(Incă un) Caz de conștiință:

Ești un deținut intr-un lagăr de concentrare. Un gardian sadic este pe cale să iți ucidă prin spânzurare fiul care a incercat să scape și vrea ca tu să impingi scaunul de sub picioarele lui. Gardianul te asigură că dacă nu te conformezi, nu doar că iți va ucide fiul, insă va mai ucide și alți 10 deținuți nevinovați pe lângă. Nu ai niciun motiv să te indoiești că va proceda intocmai.

Cum procedezi? Care e varianta corectă din p.d.v. moral?

(Side note: cei care au lecturat măcar o carte/s-au documentat despre situația deținuților din lagărele de concentrare știu că un astfel de scenariu e cât se poate de verosimil.)

Oricum fiul e condamnat la moarte indiferent cine ii trage scaunul, deci constietizand asta e de preferat salvarea celorlalti.

Nu inping niciun scaun. Incerc sa dau o spaga gardianului. Daca nu accepta (putin probabil, un asemenea om cum ai descris tu este cel mai probabil materialist) caut alta solutie. (eventual, ii iau gatul)

Depinde.

Constiinta ma mustra, insa cred ca-mi voi lasa fiul sacrificat
Scenariu' nu-i departe de realitate...

Un parinte nu va renunta niciodata, asa ca nu as face ce-mi cere gardianul si as incerca sa fac ceva ca sa-i distrag atentia si sa trag de timp, sperand ca se intampla o "minune" si fiul va scapa.

Cine naiba esti? Jigsaw? Ai lucrat pentru el? Normal ca prefer ca altii sa fie ucisi decat sa fiu eu un criminal. Oricum cei 10 ar fi murit si fara "ajutorul" meu.

Ar trebui sa depind cumva si de mediul din care fac parte.Ca doar nu sunt intr-un desert.
Depinde, sunt multi factori de care trebuie sa depinzi. Daca gardianul are o anumita arma, etc.

Nu as fi detinuta in lagar, deoarece nu m-ar lasa constiinta. As distruge astfel de imaginatii cu toate fortele, asa mi-ar dicta constiinta.

Beau o bere sa uit de necaz ce naiba sa fac

Răspunsul este că nu voi împinge scaunul, în felul acesta 10 dintre deținuții acelui lagăr de concentrare vor fi omorâți, prin urmare îi voi scăpa de chinurile prin care trec zilnic în acel lagăr.
Oricine din acel lagăr ar prefera să moară decât să fie chinuit și experimentat pe el!

Sa nu faci nimic.

Apara-ti fiul atat cat poti dar nu participa in nici un fel in a lua viata cuiva.Numai bine.

PS: ai citit cam multe carti cu Sven Hassel nu?

Crede-ma, viata intr-un lagar de munca silnica ( sau concentare, totuna) este extrem de dura. Toti nefericitii din acel ''locas al mortii'' isi doresc moartea cu tot sufletul.
Deci, ori pe cine-as alege, toti ar dori moartea: atat fiul, cat si cei 10 detinuti.
SI da, mai bine mort, decat sa trateze pe altii in cel mai injositor mod.

Refuz sa imping scaunul. De ce? Pentru ca nu conteaza ce fac eu, oricum vor muri toti in scurt timp pentru ca sunt prizonieri de razboi. Asta e scopul fiecarui razboi, de a elimina in totalitate cei care ti se opun.

Ecuația se termină identic.Mai contează ce faci?

In ambele cazuri, fiul meu moare. Diferenţa dintre cele 2 e că dacă nu imping eu scaunul, mor incă 10 persoane nevinovate. Situaţia are o incărcătură emoţională destul de mare, dar oricât de greu mi-ar fi, aş impinge scaunul. Pentru că moartea fiului meu e iminentă, oricare ar fi decizia mea. Deci mai bine ştiu că am salvat 10 vieţi, decât să am pe conştiinţă moartea lor.

Am si posibilitatea sa ma cred Jean Claude Van Damme pentru un moment, sau mai misuna si alti sobolani (a se citi gardieni) prin preajma, iar "combinatia" mea e sortita pieirii inca din fasa?

On-topic acum.Aleg sa-l omoare pe fii-meu, daca nu exista absolut nicio fereastra pe care s-o folosesc in cazul de fata si sa nu ma uit cand se consimte actul, sau sa caut un sis prin lagar.Cantitatea de suferinta dintr-un lagar cred ca e cea mai apropiata de "tavan", daca privim la un fel de tabel virtual in care sa cuantificam cata suferinta poate cadea asupra omului si/sau la cata suferinta poate fi acesta martor. Unii ar apela la fraze, precum "ce mai conteaza suferinta a 10 oameni in plus,cand mor acolo sute de mii",dar acolo,suferinta,desi e stratosferica,mereu se adauga la acea suferinta cate ceva si nu as vrea sa fiu cauzator direct al multiplicarii acestei stari.

Off-topic : Presupun ca ai auzit de Valeriu Gafencu si tovarasii lui,fie din Fratii de Cruce, fie "externi", cum ar fi Ioanide, Maxim, Wurmbrand, Papacioc etc. care au tot fost plimbati prin lagare si tabere de concentrare.Chestia urmatoare am auzit-o din gura parintelui Papacioc, cat inca mai era in viata.Ei erau pregatiti de moarte (fie, era si un caz mai special la ei, fiind exponentii unei comuniuni cu Divinitatea ireprosabila si greu de inteles) mai mult decat de viata.Erau impacati cu ideea mortii, a uneia mizere, tratate cu indiferenta si mai presus de toate, acceptata, inainte nu le mai era viata, ci Dumnezeu.Si oricum,viata cat de pretioasa ar fi ea,in genere,pentru cei ce au apucat sa traiasca de acolo,restul ei s-a petrecut aproape jalnic, mai putin pentru Wurmbrand, care s-a ajuns cat de cat, pe cand Virgil Maxim a ajuns ceva maistru tamplar, cand avea in el un potential enorm, gen patriarh al tarii.Am deci o intrebare pentru tine,daca nu te superi...

Ce prevaleaza intr-o astfel de imprejurare,ca cea a unui lagar,certitudinea si iminenta mortii sau firul de par de care te agati agonizant, care semnifica viata? Ce poate fi in capul unor astfel de oameni, cand - stiu din surse confirmate - e un amalgam de credinta, semi-delir cauzat de conditiile din lagar si semi-constienta in capul lor, cum se mai distinge dorinta apriga de a ramane in viata sau dorinta de a se incheia totul cat mai repede?

LE : Vezi ce patesti daca pui la avatar o poza cu o fata tanara,fie ea tu sau una luata din online, sau daca ai fata mai tanara decat varsta?

Greu de ales, domne, greu de ales. Am două variante şi o semi-variantă deloc neverosimilă a.k.a atacul asupra gardianului. Reluând :
1. Împing scaunul, ştiind că aşa-zisul meu fiu nu ar avea de suferit şi asigurându-i o moarte uşoară, în acelaşi timp, asigurându-le celorlaţi deţinuţi o moarte cât se poate de grea, care din oricare punct de vedere, nu mi-ar displace deloc. Nu e ca şi cum am fi toţi la un dineu şi aş fi pusă în situaţia dacă să torn otravă în paharele celorlaţi, în cazul ăsta intervenind şi,, Poliţia ce va constata? ". Acolo e un lagăr, unde nu vor exista consecinţe privind decizia mea de a-i omorî indirect prin decizia mea pe cei 10.
2. Nu împing scaunul, omorând astfel 11 oameni, asigurându-le o moarte uşoară, ceea ce e greşit.
Dat fiind că în ambele cazuri, băiatul moare, aleg varianta 1. Nu am vreo obligaţie privindu-i pe ceilalţi, probabil nişte străini, aşa că puţin îmi pasă dacă au o moarte lentă şi dureroasă sau o moarte rapidă, deci aleg varianta mai rea. Pentru ei.

Nu as impinge scaunul, sa moara si ceilalti 10.

Nu doar ca am citit despre aceste lagare,dar am si fost intr-o excursie cu
cateva clase din scoala,la sfarsitul lui Noiembrie,in Polonia. Excursia era pentru Cracovia, dar pe drum era si Auschwitz(si Birkenaau-doar ca acolo nu am fost, se facuse deja tarziu).
Te asigur, cum intri la Auschwitz, te cuprinde panica.Eu m-am pus in locul unui om obisnuit, care mergea acolo, sperand la o viata mai buna.Pai,gandeste-te tu:parca 2 sau 3 randuri de garduri de sarma ghimpata, gherete peste tot, curtea..nu mai zic.
Ok,sa raspund la intrebare:Nu ai ce face. Daca tu presupui ca ai citit atat de mult,afli ca nimeni nu a scapat de asa ceva. Daca intri la un lagar,oricare ar fi el, stii ca nu ai avea cum sa iesi, nici sa scapi! Fiecare om era inregistrat! Nu ai auzit povestile de la Auschwitz, daca un om lipsea dimineaza de la munca, omorau alti 10 in loc! Pricepi? Nu ai cum, totul era monitorizat.
Tot la Auschwitz, am vazut si spanzuratorile.Defapt,era..ca o poarta de fotbal, mai inalta si mai lunga, cu cateva bare pe lateral, de care se agata franghia.
In primul rand:zona ar fi fost impanzita de gardieni, nu aveai ce face.Trebuia sa te conformezi, oricum tie iti venea randul, ca era fiul tau, nu?
2:Oricum erai trimis la moarte.
3:Oricum omorau inca 10-100 a 2-a zi.
Deci,dpdv moral,iti salvai fiul, nu?
Inca ceva:un gardian nu avea voie sa omoare singur pe cineva.
Oricum, sper ca si tu sa ajungi sa vizitezi un lagar, poate nu toate arata chiar la fel, dar de la Auschwitz..frate,NU AVEAI CUM SA SCAPI!

1:Eram sigur, din cauza celor citite/auzite.
2:Sunt baiat.
3impotrivă. Sadismul gardienilor era animalic. Dacă și-ar fi dorit să se distreze pe seama unui tată indurerat și disperat punându-l intr-o astfel de situație, ar fi făcut-o, fără,, doar și poate''.
--Disagree.La un scenariu de genul ar asista mai multi gardieni, unul singur nu avea voie..ma refer ca imi era tot una sa imping scaunul, pentru ca oricum NU AVEA CUM SA SCAPE.
Oh, sper ca intelegi..
O seara placuta si o noapte alba si tie..

Nu mai vreau sa continuam discutia.
Imi cer scuze in numele celor care iti spun ca esti prost/proasta.Nu mi se pare corect sa se ajunga la asa ceva..nu sunt eu foarte cuminte, dar, nu respect asa ceva.Nu te cunosc, sa imi pot permite, dar recunosc ca poate intrebarea e putin stupida, la un anumit punct de vedere.Pentru ca nu ne putem simti ca o victima, nu putem descrie situatia.
Inca o data, nu e posibila.

Nu vreau sa mai continui subiectul.

Hmm...de unde le scoti p-astea asa dramatice?!
pai...nu cred ca este ceva mai presus decat copilul tau; nici macar tu ca parinte si deci prin urmare nu as putea face asa ceva propriului meu copil chiar daca ar muri 100 de oameni, printre aceia si eu, si totusi fiind constient ca va muri si el :-((

Bune intrebarile tale Nu as impinge scaunul scutesc 10 oameni + 1 de chin

Dar oricum sansele sa mori intr-un slagar de concentrare sunt de 85 %.

Cred ca as face infarct pe loc e teribil sa fii silit sa-ti ucizi fiul.

Refuz sa imping scaunul!

Din pdvd moral cea mai corecta varianta ar fi sa nu il lasi sa moara. Trebuie sa fii puternic in lagar...e legea junglei acolo si trebuie sa-ti aperi tot ce ai acolo. Mananca sau vei fi mancat

Într-adevăr, față de PROPRIUL copil, efectiv un,, tu" în miniatură, ai o datorie care transcede, realmente, regulile și principiile morale, o nevoie instinctuală, primordială, intensă. Nici n-am renegat acest lucru, ÎNSĂ, faptul că tu ai față de EL responsabilitatea aceasta, și nu față de un altul, care ar fi putut la fel de bine să-ți fie odraslă, este efectul felului în care s-au așezat relațiile de rudenie. Evident, relația de rudenie aduce după sine puternica nevoie de a-ți proteja copilul. Orișicât, asta nu alterează în niciun fel alegerea, nu se află pe lista aspectelor de luat în considerare, a fost un paragraf inutil din partea mea.
În cazul meu, instinctul parental își spune cuvântul în pofida codului moral ATUNCI când mai există o șansă, oricât ar fi de infimă- o șansă la viață. Știu că moralitatea dictează condamnarea fiului, și implicit a sinelui în favoarea unui car de viață, dar aleg, totuși, varianta dictată de... sentimente (consider că a acționa în favoarea societății per ansamblu este comportamentul invocat de moralitate). Nu am tăria de a mă sacrifica în numele moralității, în această situație activez pe baza empatiei și a stimulatorilor de fericire.
În caz de final identic pentru fiu, simțul și datoria morală preiau controlul, întrucât partea afectivă este complet zdruncinată, no matter what.
Plăcerea a fost de partea mea, citind un răspuns inteligent ȘI elocvent.