Întrebat ce melodie i-a plăcut cel mai mult, un fost preşedinte american a răspuns: "The sound of silence". Melodia mi se pare şi mie frumoasă, dar cuvintele nu le înţeleg. De tradus, le traduc, dar nu le înţeleg sensul. Despre ce e vorba? Ce vrea să spună? Începe cu "Hello darkness my old friend" :-/ E un sens ascuns pe care eu nu reuşesc să-l prind? Poate cineva să explice?
https://www.youtube.com/watch?v=NAEppFUWLfc
Este o melodie foarte interesantă și care transmite un mesaj destul de subtil, fiind greu de înțeles pentru cineva care nu a reflectat profund asupra naturii umane.
Părerea mea e că se referă la faptul că toți suntem, în esență, singuri, trăind în întuneric și tăcere. Autorul pare să treacă printr-un moment de realizare a acestui fapt și încearcă să exprime niște lucruri care nu pot fi exprimate, prin folosirea oximoronului „the sound of silence" de exemplu. Tăcerea nu are sunet însă când asculți trebuie să taci, iar când vorbești trebuie să spui ceva folositor.
Cântecul se referă, de asemenea, și la societatea în care trăim, în care oamenii nu tac atunci când ascultă, vorbesc fără să spună ceva folositor și scriu cântece care nu vor fi nici-o dată cântate. De aici reiese o viziune sumbră asupra existenței umane, o încercare perpetuă însă care nu pare să ducă la nici-un rezultat de a comunica și de a relaționa cu cei din jurul nostru. Nu suntem singuri doar atunci când nu e nimeni în jurul nostru, ci suntem singuri chiar și între 10000 de oameni.
Observ și o încercare sortită eșecului de a atenționa lumea asupra a ce se întâmplă, dar care pare că nu duce nicăieri, „Hear my words that I might teach you
Take my arms that I might reach you"
But my words like silent raindrops fell
And echoed in the wells of silence" prin faptul că vorbește de ecou autorul se referă la faptul că cuvintele sale se întorc înapoi la el, lumea preferând să se ia după turmă decât să-l asculte.
Din ultima strofă a cântecului reiese faptul că oamenii și-au pierdut religia și acum se roagă zeilor moderni, ale căror cuvinte profetice sunt scrise pe pereții metroului. Oamenii nu mai știu încotro să se îndrepte, nu au o direcție clară și caută să venereze lucrurile materiale, uitând că acestea sunt efemere.
Cea mai reprezentativă și mișcătoare strofă mi se pare aceasta: „And in the naked light I saw
Ten thousand people, maybe more
People talking without speaking
People hearing without listening
People writing songs that voices never share
No one dare
Disturb the sound of silence" Reflectează asupra ce dorește de fapt să transmită prin aceste cuvinte și o să înțelegi, într-un final, mesajul cântecului.
Răspunde
Ordonare:
Cronologică
Mulţumesc. Mi-ai deschis nişte ferestre spre înţelegerea mesajului. Chiar dacă nu-l înţeleg în totalitate, oricum mult mai bine decât înainte. Cred că am pus bine întrebarea la categoria asta, având în vedere reflecţiile filosofice care pot decurge din înţelegerea textului. Când am citit prima dată cuvintele cântecului (lyrics, cum spun englezii), m-am uitat la ele cam cum se uită un ne experimentat în ale picturii la un tablou de-al lui Picasso 
Acum însă, cu ideile pe care mi le-ai dat tu, văd că are totuşi sens ce spune autorul aici; şi un sens profund. Având în vedere că şi melodia este foarte frumoasă - chiar şi interpretarea, nu e de mirare că acest cântec place şi astăzi, deşi este destul de vechi.
Răspunde
Place pentru că este mai relevant decât oricând. Astăzi vedem mereu oameni care stau unul lângă altul și sunt atenți doar la telefoane, vedem oameni atât de atașați de obiecte încât verifică mereu buzunarele pentru a vedea dacă nu și-au pierdut telefonul sau tableta.
Mă bucur că începi să înțelegi pentru că și mesajul liric poate fi la fel de profund ca o pictură, trebuie doar să-l analizezi la un nivel mai adânc decât suntem obișnuiți majoritatea dintre noi.
Pentru versul menționat de tine aș merge cu proștilor pentru că subliniază mult mai bine ideea pe care dorește să o transmită, și anume faptul că oamenii nu înțeleg ce ascultă și preferă să rămână închistați în existența iluzorie de zi cu zi.
Titlul l-aș traduce „sunetul tăcerii" pentru că există o fină diferență contextuală între liniște și tăcere. Deși acestea sunt sinonime aproape perfecte, liniștea poate implica un anumit nivel de zgomot pe când tăcerea nu. De exemplu, când se lucrează în clasă iar mai mulți elevi fac gălăgie profesorul va spune „liniște!" referindu-se la diminuarea nivelului de zgomot și nu la lipsa completă a acestuia. Tăcerea pe de altă parte chiar asta presupune. Când nu vorbești înseamnă că taci, dar când faci liniște să doarmă cineva de exemplu, poți vorbi liniștit în șoaptă.
Răspunsul este publicat...
Te rugăm să aştepţi ca răspunsul tău să fie trimis spre publicare.
