Daca existenta este obiectiva atunci Universul este independent de constiinta umana si ar fi existat indiferent de perceptia noastra asupra lui.
In acest caz raspunsul la intrebarea ta este: Nu, constiinta nu este necesara pentru existenta deoarece existenta exista independent de constiinta umana.
Daca existenta este subiectiva, o iluzie a constiintei, atunci ea nici nu se mai poate numi existenta.
Răspunde
Ordonare:
Cronologică
Nu neaparat, daca esti incostient nu o sa simti ca traiesti, de fapt nu o sa te simti decat ca un spirit, dar tu poti trai si inconstient, in contextul in care esti hranit, intubat si supravegheat permanent
Răspunde
Nu există o problemă fenomenală legată de faptul că principiul suprapunerii QM este universal valabil; cuantificarea cuantică explică dezbinarea. Nu există o problemă paletă deoarece soluțiile diverse la ecuațiile QFT dau diferite valori ale experienței subiective. Sustinatorii variantelor de fizicism nematerialist includ pe tânărul Grover Maxwell, care a inventat termenul; Galen Strawson (vezi postscriptul la "Real Materialism" în Conștiința în Fizică
Atât existența ușoară, cât și cea voidă fiind legate între ele, de ce ar trebui ca acest adevăr universal să se aplice numai luminei?
Deoarece și Viața nu este doar o parte a Naturii găsită pe Pământ, ci o parte a Naturii în scara universului. Dar diferența este că pentru om (spre deosebire de lumina măsurabilă), numai noi putem fi judecătorul propriei noastre măsuri (evoluție), deoarece doar noi ne cunoaștem temerile cele mai intime și numai noi le putem confrunta, de aceea nu poate fi încă lumină, dar suntem născuți observatori care studiază creația, ca un foton care iese din gol pentru a co-crea viața cu Pământul...---ok
Poţi defini acest nu?
Nu. Dacă ar fi așa, universul nu ar fi existat pentru primele 13, 7 miliarde de ani. Bineînțeles că este foarte posibil ca alte forme de viață conștiente să existe pe planete mult mai devreme decât viața conștientă au existat pe a noastră, dar chiar și acest lucru nu ar fi fost posibil pentru o perioadă lungă de timp de la începutul universului.
Mi se pare că această întrebare este similară cu un experiment clasic de gândire filosofică. Dacă este reformulat dacă se întreabă dacă materia poate exista chiar dacă nu există o conștiință care să o perceapă, ea devine analoagă întrebării: "Dacă un copac cade în pădure și nimeni nu este acolo să audă, se face un sunet?" Aceasta, desigur, este o întrebare fără sens fără o înțelegere comună a cuvântului "sunet". Un Zen koen, asemănător cu "Care este sunetul unei mâini aplaudate?"
Răspunsul este publicat...
Te rugăm să aştepţi ca răspunsul tău să fie trimis spre publicare.
