Despre acești termeni nici nu ar merita să filosofăm prea mult, după părerea mea. Pentru că însăși ideea de libertate nu este ancorată în realitate. Este o utopie. Este cineva, sau a fost sau va fi vreodată liber? Nu. Ne naștem într-o societate care are deja fixate legi, pe care vrei-nu vrei trebuie să le respecți. Aceste legi sunt în fond niște îngrădiri ale libertății. Societatea însăși este o lume pestriță, în care fiecare vrea altceva. Unul vrea să fure, altul vrea să trăiască cinstit. Cum pot fi satisfăcuți amândoi? N-ai cum. Unul vrea ca miliardarul să-i dea și lui ceva; miliardarul însă se face că plouă. Și uite așa. Deci, ce liberal, ce libertăți? Într-o declarație de independență se spunea: "toti oamenii sunt creati egali; sunt inzestrati de creator cu anumite drepturi inalienabile; printre aceste drepturi se numara, in primul rand, viata, libertatea si nazuinta spre fericire.". S-a realizat așa ceva vreodată? Nu. Noi vom trăi în continuare "în cercul nostru strâmt", din care nu se poate evada.
Eh, eh, daca te plangi ca in UE nu e libertate, atunci sa vezi ce e in China, Coreea de Nord, Iran, Arabia Saudita, Pakistan, etc., ca daca zici ceva ce nu convine ideologiei oficiale esti arestat sau te linseaza o multime furioasa. In tarile islamice minoritatile sunt acuzate de blasfemie fara niciun motiv real, pur si simplu pentru ca lumea ii uraste.
Daca poti scrie linistit pe Facebook ca seful statului si primul ministru sunt pui de curbe, traiesti intr-o tara libera.
Si Putin zice ca este un eliberator. Trebuie sa-ti folosesti creierul cand vine vorba de alegeri. Acum, toti termenii de pe lumea asta sunt folositi de oricine dupa cum doreste.
Eu întotdeauna am asociat liberalismul cu filozofia politică a iluminismului și a revoluții franceze. Într-adevăr, liberal nu e antonim cu conservator, mai ales în SUA unde conservatorii sunt cât se poate de liberali în absolut toate punctele pe care le susțin, de la economie la societate.