeu, deci "de ce e cum e? de ce exista ceva?" s-a.m.d.
Poti fi bun, dar exista bine si rau? Esti bun in sensul altruist sau egoist? Daca zici ca in sensul altruist, esti sigur? Daca in cel egoist, esti bun de fapt? Daca e egoism, e bine pentru tine si rau pentru altul. Esti bun sau rau? Daca esti bun SI rau in acelasi timp, bine si rau exista?
Sunt unii atei care pur și simplu nu cred din diverse motive in existenta unui Dumnezeu, dar nu îi condamna pe cei care cred. La urma urmei, nici credincioșii, nici ateii nu au de unde sa știe 100% sigur daca exista sau nu. Asta afli abia după ce mori, pana atunci esti liber sa crezi ca exista sau ca nu. Nu poți nici sa iti impui sa crezi pentru a fi acceptat in societate (ca în tara la noi credința e super importanta) dar nu poți nici sa iti impui sa nu mai crezi daca în sinea ta crezi ca exista. Aici ori crezi, ori nu. Faptul ca cei care cred s-au organizat si au activități religioase împreună nu schimba cu nimic faptul ca aspectul asta e unul personal. Daca eu nu cred in Dumnezeu sau cred, in modul meu (fie ca fac parte dintr-o religie sau nu) nu ar trebui sa preocupe pe nimeni. Dar nu se întâmplă așa. Mulți atei îi judeca pe credincioși sau chiar le batjocoresc credințele si obiceiurile, mulți credincioși îi demonizeaza pe atei sau îi judeca pe cei din alte religii. Multe dintre războaie au fost din motive religioase, pentru ca putini oameni reușesc sa mențină credința sau necredința la nivel personal.
Revenind la întrebarea ta, moralitatea nu tine numai de credință. Daca singurul motiv pentru care un om nu omoară un alt om e frica de pedeapsa (fie ea închisoarea sau iadul), omul ala nu poate fi considerat un om bun. Mulți credincioși se abțin de la rele doar din frica de pedeapsa divină. Dar daca tu ai ucide dacă Dumnezeul tău ti-ar da voie, totul e degeaba. O oarecare iubire poți observa și la animale (care nu cred in vreun Dumnezeu). Un iepure/câine/pisica/vaca/oaie /cal etc. nu își va ucide puiul, ci il va ocroti. Și animalele nu fac asta din frica de Dumnezeu sau ca asa le-a învățat vreo carte sfanta, pur si simplu o fac.
Oamenii nu au nevoie de un Dumnezeu pentru a se iubi intre ei, a nu se ucide, a înțelege într-o oarecare măsură ce e bine și ce nu e (nici credincioșii, nici ateii nu pot ști 100% sigur ca ceva e sau nu bun, greșeli facem toți), e in natura omului si nu numai. Eu cred ca diferența dintre ateu și credincios e ca in momentele dificile credinciosul are speranța ca Dumnezeul lui îl va ajuta, dar ateul nu are nimic. E greu sa existe speranță fără credință, pentru ca nu ai acel ceva pe care sa te bazezi când lucrurile merg prost.
Filosofia si-a pierdut demult dreptul de a mai expica lumea. Oamenii respectivi au fost geniali pentru vremea lor dar nu aveau descoperirile actuale in spatele demersului lor intelectual.
Practic au incercat sa explice aspecte inabordabile la vremea respectiva dor prin puterea gandirii lor, si au reusit intr-o masura rezonabila.
Inca poti folosi conceptele in argumentari in spaecial in partea de etica, morala etc. Dar in ziua de azi neurostiintele iti pot raspunde mai usor si exact la intrebare, cred ca nici un om cu cunostine minime de anatomie nu poate afrima ca inima are treaba cu sentimentele desi iti poti imagina de ce aci filosofi credeau ca are pentru ca reactioneaza ca parte a sistemului nervos simpatic.
Cred că ar fi cazul să reformulezi întrebarea ta inițială, căci așa cum e acum nu prea are sens, asta îți sugeram, de fapt. Probabil ar trebui să începi cu cuvântul "atei", înlocuindu-l cu ceva mai potrivit, mai puțin vag, general și rigid. Asta dacă vrei să ți se răspundă, la ceea ce, de fapt, vrei să întrebi.
În orice caz, nu toți gândim și simțit la fel, asta rămâne valabil, și nu orice om, care gândește rațional (cred că asta e combinația de cuvinte, pe care o căutai), este musai să devină un nihilist în proporție de 100%, exact așa cum prezintă nihilismul dex-ul. http://dexonline.ro/definitie/nihilism
)))
Buna mady,eu nu cred in nimic,ori stiu,cunosc,ori nu stiu, stiu ca nu exista suflet,nu exista nici o dovada pentru asa ceva, daca cercetezi istoria vezi ca e o inventie umana, iar binele si raul eterna batalie apare in multe legende, povesti, mituri https://ateism-vs-teism.blogspot.com/2018/10/cristos-teoria-miturilor.html deci nu cred ca exista binele sau raul ca entitati si ca noi il facem, cunosc faptul ca exista iubire si ca e rezultatul unor chimicale in creier plus empatia
Ce legatura are existenta sufletului, a sentimentelor si a discernamantului cu Dumnezeu?
Am si eu o intrebare pentru tine. De ce n-ar crede in iubire, in bine si in rau si in constiinta?
Intrebarea nici filosofica nu-i. Mai degraba, filosofica pentru copii de 5 ani.
"binele" si "raul" pot fi determinate privind psihologia umana.
Legat de iubire, e un sentiment. Crezi ca ateii sunt roboti? Scapa automat de conditia de om?
Si de constiinta se stie ca exista.
Ateii nu cred in nici o religie, nici in existenta sufletului, a binelui si raului.
Si nu-i nici o folozofie in intrebarea ta, doar o alta intrebare puerila.
Definitiile sunt invechite, nici macar n-o stiu pe cea din dex, stiu ca nihil inseamna nimic, prin urmare, nihilistul crede ca nimic nu exista de fapt. Oamenii care gandesc rational devin atei, repet, fiind romani, si Romania fiind o tara crestin ortodoxa, suntem indoctrinati de mici, cineva care spune despre el ca e ateu si-o fi pus niste intrebari, mai multe. Cum afirmatiile religiei, aceeasi pentru noi, sunt aceleasi, intrebarile ar trebui sa fie aceleasi, si raspunsurile apropiate, aceleasi ca idee, iar daca multi am ajuns nihilisti, ma intereseaza cum de altii nu. Daca esti nihilist nu inseamna ca esti rau sau depresiv, ci ca intelegi rautatea si depresia, le poti privi de afara linistit.
Teoretic, practic multi cred. Du-te canta la alta masa daca nu-ti place sa stai cu copiii. 
Halal Nietzsche.
Iubirea e doar un cocktail de hormoni cu un scop precis. Deci exista, dar nu e ceva supranustiucum, pur, si bla bla. E doar o chestie egoista de fapt. Scopul iubirii pasionale e reproducerea, scopul iubirii pentru urmasi e protejarea lor pentru supravietuirea propriilor gene. N-am zis ca ateii nu simt iubire, ci ca ar trebui sa stie ce e, daca si-au pus niste intrebari.
Binele si raul sunt perceptii subiective si relative, iar in cazul asta, nu exista in afara mintii (vezi textul de pe imaginea de profil). Privesti psihologia umana, si... ce? Pentru unii e bine sa faca ceva, pentru altii e rau. Se bat pe net si in legi cu interzicerea consumului de carne de caine si pisica, ii vad pe chinezi niste monstri, dar ei mananca porc, miel, gaina, vaca...
-
anonim_4396 întreabă:
37 răspunsuri
Răspunsul este publicat...
Te rugăm să aştepţi ca răspunsul tău să fie trimis spre publicare.
