Te naști, treci prin lucruri frumoase cât și urâte apoi mori dar important e să-ți faci viață faina cat o ai.
Din perspectiva mea, viața nu are niciun scop. Asemenea plantelor, ne naștem, trăim cât trăim și apoi murim.
Bineînțeles, fiecare își poate da un sens propriu vieții sale, dar e doar un scop subiectiv. Oamenii dau un sens propriei vieți pentru a se distrage de la futilitatea acesteia. Când îți dai un scop vieții, toată această existență fără scop sau direcție este mai ușor de îndurat.
Părerea mea este că nu suntem decât o adunătură de celule, un sac de carne și oase controlat de propriul creier. Iar viața nu are niciun scop absolut, după moarte toți vom fi același lucru: îngrășământ organic.
Bineînțeles, asta depinde și de viziunea fiecăruia. Un om credincios va spune că scopul vieții este acela de a îndeplini dorințele lui Dumnezeu și de a ajunge în rai de exemplu
Alfur întreabă: