Freud a asemănat mintea umană cu o casă bântuită (haunted house). Cine anume bântuie casa, Freud nu a putut spune. Dar imaginea a fost mult apreciată, poate şi pentru faptul că fiecare din noi este bântuit de unele lucruri. Chiar mai deunăzi îmi zicea un amic: "Mă bântuie un gând". Dar, cum lumea evoluează, au evoluat şi ideile. Astăzi, dualismul minte creier nu mai este acceptat de către filosofii moderni. Se pune totul pe seama creierului. Mintea, ca entitate separată, nu mai există; a fost înghiţită de creier. Steven Pinker, de exemplu spune că "every aspect of thought and emotion is rooted in brain structure and function". Sună bine. Rămâne acum de văzut cum poate creierul să îndeplinească toate activităţile pe care le îndeplinea cândva mintea. Preferinţa mea pentru plăcinta cu mere, de exemplu, are undeva pe creier gravată o zonă destinată pentru asta? Sau poate există nişte neuroni devotaţi plăcintei cu mere? Nu ştiu. Detaliile rîmân a fi studiate. Acum, de când cunoaştem computerul digital, avem cu ce compara creierul. Şi putem afirma cu toată siguranţa: Creierul este un computer. Şi, dacă e computer, procesează fără probleme toate informaţiile.
Credeţi că această concluzie este de acum sigură şi definitivă? Sau, cum lumea continuă să evolueze, s-ar putea ca în viitor să ajungem la o altă înţelegere a lucrurilor cu privire la minte şi creier?

Părerea mea este că mintea este diferită de creier iar dovezi pentru acest lucru sunt destule. Când ne naștem nu avem minte, doar creier. De aceea observăm că un copil mic, un bebe este total supus instinctelor primare. Când simte nevoia de hrană plânge, mănâncă cât îi dai la început, chiar dacă îi e rău. Pe parcurs, acesta învață să-și controleze instinctele și apar primele vestigii ale minții. Cu timpul, mintea devine din ce în ce mai complexă, la fel și creierul. Apare posibilitatea de a comunica cu lumea din jur și se dezvoltă un bagaj uriaș de cunoștințe despre lume.
Este adevărat că unii oameni pot să-și controleze instinctele mai bine decât alții. Ca de exemplu, pornirile sexuale. Unii pot să stea și o viață întreagă fără a face sex, doar cu ajutorul tăriei de caracter și al voinței iar unii ajung violatori și pedofili doar pentru că le este imposibil să-și controleze pornirile. Mintea este totuși în strânsă legătură cu creierul, creierul poate influența mintea și vice-versa. Dacă creierul ar fi doar un computer atunci un stimul care să fie de fiecare dată la fel ar produce întotdeauna aceleași rezultate. Să luăm de exemplu un fumător. De fiecare dată când fumează o țigară creierul dă drumul cam aceluiași nivel de serotonină și dopamină iar omul se simte fericit. Dacă s-ar aplica același stimul unui computer atunci acesta ar fi incapabil să se lase de fumat pentru că nu ar avea posibilitatea de a-și controla propriul software. Există însă oameni care s-au lăsat și după 30 de ani de fumat doar prin puterea minții. Creierul este foarte important, se ocupă cu bunul mers al organismului, controlează toate funcțiile vitale, toate răspunsurile simțite la stimuli. Mintea însă, este cea care controlează corpul în stare de trezie, controlează comunicarea cu ceilalți și face alegerile.
În 2015, a apărut un caz de personalități multiple foarte interesant în lumea medicală. O femeie din Germania care suferea de această tulburare avea o personalitate a unei femei nevăzătoare. Deși când adopta alte personalități vedea perfect, când adopta personalitatea femeii nevăzătoare, doctorii au descoperit că nu prezenta nici o activitate la nivelul cortexului vizual, adică era complet nevăzătoare deși ochii ei funcționau normal. De aici reiese că această femeie suferă de o boală care i-a permis să aibă diferite psihicuri, diferite minți. Deși creierul rămânea același, mintea personalității adoptată decidea cum se va comporta acesta. Asta sugerează, de asemenea, că prin exercițiu și printr-o putere uimitoare a voinței am putea face mult mai multe lucruri cu mintea decât ne imaginăm.
Puteți citi despre caz aici: https://blogs.scientificamerican.com/......verything/