E un paradox. Dacă nu ştii nimic, cum ai putea să ştii că nu ştii nimic? Atunci ştii ceva, şi prima afirmaţie se anulează, dar dacă se anulează prima, se va anula şi a doua, prin urmare se tot anulează una pe alta.
Problema trebuie privită din toate punctele de vedere.
O poţi lua aşa: a doua propoziţie sporteşte efectul celei dintâi.
El nu ştie nimic. Şi, ca să arate că nu ştie nimic, spune că nici măcar asta nu ştie.
Sau:
La un moment dat ştia că nu ştie nimic. Apoi nu mai era aşa de sigur, fiindcă a aflat altceva.
Socrate a inteles ca tot ce stie, este doar un mic fragment din toata informatia posibil existenta. Prin citatul lui, el explica cat de mici suntem noi cu adevarat.
Desigur, stai să iți explic! Deci o femeie este gravidă! Dacă ea intră în tramvai și copilul ei intră în tramvai, ai înțeles?
Foarte simplu a zis asta fiindca tot ce cunoaste el e un nimic pe langa ce este ascuns fata de noi, adica la sensul ca el a aflat 0.001 % din tot ce se poate afla despre tot universul. P.S sper sa iti placa explicatia
E o metafora care se refera la faptul ca totul e relativ, lucru pe care el nu l constinetiza decat prin expresia de mai sus