In afara Universului nu exista spatiu/timp. Cum se poate crea spatiu/timp într-un"loc" în care el nu exista, dat fiind ca Universul e cuprins/înconjurat de nimicul ala fără spatiu/timp? Adică e parte din el deci...

Tu percepi acest spatiu timp, ca om... cu creierul tau, i-ai dat o definite, l-ai catalogat (vorbind la modul general) si ai spus ca nu exista in afara universului. Universul iar... este perceput de noi oamenii, folosindu-ne de gandirea noastra.

Ceea ce este dincolo, este ceva fara forma, iar probabil ca daca ne referim ca la "ceva" gresim, poate nu suntem capabili sa intelegem cu adevarat ceea ce exista si ce inseamna existenta in adevaratul sens al cuvantului (adica sigur nu).

Faptul ca tu spui ca nu exista acel loc, de fapt... spui ca exista.
Atat timp cat exista un observator, mereu va exista acest spatiu-timp.
Iar daca facem abstractie de oameni, si ne raportam la masurile infinite ale universului, am vedea "ceva" pe care nu putem sa il intelegem sau sa il percepem (deci acum practic nu fac referire la "ceva" anume), care ar avea alta forma de existenta, iar spatiul-timpul ar fi niste variabile atat de nesemnificative.


"Nu poți să descoperi sau să cunoști viața, existența, universul.
Poți doar să te dizolvi in ele".


Cand o sa accepte cineva ca tot ceea ce concepem noi... este un rezultat al creierului nostru, si nu un adevar absolut... atunci o sa inteleaga lumea ^_^

Da, știi cum e asta: asa percepem cu mintea noastră de om. O percep cu sufletul, na! E creier de om, l-a creat mama lui Universul, ar trebui sa fie de-ajuns. Nu e de-ajuns (acum) decât în cazul în care și creierul e mai mult și nu știm.

Pentru Bogdan, noi nu concepem nimic, creierul nostru concepe. Nu noi învăţăm o limbă străină, ci creierul o învaţă. Nu noi luăm o iniţiativă, ci creierul. Nu noi decidem una sau alta, ci creierul decide. Încet-încet ne depersonalizează complet. Noi n-o să mai existăm. N-o să mai fim noi cei care vorbim unii cu alţii, ci vor vorbi creierele între ele prin intermediul unor guri.

alta intrebare existentiala
stiinta acopera niste chestii care sunt in fata, dar nimeni nu are nici cea mai vaga idee cum a aparut quantumul spatiu timp, si nici cum se poate creea
iar ce ma calca pe nervi e ca se ignora problema la greu, nimeni nu incearca sa studieze, ii dau doar cu hau hau Big Bang care a creeat materia si energia si atat

Nu se cunoaste daca universul este infinit, nici finit, iar in afara spatiului sau e loc pentru niste intrebari serioase, cum ar fi cele pe care le-ai dat, ori ele nu au niciun raspuns.
Pana si painea la cuptor, care creste cu drojdie, are nevoie de spatiu.
Probabil e un multispatiu, dar si celalalt la fel trebuie sa aiba spatiu.
E ca intrebarea aia veche, pe Dumnezeu cine l-a facut?
Cand vad cu cat stiinta nu ajunge la un consens imi dau seama mai mult ca exista Dumnezeu.

Iată ce zice Daniel J Siegel in cartea sa "Mintea -O călătorie spre centrul ființei umane": " Dar timpul nu e deloc "ceva", ci mai degrabă o referință pe care noi o cream in minte si in comunicarea sociala, pentru a marca schimbarea. In realitate, nimic nu curge, chiar daca evenimentele s-ar desfășura in ceea ce numim timp. In acest sens foarte specific, insistam pe ideea ca "timpul, așa cum il cunoaștem noi, de fapt, nu exista".
I

Unia cand nau ce face,plus sa isi justifice banii primiti baga tot felul de povesti
Daca tot ai adus vorba de spatiu de timp de univers,ei zic,astia ce iau banii moca deci universul se extinde,se extinde unde anume? Vorba ta,deci exista undeva cu nimic,un loc unde nu ai nici timp nici spatiu.
Ori spaptiu timp asta era deja? Pt ca daca nu ar fi fost,unde sar extinde? Pe ce sar extinde,ca doara spatiu timp nu-i elestic,ori mai sti poate fo fi so intinde la infinit.
Daca spatiu timp nu ar fi existat,atunci bum bum ala unde ar fi avut loc,pe ce anume?
Dupa cum observii unia uite cu ce se ocupa, stau si se gandesc la tot felul de rahaturi, care nor sa ajute pe nimeni niciodata, nici i miliarde de ani, pentru ca no sa afle nimeni nimic, dar unia uite asa isi iau milioanele