E un paradox. Dacă nu ştii nimic, cum ai putea să ştii că nu ştii nimic? Atunci ştii ceva, şi prima afirmaţie se anulează, dar dacă se anulează prima, se va anula şi a doua, prin urmare se tot anulează una pe alta.
Problema trebuie privită din toate punctele de vedere.
O poţi lua aşa: a doua propoziţie sporteşte efectul celei dintâi.
El nu ştie nimic. Şi, ca să arate că nu ştie nimic, spune că nici măcar asta nu ştie.
Sau:
La un moment dat ştia că nu ştie nimic. Apoi nu mai era aşa de sigur, fiindcă a aflat altceva.
Salut, nu știe nici că nu știe nimic și nici nu știe ca nu știe ca nu știe nimic.Numai bine
Ce-ai spus tu e aceeasi treaba ambele situatii nu?
Desigur, stai să iți explic! Deci o femeie este gravidă! Dacă ea intră în tramvai și copilul ei intră în tramvai, ai înțeles?
Adică ambele situații.
E o metafora care se refera la faptul ca totul e relativ, lucru pe care el nu l constinetiza decat prin expresia de mai sus
Socrate a inteles ca tot ce stie, este doar un mic fragment din toata informatia posibil existenta. Prin citatul lui, el explica cat de mici suntem noi cu adevarat.
Foarte simplu a zis asta fiindca tot ce cunoaste el e un nimic pe langa ce este ascuns fata de noi, adica la sensul ca el a aflat 0.001 % din tot ce se poate afla despre tot universul. P.S sper sa iti placa explicatia