Fiecare om se naste cu un bagaj informational nul, iar pe parcursul vietii e nevoit sa redescopere ceea ce altii au descoperit cu mult timp in urma. Cam 3000 de ani de informatii,atat de mare este sfera cunostintelor stiintifice.
Iar pe langa faptul ca trebuie sa "ajunga la zi cu materia", mai trebuie sa adauge si ceva nou, inovator. Caci numai asa poate exista un progres stiintific real....

O singura problema cu toate acestea:
In timp ce cunoasterea este infinita, memoria si inteligenta umana au un capat.
Este firesc sa anticipam momentul in care cunostintele vor fi atat de vaste incat progresul va fi practic imposibil.
Cum sa mai contribui cu ceva cand o viata intreaga nu iti ajunge sa te pui la current cu ce s-a descoperit pana atunci?

Cum putem rezolva problema?

Daca tu n-ai treaba cu medicina poate ai cu ingineria cailor ferate si vei face trenuri mai rapide si mai sigure. Nu e nicio problema de fapt. Cine zice ca un singur om trebuie sa stie tot ce s-a facut? Nu e obligatoriu. Plus, vorba multora: n-ai mai avea ce compune/scrie original daca ai avea doar timp de criticat pe altii ce au facut (mai demult sau actualmente). Pricepi, taica?

Ceea ce intrebi tu e destul de ridicol. E ca si cum ai intreba cum sa mai fii inginer sau artist in ziua de azi. Uite ca se poate si se va mai putea. Fiecare am are drumul lui spre cunoastere si inovare.

Cunostintele nu exista doar ca sa le reprezinti sau sa le inmagazinezi. E ca sa le si utilizezi.

Cred ca deja acea limita a fost atinsa. Nu prea vad cum ai putea sa cunosti tot ceeea ce s-a descoperit in materie de stiinta pana in anul 2000( il luam ca etalon) si in acelasi timp sa fii studiat limbile clasice (greaca, latina, germana, franceza, italiana, engleza nici nu o mai pun), sa cunosti la sange literatura universala, muzica, artele plastice, filozofie, critica, teorie, e prea mult, nu ai cum. Chiar si asa, sistemul actual de invatare cere prea mult copiilor romani, sau o cere intr-un mod rudimentar, agresiv. Pe la varsta de saisprezece ani te cam saturi de scoala, de asta unii nu reusesc nici sa termine primele zece clase. Daca ar exista o educare normala, ai putea cuprinde o suprafata destul de considerabila din cunoasterea universala, dar in mod complet e imposibil. Gandeste-te ca 3 carti sunt munca de viata a unui autor, tu le studiezi in doua saptamani.

Memoria are limite si tocmai de aceea s-au inventat cartile. Ele sunt extensia memoriei umane, depozitul de cunostinte al umanitatii. Fara transcrierea ideilor pe foaie, probabil, s-ar fi redescoperit agricultura de vreo 1000 de ori in ultimele milenii si tot de atatea ori s-ar fi pierdut. Si inteligenta noastra este limitata, de aceea avem computerele. Ele sunt extensia inteligentei noastre, iar cu procesoarele de ultima generatie putem realiza operatii, simulari si testari imposibile cu procesoarele de acum un an. Iar de la an la an aceasta capacitate creste imbunatatind calitatea si performantele cercetarilor, facilitand descoperirile si progresul stiintific.

Astfel ca limitele fizice au fost atinse demult. Ca individ este tot mai greu sa ai o contributie semnificativa pentru umanitate. Insa avem sansa ca printr-un efort cumulat sa nu stavilim progresul nostru. Cred ca in viitor vom ajunge in situatia de a ne augmenta, de a ne face implanturi si upgrade-uri de memorie si inteligenta cu ajutorul microcipurilor. Atunci va fi posibil sa ne instalam in cateva minute toate informatiile din Encyclopedia Britanica pe o unitate artificiala de memorie atasata creierului.

"... n-ai mai avea ce compune/scrie original daca ai avea doar timp de criticat pe altii ce au facut (mai demult sau actualmente). Pricepi, taica?"

Pricep ca nu ai inteles ce am intrebat, nu pricep motivul pentru care nu ai inteles. Cred ca m-am exprimat destul de clar.

Problema nu era ca nu mai avem timp sa ii criticam pe ceilalti. Dar daca asta ai inteles tu, e ok. Fiecare vede lucrurile prin prisma mentalitatii sale.

E o zicala care imi place foarte mult si anume "Suntem niste pitici care stau pe umerii gigantilor" se refera la ce ai scris tu.
Informatiile le preluam foarte usor gandeste-te preluam in jur de 3000 de ani de informatii in 20 de ani, adaugarea unor lucruri noi este mai grea.
Avem deja software care ne ajuta foarte mult fara sa stim totul despre trecut. De exemplu eu folososesc JavaScript ca limbaj de programare dar nu pot face un limbaj de la zero si nu trebuie sa stiu asta pentru a crea ceva folositor. Sau sa mergem la extrem, cineva care habar nu are matematica poate face calcule simple cu ajutorul unui calculator.
Cred ca vom dezvolta software puternice care vor ajuta mult oamenii de stiinta deci nu vad o problema cu asta.
Sa nu uitam si faptul ca sunt oameni care cred ca singularitatea va avea loc prin 2050. Deci nu va mai fi nevoie de om ca sa inoveze lucruri.

Limita despre care tu vorbesti a fost atinsa cu multi ani in urma. Problema despre care tu vorbesti, insa, nu exista.

1. Informatia prea vasta este si unul dintre motivele pentru care au aparut specializarile, fiecare individ fiind nevoit sa se dezvolte pe un anumit domeniu. Nu stiu pe unde traiesti tu dar eu nu am vazut oameni care sa stie totul despre orice.

2. Cu mult timp in urma a fost inventata scrierea, asta inseamnand ca niciun individ nu mai trebuie sa retina toata informatia, aceasta fiind scrisa si stocata, astfel fiind la indemana oricui. De curand umanitatea a descoperit si metodele de stocare electronice imbunatatind extrem de mult viteza cu care informatia si cunostintele se propaga.

Asa ca: oamenii nu vor fi niciodata nevoiti sa memoreze toata informatia de pe glob (nici n-au fost vreodata, da' ai visat tu urat). Majoritatea domeniilor au subdomenii si subdomeniiule au altele, la randul lor. Asa ca nici macar toata informatia dintr-un domeniu nu e necesar sa fie memorata de catre un individ.

Sper ca modul ironic in care ti-am raspuns a fost suficient incat sa realizezi ca intrebarea mi se pare tampita, fara sa mai trebuiasca sa iti si aduc asta la cunostinta.

1. Pana cand poti sa divizezi informatia? Exista o limita la care nu mai poti sa imparti o sub-subcategorie in alte doua subcategorii, din cauza abstractizarii cunostintelor.
Este limpede ca metoda aceasta are limitele ei, pentru ca risti sa nu stii ce inveti.

Daca un grup de cunostinte "A" se sprijina pe notiunile altui grup de cunostinte "B", atunci cele doua sunt inseparabile.
Rezultatul este ca nu poti sa dezvolti grupul "A" de cunostinte atat de mult incat sa nu mai incapa si grupul "B".
Asta e doar una din problem.

A doua problema este cine mai face legatura intre discipline? Nu poti fragmenta informatia la nesfarsit, ca exista un moment in care totul isi pierde sensul.

Daca eu studies de 20 de ani membrane celulara (in ipoteza in care s-ar forma o disciplina speciala numai pentru studiul membranei), altul ribozomul, altul nu stiu ce organit, cine vine sa combine toate aceste studii intr-un tot unitar?
Clar nu eu, care de 20 de ani studies numai membrane si habar nu am ce e aia o celula. Clar nu ala care studiaza doar ribozomul, tot de 20 de ani. Atunci cine?
(Clar nu ajuta pe nimeni faptul ca ar scrie in carti.)





2.)Problema nu e conservarea informatiei, ci timpul necesar pentru a o parcurge.
"asta inseamnand ca niciun individ nu mai trebuie sa retina toata "
Asta e ideea ta copilareasca, eu nici nu am vorbit de prostia asta cu retinutul. Nici nu am ridicat o asemenea problema. Incearca la grupa mica, poate ai noroc acolo.

Mie imi place ca practici autoironia inconstienta.
Nu intrebarea mea e tampita, ci prisma cretina prin care o privesti.
Cica sa memoram.
Unde am scris eu ca nu mai avem timp sa memoram...

Cum au zis si altii, nu trebuie sa cunosti totul, nimeni nu cunoaste totul. Nici macar in domenii restranse, de exemplu programarea, nu exista cineva care sa stie totul despre programare. Sau in medicina, sa stie toata medicina.

Uite, hai sa luam programarea, ca asta e domeniul meu.

Pana prin 1945, nu exista programare. Apoi au aparut niste calculatoare foarte primitive (care acum ar incapea in gamalia unui ac), si puteau fi programate in cod masina sa faca niste operatii rudimentare (cateva calcule matematice). Atunci orice programator stia cam totul, ca erau doar cativa programatori si cateva calculatoare in lume.

Dar apoi, mai prin anii 60-70, au inceput sa apara mai multe calculatoare, mai multe limbaje de programare, etc. Si atunci era posibil sa stii totul, dar cam greu.

De prin anii 90, mai ales de cand au aparut PCurile, este imposibil sa stii (pe dinafra) sa programezi orice. Exista prea multe sisteme de operare, arhitecturi, familii de procesoare, limbaje de programare, librarii, etc.

Au inceput sa apara specializari. De exemplu unii lucreaza low level, fac drivere, sisteme de operare, software industrial, etc. Altii fac jocuri, sau servere, sau diferite softwareuri pentru end user. Mai nou, de prin 1995, a aparut si programarea de web, la inceput in HTML si Perl, iar acum in zeci de limbaje posibile (Php, ASP, Java, Java Script, Ruby, Python, Perl, HTML5, Flash, etc.). Deci acum 20 ani, cineva putea stii tot despre programarea de web, acum e imposibil.

Ideea e ca in orice domeniu in care apare foarte multa informatie noua, apar anume specializari, iar in ele apar alte specializari, si tot asa. E ca un arbore, unde crengile se divid tot timpul, aparand domenii si sub domenii noi.