Intrebare pentru credinciosi-nu sunt ateista mereu am avut credinta dar totusi citeodata imi fac sange rau cand vad ca si printre rudenii si intre fostele colege sunt femei care au de toate:frumusete, sot bun, avere si asta si pana ziua de azi toate bune si frumoase.Intrebare: eu ce rau am facut cand m-am nascut caci mereu am muncit din greu dar niciodata nu o sa ajung la starea materiala a lor, sotul mi-a murit, copiii imi sunt reci, inchisi. Unde am gresit eu, de ce nu pot fi fericita, de ce maximum ce pot sa ating e sa fiu multumita de munca pe care o am dar sufletul traieste doar pe jumatate?

Pentru ca asa e viata si nu toti au noroc. Invidia e ceva banal, si oricine a invidiat pe cineva macar o data. Plus ca nu poti stii niciodata ce se intampla in viitor.

Pai vezi, daca erai ateista, ai fi cunoscut raspunsul la intrebarile tale. Ai auzit de determinism, hazard genetic, selectie naturala, selectie sexuala? Cam pe aici se afla raspunsurile pe care le cauti.

Cautarea fericiri este o iluzie care aduce suferința, de unde știi ca au parte de fericire?

In primul rand, multe relatii sunt de fatada sa stii. Multe cupluri pe care le cunosc, cand ies in oras, pun pe Facebook poze sau la merg la evenimente vor sa para super fericiti, vai cat de bine se inteleg ei 2, ce familie unita sunt ei (cei cu copii) si alte exemple. in realitate, stim noi ce se petrece in intimitatea lor? stim noi ca e totul roz, ca nu exista certuri, ca nu au probleme cu copii lor sau grija banilor? Nu stim! Tu de persoanele despre care ai spus ca la ele sunt toate bune si frumoase, ai trait cu ei in casa sa stii ca e 100%asa cum pare ca e? eu cred ca nu.
In al doilea rand, unele femei pe care le vezi tu ca au "avere", poate au si job de acasa(videochat) sau sotii lor or face niste ilegalitati...cam greu din munca cinstita sa scoti mare avere
Nu este vorba despre ce am facut rau, ci despre alegerile pe care le facem in viata. Facem compromisuri, acceptam lucruri care nu ne fac fericiti pe noi, ci pe cei de langa noi., acceptam un loc de munca naspa doar pentru ca e sursa de venit., acceptam un sot cu 100 de defecte doar pentru ca avem copii impreuna sau pentru ca nu ne-ar mai "lua" nimeni dupa aceea..sau n motive. daca in viata faci alegeri corecte si te pui pe primul loc, de fapt fericirea ta ti-o pui pe primul loc...iti e bine... faza naspa e ca facem greselile alegerile proaste in tinerete, ne obisnuim cu ideea dar ajungem la vreo 40 si ceva de ani sa regretam..sa realizam ca app jumatate de viata s-a cam dus si nu e cum ti-ai dorit sa fie.

Încearcă să te apropii de copii, nimeni nu își urăște mama doar că mulți ajung reci și închiși din cauza mediului în care au trăit

Cand mi-a murit sotul baiatul meu a avut 17 ani am vrut sa-l imbratisez si m-a respins(am avut nevoie de f multa afectiune atunci si am crezut ca voi primi de la copiii mei).Si de atunci refuza orice forma de apropiere atit verbala cit si fizica (adica o imbratisare un pupic), iar fata mea de la 18 ani nu e acasa e la cluj prima oara a facut 2 facultati in vacanta venea pentru.mai mult timp dar vesnic mergea in oras cu prietenele cu prietenu statea ore itregi la vorba ba cu unul ba cu altul iar de cand lucreaza(tot la cluj) e vesnic ocupata si o vad de 3 ori 3 zile pe an, 3 de pasti 3 de craciun si 3 cand are concediu.

Prin faptul că ai credința cu scopul unei stări materiale nu vei ajunge nicăieri e de ajuns să stai numai de copiii tăi și să le topesti gheața din inimă să îi ajuți să învețe să devină ceva în viața să aibă un servici bun și bine plătit nu să ajunga să muncească de le sar capacele pentru salariul minim pe economie, poți citi în fiecare seară din cărțile sfinte și să zici doamne ajutămă da-mi putere să pot măcar să îmi port toți copii la scoli bune sa ajungă ceva în viața asta și să îți revi emotional si poate cu timpul sa îți găsești jumătatea sper că te am ajutat omul ce are bani nu îi are be degeaba în spatele banilor e muncă munca de a învăța de a ajunge o anumita meserie de a munci cât nau muncit alți etc eu zic ca timpul liber să îl investești în copii dacă tu ca mama ești cu moralul la pământ apăi săraci copii?

Nu stiu deoarece eu chiar eram zilnic cu ea si ea era si este mereu foarte bine dispusa cu exceptia a citorva dati cand o data pe an avea criza de rinichi.Dar admit ca s-ar putea sa i dreptate.A doua este cumnata mea si acolo chiar ca nu ce e pe Facebook postat ci am vazut si cand era doar in faza primului sarut cu sotul adica inca nu erau casatoriti cat de mult o iubea si asta a ramas pana in ziua de azi ne-am intilnit la o nunta si inainte si dupa si sotul era foarte atent si afectiv cu ea.La fel si matusa si unchiul dar ei au murit acus doi ani.La fel mama si tata.Nu era doar de fatada au trait 55 de ani in cea mai mare intelegere si iubire(pana tata a murit)

Nu raspunde in necunostinta de cauza.Nu citesc carti sfinte si au slujbe bune citeste ce am raspuns la altii.Si nu nu e scopul si nu mai judeca in necunostinta de cauza eu cel mai tare invidiez dragostea de care au parte.Si nu nu sunt cu moralul la pamint, doar atunci cand vin sarbatorile si realizez ca eu sunt singura.De sarbatori sunt mereu cu moralul la pamint.Cind trec nu mai sunt.

Buna, @jadviga

Ideea este ca nu ai facut nimic rau sa ti se intample asta, ci simplul fapt ca tu traiesti cu impresia asta, te tine pe loc in continuare si astfel nu poti sa-ti indeplinesti ceea ce iti doresti, cat de mic o fi scopul tau.
Secretul este sa nu te mai uiti la vietile femeilor de care spui tu, care sunt frumoase si care au un sot bun, cu avere si restul lucrurilor. Asta pentru ca iti vine sa crezi sau nu, nu e chiar asa.
Sunt multe cupluri care nu sunt atat de naturale si nu arata decat ceea ce vor ele sa arate intregii lumi, adica prietenilor care le inconjoara.
Faptul ca a murit sotul tau, nu decide incheierea vietii tale. Asta pentru ca ai si copii din ce inteleg, care iti sunt reci din mai multe motive pe care doar tu ai putea sa le afli.

Poti incepe prin a discuta cu ei, prin a le arata ca le esti prietena, fara a le reprosa absolut nimic. Cere-le parerea ta despre tine, cere-le sa fie sinceri si asigura-le toata increderea ca nu te vei supara indiferent de ceea ce vor spune. In felul asta afli si tu ce faci gresit, dar afli si ceea ce nu vei putea schimba niciodata, dar macar poti inlocui.
Cel mai probabil i-au afectat si moartea sotului, chiar daca nu e vizibil lucrul asta.
Poti sa fii fericita indiferent de ceea ce faci, atat timp cat iti place ce faci si atat timp cat intelegi ca fericirea sta in ceea ce vrei tu, nu in anumite lucruri. Daca nu-ti place locul de munca, incearca sa te imprietenesti mai mult cu colegii, sa faci in asa fel incat sa te simti mai bine in compania lor si ei in compania ta. Daca nici asa nu merge, daca in continuare mergi la munca cu ganduri rele, schimba locul de munca, ca mai sunt si altele.

Nu vin sa-ti spun ca viata e frumoasa, cum probabil ai mai auzit de la alte persoane. Insa vin si o sa-ti spun o vorba cu care o sa inchei si mesajul asta:

Viata nu e frumoasa pentru ca viata nu e asemanatoare. Insa tu o poti face frumoasa pe a ta, fara ca nimeni sa te opreasca. Traieste prezentul si capul sus.

O zi buna!

Problema trebuie s-o cauti in comportamentul tau fata de copii.
Probabil au primit mai multa afectiune de la tatal lor decedat decat de la tine.
Iar acum pe tine te resping, avand impresia ca si tu ai avut partea ta de contributie la moartea lui.

Aceste aspecte trebuie sa le re-gandesti, sa le analizezi, sa vorbesti cu fiecare in parte, sa le ceri parerea - dar fara a nega sau reprosa ceva lor despre sotul tau sau despre ei. Da le dreptate (chiar daca consideri ca nu e chiar asa) si cere le iertare, sa fiti impreuna familia, la bine si la rau...

Nu toți oamenii se exprimă prin atingeri, poate el doar iubește diferit, nu e raceala neaparat. Nici mie nu-mi place sa fiu luată în brațe de părinți, mi se pare nefiresc pentru că nu am crescut cu asta

Eu sunt creștină si cred ce scrie Dumnezeu in Biblie: "Căutați mai întâi Împărăția lui Dumnezeu si toate celelalte vi se vor da pe deasupra".

Cu totul de acord am avut si realizari si stiu ca Dzeu nu mi-a dat un drum usor dar intr-adevar trebuie sa apreciez rezultatele, ca au fost rezultate si foarte bune in ceea ce priveste cum s-au realizat copiii din fortele proprii fara ajutor, toate le inteleg dar in preajma sarbatorilor imi lipseste foarte mult afectiunea.

Au primit caci el era in pensie de boala iar eu lucram de dimineata pana seara la 8 eram putin cu ei din cauza meseriei asta recunosc dar nu inseamna ca i-am iubit mai putin. Tatal lor da era cu ei pentru ca era in pensie de boala.

Multumesc imi place locul meu de munca acolo ma simt implinita si apreciata si imi place ceea ce fac sincer. Pina la urma urmei sunt foarte ocupati mai ales fata mea are si doua joburi si e la 340 km dar cand vine acasa vb mult.Baiatul meu e cu mine a inceput un job nou si poate e mai stresat din aceasta cauza. Cred ca exagerez doar pentru ca in preajma sarbatorilor tindem sa observam doar ceea ce ne lipseste in loc sa ne bucuram de ceea ce aveam.Mea culpa.

Deci, trebuie sa discuti cu ei, sa le explici clar aceasta situatie.

Copii fiind, ei nu au inteles ca nu poti fi in doua locuri in acelasi timp.
Ei s-au atasat mai mult la tatal lor, fiindca a fost tot timpul langa ei.
Acum, cand deja sunt mari, trebuie sa restabiliti relatia voastra, fiindca vor urma si nepotii, iar ei vor avea nevoie de tine, iar tu vei putea compensa lipsa de afectiune, avand mai mult timp pentru nepoti.

Daca mi-ar urma cineva exemplul ar fi mai usor sa fac ceea ce zici.da sunt convinsa ca nu sunt lasata singura cu truda mea sunt doar incercata, in mod sigur peste 3 ani cand voi fi in pensie si voi avea timp de craciun voi fi mai relaxata si mai optimista.Da trebuie sa ma bucur de ceea ce am caci copiii nu-mi fac necazuri nu stiu ce e acela sa ma streseze au invatat fara sa trebuiasca sa le zic au realizat singuri ca e spre folosul lor acum lucreaza in domeniu numai na cand ma gindesc ca parintii mei si socrii mei au trait peste 50 de ani impreuna si eu numai 22 asta doare.

Am scris mai sus la cineva care e problema fata mea e la 340 km e plecat de la varsta de 18 ani la cluj a facut 2 facultati are 2 slujbe e supe ocupata vine acasa de 3 ori pe an cate 3 zile atunci vb in rest e ocupata iar baiatul meu era tot plecat in strainatate cu serviciul de o luna e acasa are job nou poate e stresat sa corespunda.

Chiar acum citesc asta :https://revistasufletului.net/......-momentul/ ar trebui s-o tiparesc sa o inramez si s-o citesc zilnic.

In asemenea caz, va puteti intalni la careva din voi cu ocazia sarbatorilor care urmeaza.
Craciunul este sarbatoarea familiei!

Da va veni fata mea de la Cluj pentru 3 zile.Intr-un an vine de 3 ori cate 3 zile.3 zile de craciun, 3 zile de pasti si 3 zile cand are concediu.

Pe tine cine te impiedica sa le vizitezi si tu in cate un weekend pe trimestru?
Asta ar mari substantial numarul intalnirilor voastre.

Lucrurile pe care le-ai enumerat nu sunt vreo rasplata pentru cei care se bucura de ele. Scopul vietii tale nu e sa ai bunuri materiale sau alte chestii de genul, scopul vietii tale e sa ajungi cat mai aproape de Dumnezeu cultivand rabdarea, bunatatea si alte virtuti. La ce iti folosesc toate lucrurile astea pamantesti daca esti o epava umana de care o sa uite toata lumea? (Nu tu, la general vorbesc).
Ca solutie la problema ta iti recomand sa faci exercitii de recunostinta. Adica sa scrii o data pe saptamana 5 lucruri de care esti recunoscatoare si incearca sa pastrezi permanent mentalitatea asta recunoascatoare. Sa te bucuri de ce ai pentru ca doar atunci o sa-ti faci singura un dar care oamenii pe care esti geloasa sa zic asa sigur nu il au. Iti urez un Craciun binecuvantat si puterea de a-ti gasi pacea sufleteasca!?

Craciun fericit! Multumesc dar m-am vindecat de atunci.Sti am pace sufleteasca si pana la urma urmei sunt pot zice foarte ok material dar mi-a fost rusine sa scriu ca cel mai mult ma apasa ca sunt singura de 9 ani de cand sunt vaduva.Dar niciodata nu m-am rugat sa nu fiu deoarece stiu ca daca insist primesc ce imi doresc dar nu va fi spre binele meu.Asa am patit o data cand m-am rugat o luna zi de zi ca vreau un anumit servici.Ei am si reusit acolo dar nu am fost fericita.La jumate an an demisionat si pe urma cand m-am rugat nu m-am mai rugat pentru un servici anume ci pentru un loc de munca unde Dzeu o sa gaseasca potrivit pentru mine.Si acum acolo sunt unde ma simt foarte bine. Deci Dzeu stie ce e mai bine si ce nu pentru noi, sunt convinsa, doar am avut si eu pe 18 decembrie un moment de rabufnire.Se mai intampla cu oricine ca doara oameni suntem si nu sfinti.