Ieșite din câmpurile cuantice, particulele elementare apar ca bosoni și fermioni. Fermionii sunt împărțiți în cuarci și leptoni. Cuarcii vin în șase varietăți, dar ei niciodată nu se văd, fiind ținuți captivi în hadroni de o forță foarte ciudată, mai slabă la distanțe scurte și mai puternică la distanțe lungi. Există șase leptoni în patru varietăți. Nu știu cum au fost numărate, dar s-a găsit că materia are ca ingrediente fundamentale douăzeci și patru de particule elementare, împreună cu multe câmpuri, simetrii, spații geometrice ciudate și forțe care sunt deconectate la un anumit nivel de energie și recuplate la altul, împreună cu cel puțin o duzină de forme de energie, toate active.
Sigur că toate astea se pot găsi pe net. Întrebarea mea este: Se va ajunge vreodată la locul în care natura își dezvăluie întreaga ei esență? Să fie oare materia compusă dintr-un număr finit de particule elementare? Sau, săpând tot mai adânc, vom constata că numărul acestora este nelimitat?
Probabil nu sunt aici pe site specialiști în fizică, dar o părere ne putem da.

În afară de Chat GPT nu este nimeni de pe TPU capabil să-ți ofere un răspuns pertinent.

Eu am o teorie proprie, fantezista:
Noi suntem intre macrocosmos si microcosmos, ambele fiind "etajate" in componente si sub-componente.
Ce ar fi, daca intregul univers ar fi de structura "inelara", in care elementele cei mai mari ai (macro) cosmosului ar fi - de fapt - identice cu elementele cei mai mici ai (micro) cosmosului?
Iar trecerea dintre cele doua trepte-limita ar fi asa zisele "gauri negre"?
Ar fi o explicatie posibila si din ce cauza nu se pot vedea continuturile acelor "gauri negre", respectiv si puterea lor extraordinara de absorbtie.

Necazul e că nici acela nu ni-l poate da (răspunsul pertinent). Și se pare că, cel puțin deocamdată, oricât săpăm de adânc în miezul materiei, mergând de la mic spre mai mic, nu reușim să dăm de fundul sacului. Dar am vaga idee că sacul are totuși un fund.

Asta voiam, păreri personale, oricât de fanteziste ar părea. În general, noi spunem că infinitul nu există. Totuși, se pare avem de-a face cu infinitul, atâta timp cât nici în micro și nici în macro-cosmos nu se întrezăresc margini. Interesantă teoria ta!