Freud a asemănat mintea umană cu o casă bântuită (haunted house). Cine anume bântuie casa, Freud nu a putut spune. Dar imaginea a fost mult apreciată, poate şi pentru faptul că fiecare din noi este bântuit de unele lucruri. Chiar mai deunăzi îmi zicea un amic: "Mă bântuie un gând". Dar, cum lumea evoluează, au evoluat şi ideile. Astăzi, dualismul minte creier nu mai este acceptat de către filosofii moderni. Se pune totul pe seama creierului. Mintea, ca entitate separată, nu mai există; a fost înghiţită de creier. Steven Pinker, de exemplu spune că "every aspect of thought and emotion is rooted in brain structure and function". Sună bine. Rămâne acum de văzut cum poate creierul să îndeplinească toate activităţile pe care le îndeplinea cândva mintea. Preferinţa mea pentru plăcinta cu mere, de exemplu, are undeva pe creier gravată o zonă destinată pentru asta? Sau poate există nişte neuroni devotaţi plăcintei cu mere? Nu ştiu. Detaliile rîmân a fi studiate. Acum, de când cunoaştem computerul digital, avem cu ce compara creierul. Şi putem afirma cu toată siguranţa: Creierul este un computer. Şi, dacă e computer, procesează fără probleme toate informaţiile.
Credeţi că această concluzie este de acum sigură şi definitivă? Sau, cum lumea continuă să evolueze, s-ar putea ca în viitor să ajungem la o altă înţelegere a lucrurilor cu privire la minte şi creier?

Atata timp cat nu putem controla instinctele slabe sanse.

Cred ca intrebarea ta poate fi mai scurt formulata.
Cine "scrie" realitatea noastra?
Recomand urmarit acest videoclip, este in tema cu intrebarea ta si foloseste ca analogie secvente si intamplari din carti sau filme.
https://www.youtube.com/watch?v=RST8VOlT9H8

Si asta merita vazut.De unde vine raul?
https://www.youtube.com/watch?v=dwLKaPwUKlk

Recoman un documentar pe Netflix :" The social dilema."

Cred ca mintea ramane inca un mister. Inainte se credea ca inima este cea care se ocupa cu emotiile, apoi sufletul, iar acum creierul. Sa nu uita ca mintea nu poate fi atinsa, ca se crede ca se afla in creier, dar pentru multi mintea este asociata cu sufletul. Un crestin ar spune: "nu stiu ce este in sufletul tau", insa un ateu spune: "nu stiu ce este in mintea ta". Sufletul si mintea sunt pentru mine elemente asemanatoare, dar spuse de persoane ce au credinte diferite. Ca sa intelegem si mai bine termenul de minte in conversatia noastra o sa te intreb, de unde stiu eu ca daca iti trag o palma chiar simti emotia de durere, nu doar cea fizica? De unde stiu eu ca nu este o reactie fireasca a creierului? Precum un algoritm: palma-durere fizica- te incrunti. Dar stiu eu ca tu chiar simti emotia si nu este o reactie fireasca pe care creierul o comanda? Daca pe pamantul asta eu sunt singurul care simte emotiile, iar voi va prefaceti ca le simtiti pentru ca asa va spune creierul? Cam asta-i adevaratul mister al mintii, al sufletului.
Iar comparatia creierului cu computer-ul nu cred ca ramane, pe masura ce avansam vom descoperii noi inventii cu care sa facem comparatia. Nu demult motorul pe aburi era comparat si asociat cu un viitor stralucit, astazi este computer-ul, maine cine stie.
Stiu ca suna a nebunie ce am scris mai sus, dar inca nu stim. Pot doar presupune ca daca eu simt emotiile si tu esti la fel ca mine, un om, atunci si tu le poti simtii, insa nu-s sigur de asta .

De ce crezi că nu putem controla instinctele? Dacă eu, instinctiv, i-aş crăpa capul vecinului, mă controlez şi nu fac asta. Îmi înfrânez pornirile. Altfel spus, îmi ţin instinctele sub control.

Am văzut la TV o emisiune in direct transmisa la miezul nopții, de la o casa bântuita dintr-un sat din Moldova. Familia era formata din tatăl disperat si o fiica foarte bolnava, arata ca un cadavru care mai respira. Restul, sotia si ceilalți copii muriseră din aceleași cauze din care era pe moarte si fiica lui. S-a întâmplat ca la ora la care se întâmpla in fiecare noapte sa se întâmple si de data aceasta. Se auzea un zgomot, si un vânt puternic a deschis geamul si perdeaua flutura in vânt. A intrat pe geam o "umbra" care avea forma unei fete dar nu avea corp fizic. Am zis umbra, dar era alba la culoare. Menționez ca era transmisa emisiunea in direct. Nu îmi mai amintesc mai departe, si oamenii din sat se aflau prezenți afara nu stiu daca in curte sau in strada. Li se puneau întrebări vecinilor de către reporteri si spuneau ca așa se întâmpla noapte de noapte. Le era frica. Deci cam așa se întâmpla intr-o casa bântuita. Nici reporterii nu știau cine o bântuie. Dar era adevărat.

Imi vine in cap acum doar un instinct, sexual. De ce unii violeaza femei? Sau pe baza acestuia spunem prea usor "te iubesc".

"Cine "scrie" realitatea noastra" - vrei să detaliezi? La ce te referi mai exact?

Interesant. Poate reuşeşti să identifici emisiunea respectivă pe Youtube şi să ne dai un link.

Suntem deseori controlati de stimuli sociali,de dorinte si de asteptarile celorlalti,jucam roluri in viata,ca niste actori,ne setam un model de urmat si pornim la drum,fara sa fim constienti ca acel model a fost ales si gandit de altii pentru noi.
Aici poate fi vorba de orice aspect al vietii noastre,de la ce alimente consumam,cu ce ne imbracam,cum ne comportam in anumite situatii,in cine avem incredere,ce carti citim,ce filme vizionam,ce muzica ascultam,etc.
Totul e gandit pana la cel mai mic detaliu ca sa cadem in plasa,fie sa cumparam un produs sau un serviciu,sa idolatrizam o vedeta anume sau sa suportam un partid politic.
Exista multe mesaje subliminale care ne afecteaza modul in care percepem viata si noi,in veselia si nebunia noastra credem ca suntem liberi.Dar e bine sa fim asa,pentru ca daca am cunoaste adevarul absolut, nu am putea sa-i ducem greutatea pe umeri, e pur si simplu prea mult.
Asa ca ne izolam intr-o bula personala ca sa nu suferim, avem instinctul acesta de conservare.
Putem sa accesam portiuni de adevar si sa-l acceptam.E nevoie sa nu ne atasam emotional ca sa fim puternici, chiar daca vine cu o doza de cinism.Trebuie sa fim constienti de rau ca sa il combatem, asta include raul pe care il putem face chiar noi.

"De unde stiu eu ca nu este o reactie fireasca a creierului?"
Mă întrebi pe mine de unde ştii tu. Numai tu ştii de unde ştii. Aşa că te rog să-mi spui de unde ştii; dacă într-adevăr ştii.

Era o intrebare retorica. Evident ca nu stiu. D-asta inca nu iese din discutie existenta sufletului, a nevazutului, a ceea ce este dincolo de materie. Stiu ca suna fantasmagoric, insa mi se pare interesant. Imi da oarecum o sansa de a-mi bate joc de mine insumi cand trebuie sa o fac pentru a supravietui realitatii de rahat. Si mai este o chestie care ma face curios, oare putem sa acordam viata unui computer? Sa spunem: "Stai! Nu-l lovi cu ciocanul pe Pentium 3 al meu. Este si el o viata, are drepturi". Sa ne imaginam ca o gramada de fire si circuite este egala cu o fiinta organica formata din celule vii. Cum ar fi? Care este diferenta, si nu vorbesc de materie, dintre un computer ce se poate adapta, invata, super-sofisticat, cu inteligenta asemanatoare cu cea a unui om, chiar mai buna, si un om? Este mintea, sufletul sau niciuna? Eu nu stiu si sunt terifiat si fascinat in acelasi timp.

Să admitem, doar de dragul discuţiei, că sufletul există. În cazul ăsta, se ridică o serie de întrebări mai grele chiar decât însăşi întrebarea 'ce este sufletul'. Şi anume, când este această entitate ataşată omului? Când încă este un făt în pântecele mamei? După naştere? Dacă e după naştere, la ce vârstă? Şi cum este introdus în om? În stomac, în cap, în...ce? Şi cine face operaţia asta, ca la fiecare nou-născut să vină să-i pună sufletul? Şi sunt sufletele diferite de la un om la altul? Dacă da, pe ce criteriu se face selecţia, ce suflet să se ataşeze nou-născutului ăsta şi ce suflet ăluilalt? Să ţinem cont că sunt miliarde care se nasc. Şi apoi, mai sunt şi animalele. Poate au şi ele suflet, că vedem că suflă şi ele. Câinele meu stă cu limba scoasă şi suflă mai toată ziua; nu ştiu dacă şi noaptea. Şi am scris aici doar câteva din întrebările care se ridică, dar mai sunt. Deci vezi cât ne complicăm dacă mergem pe linia existenţei sufletului? N-ar fi mai bine să ne vedem lungul nasului şi să stăm cuminţi în banca noastră?
Dar să lăsăm subiectul suflet, pentru că în discuţie sunt doar două noţiuni: minte şi creier.

E mult de atunci poate peste 15-20 de ani. Nu mai stiu pe ce post de televiziune. Mi-ar placea sa o revăd. Si eu aveam emoții ca si cei prezenți acolo. Nu am calculator si telefonul meu nu e performant. Încearcă tu sa o cauți. Nu-mi amintesc satul si nici județul din Moldova.

Ok. Si atunci ce crezi tu ca este mintea? Daca pot sa te clonez, sa zicem ca as putea. Iar apoi ai un accident grav din care ar trebui operatii complicate si nu ai scapa fara sechele grave, ti-ai schimba personalitatea complet, practic ai muri pentru ca nu ai mai fi acelasi TU. Insa pentru a pastra amintirea vie, o ruda decide sa te omoare si sa cloneze un alt TU dupa, sa-i zicem, o schema a ADN-ului tau, un blueprint, un plan. Cum ti se pare ideea sa te omoare si sa cloneze un al tu, exact la fel? Nu-i nicio diferenta. Acelasi ganduri, acelasi reactii, acelasi algoritm logic ce-ti ofera gandirea, doar ca este o clona. Ce sacralitate mai are fiinta ta daca te pot inlocui? De ce sa nu te inlocuiesc? Ca ai suflet, respectiv o minte in acceptiunea ateilor?

Si d-asta o sa mor singur daca iti mai raspund la intrebari .

Omul e format din minte,trup si suflet unite intr-o singura fiinta.
Toate sunt in comuniune una cu alta,dar de doua secole incoace se tot incearca o separare,se incearca o schimbare a unor ideologii traditionale cu cele moderniste si post-moderniste,se incearca schimbarea definitiilor unor termeni, practic ne pierdem in cuvinte.
Pana si Socrate credea in suflet, dar s-au trezit niste grupuri cu interese sa scoata termenul asta din vocabular si sa zica, nu domnle' nu exista suflet, esti doar o adunatura de celule.Ai murit si gata, nu mai e nimic.
Nu, e gresit asa, imi pare rau ca nu vedem imaginea de ansamblu, vedem doar bucatele din puzzle.
Las o piesa de puzzle aici.
https://www.youtube.com/watch?v=0HAobIPHz-0

Si incepusem sa te apreciez. Sisu? Pe bune?! Chiar asculti asa ceva? Vrei sa intri in coma? Ce este cu tine, omule?

Gusturile nu se discuta.Sincer,nu stiu un artist mai bun in Romania care sa vorbeasca de lucrurile reale precum el, in afara de raku sau cedry2k.
Poate ai niste prejudecati,dar iti zic,ca nu trebuie judecata o carte dupa coperta.
Nu ma aprecia pentru gusturile mele, nici nu vreau apreciere. Daca apreciezi ceva la mine, apreciaza mesajele pe care incerc sa le transmit, alea sunt esenta, cine sunt eu si ce imi place nu are relevanta.

Stai calm ca am intrat in esenta. Baiatul nu se tine pe beat, beat-ul este in urma si Sisu se tot duce. Nu mai fii asa ca glumeam cu tine.

Nu,ca nu ma deranjeaza pe mine personal, doar ca nu inteleg de ce puneti asa mult pret pe tehnica si nu pe mesaj.

Societatea este naspa! Asta-i mesajul muzicii rap, dar ei o spun altfel. Daca nu conteaza ambalajul la ce mai asculti muzica?

Hai sa o lasam asa.

Tu de fapt ai vrut să-ți expui un punct de vedere și să stârnești discuții, nu să obții un răspuns.

Cum de-ai ghicit?

Adica a fost o pacaleala ?!

Am glumit, am uitat să pun zâmbăreţul. Lasă, că-l pun acum Nu, nici vorbă de păcăleală, Am vrut să văd şi alte păreri, poate elucidăm, fie şi doar parţial, misterul acesta "minte vs. creier".

Eu am glumit .
Nu ai cum. Doar incercam sa te fac constient de posibilitatea existentei, in abstract, a unui spirit. Mi se pare ca mintea/sufletul are scrisa ideea ca este unica. D-asta cred ca in a te omora pe tine sau o clona, amandoi veti vrea sa moara celalalt. Evident, ca sufletul/mintea se afla in creier. Dar ideea ca tu esti unic si important nu cred ca poate fi stearsa, ar fi prea trist sa ne gandim la asta si sa traim fiind constienti de asta tot timpul.

Metafora asta "creierul este un computer" are limitele ei. Ce este un computer? O colectie de circuite electronice. Fiecare circuit, luat separat, nu poate face nimic. A trebuit ca o putere să le ia de acolo unde erau şi să le aranjeze într-un anumit fel. Aşa s-a format un instrument, pe care noi îl numim computer. Mergând pe analogie, ar trebui să ne întrebăm ce putere a fost aceea care a adunat elemente (care nu pot face nimic) şi le-a aranjat în aşa fel încât să rezulte "instrumentul" creier. Ai vreo sugestie?

Da. Dumnezeu, baaaa!
Glumesc si nu.
Gandeste-te ca il putem critica pe Dumnezeu pentru imperfectiunile lumii. La fel cum un robot, un mecanism mai inteligent decat noi, o perfectiune in ceea ce priveste performanta si inteligenta, poate veni la noi si ne priveasca precum niste maimute, niste imperfectiuni. Deci Dumnezeu a creat omul, omul a creat robotul si fiecare creatie se uita la creator si il critica. Ironic, nu?
Mai este ceva, intr-un documentar s-ar spune ca am aparut din nimic. Imposibil, dar nu avem alte raspunsuri, inca, din parte stiintei. Si as prefera sa nu avem. Sper sa existe acel fantastic in continuare.