Filosofii greci au inceput prin a se intreba ce anume provoaca schimbarea lucrurilor. Dar, odata recunoscuta Schimbarea, s-a ivit o alta intrebare mult mai profunda: Este cunoasterea posibila daca lucrurile se schimba incontinuu, daca nu poti intra de doua ori in acelasi rau (Heraclit)?
Cum ati raspunde la aceasta intrebare?

Cred ca poti sa faci afirmatii care sa ramana valabile.
Spre exemplu asertiunea "Soarele exista." nu poate fi considerata cunoastere imuabila. Insa afirmatia "Soarele exista la momentul de timp T pentru cei aflati pe Pamant." va ramane valabila indifferent de potentialele schimbari, chiar si daca Universul inceteaza sa mai existe.
De fapt sunt destul de sigur ca furnizand suficiente informatii ORICE propozitie poate deveni universal valabila indiferent de efemeritatea sau relativitatea subiectului pe care-l trateaza.

Nu. Poti stii ce rezultat are o anumita actiune, dar cum "fara *in* nu exista *out*", n-ai cum sa stii ce actiuni exista in afara celor cunoscute, deci nici rezultatul lor, n-ai cum sa stii daca exista altele pana nu le simti. Daca n-ar fi existat deja aripi, ai fi stiut sa le creezi?

Prima lege a Kybalionului spune:Totul e spirit.La asta facea referire si Heraclit.Lucrurile isi schimba doar forma, spiritul insa ramane acelasi.Cunoasterea e posibila, daca facem abstactie de forma.

Filosofia a evoluat extrem de mult si in foarte multe directii de la Heraclit incoace.
De fapt, filosofia greaca incepe, sa zicem... dupa Platon/Socrate si isi intra in fire la Aristotel.

Schimbarea are loc, dar intotdeauna ramane un fond constant, superior, spre care se incearca sa se ajunga. Ca e spirit, adevar, Dumnezeu, constiinta... oricum am lua-o, cunoasterea nu mai presupune o idee atat de simpla ca in Antichitate. Cunoasterea nu mai inseamna exterioritate, asa cum credeau anticii, ci interioritate (adevarul sinelui, interior).
Restul adevarurilor, al celor exterioare, se cunosc empiric, stiintific.

Lui Heraclit nu i-as putea spune nimic, pentru ca avea niste idei fixe legate de logos

Este posibil Kybalionul sa sustina legea aia, dar tu esti de acord cu ea? Asta as fi vrut, pareri personale.

Pe Heraclit l-am pus in paranteza doar pentru afirmatia aia cu intrarea de doua ori in rau, nu ca de la el ar fi inceput filosofii greci. Afirmatia ta 'dar intotdeauna ramane un fond constant, superior" mi se pare cam indrazneata. Esti sigur de existenta acestui fond?

Ai inceput cu un "Nu" categoric. Cum asa? Afirmatia "n-ai cum sa stii ce actiuni exista in afara celor cunoscute" poate fi adevarata acum, la nivelul cunostintelor ce le avem in prezent. Dar parca mai poti sa stii ce ne rezerva viitorul? Poate vom ajunge sa cunoastem totul.

Sa aprofundam putin. Ce este "acelasi" intr-o lume care curge, poti sa-mi spui? Ce este acelasi intr-un pahar cu apa care se evapora in continuu? Sau, sa luam un element, sa zicem fierul. Pai, pana am scris eu aceste patru litere "fier" in interiorul lui electronii s-or fi rotit in jurul nucleelor de miliarde de ori. Mai este el acelasi?

Chiar daca oamenii o sa ajunga sa cunoasca totul, cum o sa fie siguri ca nu a mai ramas nimic de aflat?

Cunostinta e un fel de sac fara fund. In niciun domeniu nu s-a ajuns si nici nu cred ca se va ajunge la vreun capat. Matematica, biologie, fizica cuantica, astronomie, (teologie ), genetica, chimie, nicaieri nu se intrezareste capatul.

Cunoasterea e aproape tot timpul aproximativa. Lucrurile se schimba, dar o fac de obicei incet, iar asta ne ofera timp sa le intelegem macar partial. Stiinta e capabila sa inteleaga schimbarile, sa le prezica, iar asta face Universul previzibil din unele puncte de vedere. Fara schimbare nimic din ce vedem in jurul nostru nu ar exista. Tocmai de aceea, intelegerea schimbarii e calea spre intelegerea trecutului, prezentului si a viitorului universului.