Lasand de-o parte minoritatile, de milenii intregi oamenii se nasc barbati sau femei si se comporta "ca atare" o viata intreaga, ca si cand n-ar exista o singura realitate obiectiva si un singur sistem de adevaruri de descoperit.Desi ne numim civilizati, reusim sa producem pe banda doua tipuri de handicapati care au gandiri diferite, asuprindu-i in identitatea de gen pe care a ales-o natura in locul lor, dand cu banul.

Cunoasteti o schizofrenie de masa mai demna de plans decat asta? Cunoasteti dereglari psihice mai des intalnite decat masculinitatea si feminitatea?

Va multumesc.

Genul este o etichetă printre cele mai greu de depăşit. Ni se imprimă de mici şi nici nu încercăm să scăpăm de ea, pentru că pare naturală, distincţiile fiind evidente.
Dar ca orice etichetă este menită să limiteze şi să dezbine şi nici eu nu mă împac prea bine cu ea.

Ce e, esti o femeie captiva intr-un trup de barbat sau cum?

Nu ti-a oferit vreo dama locul in metrou azi?
E de mult timp asa. Intai a luat forma matrirhatul, au luat atitudine barbatii si au facut patriarhat, iar acu e o asa-zisa egalitate. Din parti, nu e. Adevarul e de fapt ca femeile sunt net superioare )))).

Iar tu nu ştii unde te încadrezi?
Bine, acum ai schimbat poza de la avatar, lumea nu ştie despre ce vorbesc.

„Desi ne numim civilizati, reusim sa producem pe banda doua tipuri de handicapati care au gandiri diferite, asuprindu-i in identitatea de gen pe care a ales-o natura in locul lor, dand cu banul."

Aici chiar m-ai uns pe suflet.

Tu poti sa oferi vreun raspuns fara sa-ti incluzi frustrarile in el?(as fi preferat sa nu fac uz excesiv de cuvantul asta)

Jur ca te pun la loc de cinste daca la un moment dat reusesti sa te tratezi.E pacat de tine.

De ce suntem atat de distrusi incat avem impresia ca moralitatea se stabileste prin prisma propriei identitati?

Daca realitatea nu e un motiv suficient pentru a face afirmatia asta, ai o problema. Nu toti sustinem idei doar atunci cand ne privesc personal.

Măcar ştii ce-i aia frustrare? Dacă cineva nu este de acord cu ceva, în seamnă că e un frustrat? Dacă mie nu-mi place ceva, şi spun că nu-mi place, înseamnă că-s frustrat?
N-am de ce să mă tratez. Toţi avem chestii pe care nu le suportăm. Nici de loc de cinste n-am nevoie. Mai ales din partea ta.

Iar incepi cu diferenta de opinie.
Tu chiar nu realizezi ca nu asta e problema?
...sau realizezi (ceea ce as aprecia) si nu-ti convine.

Care mortii ei diferenta de opinie cand tu ai raspuns cu ceva care nu are legatura cu subiectul, ci mai degraba satisface niste goluri personale? Aduci in discutie insistent ideea asta, acolo unde nu-si are locul.De-asta te numesc frustrat. Si esti.

Daca oferi O OPINIE acolo unde e ceruta, atunci ai o opinie(diferita sau nu de a celorlalti). Atunci cand simti o nevoie excesiva sa o exprimi acolo unde nu-si are neaparat locul - da, si aici tot opinie e, insa e una cu implicatii profund personale, propulsata de o frustrare.Ramane sa-mi iei la rand toate intrebarile care-ti amintesc catusi de putin de ideea asta, si sa repeti acelasi **** de fiecare data in alta forma.

Ratiunea nu are niciun contingent specific, si nu functioneaza prin tematica/stil sau permanentizare a vreunei idei functie de care se modifica valorile sistemului.

Si eu am chestii pe care nu le suport. Si avand pretentii de la mine, incerc sa fac toate eforturile sa scap de repulsia pe care o simt fata de ele, sa ma educ, pentru ca realizez ca problema se afla la mine si e de factura personala.

Daca un individ sustine ca X e idiot, si isi expune ideea atunci cand e nevoie, atunci foarte bine! E opinia lui.
Ce faci insa daca individul scrie pe o pancarta X E IDIOT si alearga ca dementul prin intersectii cu ea? E evident ca aici e vorba de frustrare, si ca e foarte probabil ca opinia lui sa nu fie obiectiva, ci sa-l priveasca personal.
Vrei sa-ti si desenez?!

Acum vezi diferenţa?
Ţie, dacă nu-ţi place ceva, ai impresia că problema e de la tine, pentru că nu-ţi place acel ceva.
Mie, dacă nu-mi place ceva, problema o găsesc la acel ceva care nu-mi place. Pentru că am motive bine întemeiate pentru care să nu-mi placă.

Doar că tu, ai şi o aură aşa de superioritate şi ai impresia că toată lumea ar trebui să se raporteze la principiile tale; şi cine nu se raportează la ele e frustrat.

Chiar n-aş vrea să fiu ca tine, n-aş vrea deloc. Nu m-aş suporta eu.

Hai ca asta e culmea!
Cine a zis ca daca nu imi place ceva gasesc problema la mine? Asta ar fi chiar absurd! Atunci cand am tendinta sa nu suport instinctiv ceva si cand stiu ca nu am suport rational suficient - atunci apare situatia asta! Si in situatia in care acel ceva imi eclipseaza viziunea asupra celorlalte valori ale problemei.Iar in situatiile astea esti tu.

"şi cine nu se raportează la ele e frustrat."
Nu-mi vine sa cred ca ai revenit la idee.Pur si simplu ignori ceea ce ti-am explicat pentru ultima data.
Poti sa ai cele mai intemeiate motive.Cat timp le arunci insistent, unde nu sunt cerute, si ai o nevoie interioara ferventa de a le exprima AI O PROBLEMA. punct

De plan secund: Stiu! Faptul ca aveam un avatar cu nu stiu ce, e un motiv... extraordinar de bine intemeiat ca sa fii in stare sa te legi de o idee luni la rand, la ce intrebare nimeresti.

Nici eu n-as vrea sa fiu in locul tau, asta daca chiar nu esti constient ca ai o problema.