| sabin89 a întrebat:

În romanul "Testamentul francez" autorul Andrei Makine spune câte ceva despre relațiile pe care le-a avut cu colegii când era la școală, despre discuțiile care aveau loc prin pauze, pe culoare sau în curtea școlii. Și spune: "Vorbeam fără să spunem nimic. Ne simțeam obligați, fără să știm de ce, să umplem liniștea". Și face o comparație cu o poveste din mitologia greacă, în care niște fete au fost pedepsite să umple veșnic un butoi fără fund (Danaidele). Vă pare familiară ideea? Ați observat și voi de multe ori vorbărie goală în jurul vostru? Nu mă refer neapărat la acest site, ci la viața de zi cu zi; și nu doar la o anumită categorie de vârstă. Scriitorul vine apoi cu o reflecție și spune: "A vorbi este cel mai bun mod de a ascunde esențialul". Dar, există un esențial? Dacă nu, nu. Dar dacă există, de ce l-am ascunde?

3 răspunsuri:
| LaviniuA a răspuns:

Apoi normal ca vorbaria nesubstantiala atrage dupa sine mânia zeilor. Doar lumea a fost creata prin cuvant. Daca omul vine cu logoreea lui si isi bate joc de cuvinte ca tzatzele, zeii se autosesizeaza si le arata ca ceea ce fac nu duce la nimic.
Probabil esentialul se poate exprima succint.

| sabin89 explică (pentru LaviniuA):

Chiar crezi că era necesar să băgăm și zeii în această ecuație?

| LaviniuA a răspuns (pentru sabin89):

Fara zei... cred ca unii vorbesc mult pentru ca nu pot sa inteleaga ce gandesc. Tot incearca si incearca sa explice ideile pe care nici ei nu le inteleg.