●Mă gândeam la replica dintr-un film, o fată îi zicea unui băiat ceva.

Esența suna cam așa :

"Oamenii buni sunt buni doar din cauza împrejurărilor, a mediului."

De aici, îmi tot apar întrebări. Teoria o știu și eu deoarece asta chiar învățam la pedagogie mereu.

Teoria suna și aia cam așa, că de fapt în educarea unui om, are mai multă influență mediul, nu genetica. Altfel spus, mediul poate bate gena.

Dar aș vrea să aud păreri/idei/opinii.

Voi chiar credeți că oamenii buni sunt doar suma mediului lor? Și oamenii răi la fel?

Atunci de aici s-ar extrage ideea :
"Oamenii răi nu au nicio vină pentru actele lor, deoarece sunt doar suma mediului lor."

●Apoi mai vorbeam cu un prieten, mai demult și eu îi spuneam că nu înțeleg de ce există oameni răi pe fața Pământului, de ce nu pot avea toți suflet dulce și bun și el mi-a spus că el crede că de fapt oamenii sunt buni și răi la fel din cauza experiențelor din viață (deci deducem că tot a mediului) și că de fapt sufletul nu există. Sau și dacă există el crede că este format în funcție de ceea ce experimentează persoana.

Cumva de aici se creionează și criminalul. El e criminal tot din cauza mediului, a traumelor.

Dar totuși, chiar nu există suflet? Și acest suflet chiar nu poate da semnale că ceva e bun sau rău?

Dacă doar mediul ne formează și ne influențează acțiunile, atunci conștiința ce mai este? Nu poate fi ea, conștiința, numită și suflet?

Nu sunt de acord pentru ca eu am crescut intr-un mediu rau, inconjurata de alcool droguri violenta si totusi sunt un om care face voluntariat, doneaza desi nu am asa multi bani, eu cred ca multi sunt capabili sa invete din ce vad in jurul lor si sa faca pe dos

Oamenii sunt rai pentru ca se compara cu altii, invidiaza, au insecuritati care ii fac sa ii traga pe altii in jos ca sa se simta mai bine ei
Totul cred ca porneste de la furie reprimata

Bunatatea si rautatea cuiva e influentata atat de mediul inconjurator sau mediul in care a crescut dar si din caracterul lui, adica sunt oameni care au crescut in medii proaste dar ei tot nu vor putea sa faca rau, sunt mai milosi si sunt saritori ajutand pe altii atunci cand au ocazia, la fel de bine exista si oameni care au crescut in medii bune si ajung ultimii drogati, hoti, criminali sau alte scursuri ale societatii.

Nu este tot timpul asa, intr-adevar, mediul in care traiesti te va in fluneta mult dar exista si exceptii - oameni care au trait intr-un mediu perfect si cu toate acestea sunt rai in adevaratul sens al cuvantului. Cred ca asa se nasc unii - rai sau buni, altii devin pe parcurs in functie de mediu si educatie.

Este corect pana la un punct. Putem face alegeri. Sufletul se naște bun, mediul îl schimba apoi alege ce urmează sa fie, mai bun sau mai rău. Cei ce au boli psihice ar putea fi tratați, aici discuția e ampla, poate ca nu sunt devina în totalitate dar sunt și persoane care trăiesc traume asemănătoare dar unii devin buni alții rai și invers, sunt și persoane care nu au traume dar se schimba în rău. Contează și gena fiindcă da o predispoziție, psihic mai fragil sau mai puternic de exemplu. Se pare ca contează chiar și familia din care te tragi. Poți sa citești mai multe despre constelații, o sa vezi un subiect interesant
demonstrat științific Cred ca sunt mai mulți factori care contribuie, gena, mediul, și în ultima faza alegerea fiecăruia

"El e criminal tot din cauza mediului, a traumelor". Afirmatia asta nu e prea adevarata as zice, unii sunt criminali din cauza ca au probleme mintale sau sunt pur si simplu psycho.

Daca ar fi din cauza mediului eu acum de ex ar trebui sa fiu "bully", criminal in serie etc.

Gen oricat de mult as incerca sunt prea empatic si nu pot sa ma comport urat cu altii chiar daca ei mereu m-au tratat asa (inca o fac), nu ii bag in seama si aia e. Adevarul e ca toti la o zi rea distanta de a deveni ceva asemanator.

Contează și suportul biologic. Degeaba trăiești într-un anumit tip de mediu, dacă ai sindromul down sau schizofrenie.
Degeaba crești într-o familie bună, dacă îl iei model pe Dani Mocanu, și visezi la povesti precum Bonnie & Clyde ori Pablo Escobar.
Cunosc oameni care au trăit în medii nasoale și s-au ridicat drept.
Cunosc (prea multe) cenușărese, care numeau traume toate întâmplările dintr-o adolescență normală, și foloseau asta ca scuză pentru imaturitatea lor.
Anturajul și familia influențează foarte mult formarea unui individ, dar nu garantează nimic. Fiecare e capabil să aleagă pentru el, începând din copilărie.
Unii copii sunt gălăgioși și neascultători, alții se joacă de-a curățenia sau stau ca niște moluște, fără să descopere nimic.
Văd frați de vârste apropiate, care sunt opuși ca persoane; unul deștept, fâșneț și atent, celălalt are bale la gură, dicția lasă de dorit, deranjează pe toată lumea și nu e în stare nici măcar să se îmbrace ok. Vorbesc de oameni trecuți de majorat, care au crescut împreună.
Nu sunt de acord nici cu scuza criminalilor; cei mai periculoși criminali au boli psihice, nu traume.
Criminalii de ocazie probabil sunt persoane de periferie, care nu au conduita ok, și ucid la nervi ori din neputință.

Păi exact așa gândesc și eu, și eu de altfel am trecut prin bully și și eu ar fi trebuit să fiu acum criminală în serie, dar am auzit aceste replici (din film și de la amicul meu), plus teoria, că mediul bate biologia, așa că, una a dus la alta.
Dar un criminal așa ar spune, de altfel așa și spune, că din cauza mediului îs ei așa. Dar cred că mai contează și gena și chiar și sufletul. Deși totuși pedagogia și chiar și psihologia spune că mediul contează cel mai mult.

Povesti...ca de obicei

Conștiința este ceva. Chiar dacă nu o vedem, o simțim. Oricine a avut mustrări de conștiință știe cum e. Dar sufletul nici nu-l vedem, nici nu-l simțim, deci nu poate fi unul și același cu conștiința. Sufletul este o abstractizare, un cuvânt folosit mai de grabă ca sinonim pentru viață. Și viața este mai presus de orice. În sensul ăsta s-ar putea înțelege și bine cunoscuta frază "Ce i-ar folosi unui om să câștige toată lumea dacă și-ar pierde sufletul".

Evident că mediul ne influențează, în special în primii ani de viață care-i cam cari după tine peste tot alături de predispoziția genetică. Dar poate citatul se referea la altă situație: ia cel mai calm și răbdător om, pune-l într-un mediu toxic, haotic, în care e contant pus la pământ și o să vezi că o să scoți tot ce-i mai rău din el. Și invers. Ia cel mai jegărit și speriat animal de pe stradă și dă-i puțină afecțiune, până și ele reacționează și se schimbă în funcție de mediu. Ia un om de 40 de ani care s-a ratat în viață și întreabă-l ce i-au zis părinții când era mic și i-a rămas întipărit în minte, sunt șanse foarte mari să-ți spună că-l făceau prost și inutil.

Mediul te influențează, dar până la urmă deciziile sunt la tine și dacă ai un minim de empatie (și de creier), nu trebuie să-ți zică nimeni de ce nu e normal să dai în cap.

Dacă nu ai acel minim de empatie, pe care-l dobândești singur, uitându-te la oamenii din jurul tău, deja vorbim de o tulburare de personalitate, o boala psihică, nu de un om normal.

Toți oamenii au traume, nu sunt traumele o scuză pentru nimic, pot fi maxim o parte din explicație. Nimeni nu ajunge să omoare din cauza asta, mereu e vorba de un cumul de factori, iar din anturaje de doi lei și din sărăcie lucie ar trebui să te zbați să te sustragi singur.

Eu nu cred în suflet și nici că ne naștem buni, stai câteva ore între copii mici, de 5-7 ani și o să vezi că majoritatea sunt foarte, foarte răi și cruzi unii cu alții pentru că nu au capacitatea de a empatiza și dacă nu au nici părinți ca lumea care să-i ghideze, de aici începe prăpădul.

Și dacă nu vorbim de lucruri foarte grave, cum sunt crimele, nu cred că există oameni buni și răi, cred că toți suntem baubau în povestea cuiva, toți rănim, toți avem defecte și putem fi toxici, până la urmă o vorbă care mie mi s-a părut inofensivă pentru tine poate să fie o jignire și nu trebuie să ai mereu intenții rele ca să faci rău.

Oamenii sunt buni in general de la genetic, ca si aia rai.
Are si mediul ceva influenta, asta clar.
Deci nu sunt suma doar al mediului, e o combinatie intre mediu si genetica.

La multi copii si la 7-8 ani auzi "ahhh, e rea ca tacsu".
Desi mediul e okey, dar e rea.
Si daca ai sa te uiti atenta, baietii mostenesc caracterul mamei, si fetele pe al tatalui, fara nici o legatura cu mediu.

Am mai zis de ce sunt multi rai pe pamant, pentru ca aia supravietuiau si ei se reproduceau, aia bunii crapau, de aia sunt putini buni. Rautatea e trasatura evolutionista.

Pai si Churcill, avea o familie okey dar el a simtit ca-i placea militaria, si era conservator adica rau, pro razboi si asa mai departe.

Constiinta? Ce e aia? Folosesc si ei un cuvant aiurea fara sa stie ce e. Ce suflet? Ce e ala?
Ei n-au inteles ca suntem niste calculatoare enorm de evoluate fata de astea de cacao, si faptul ca traiesti si gandesti, este o functie superioara pe care calcurile astea nu o au. Atata tot.
Si cand nu stiu ei ce e, zic suflet si alte bazaconii.
Si da, avem sentimente, gandim, etc, ca mintea noastra face asta adica creierul, dar nu este altceva.

Si sentimentele si gandirea si altele sunt rezultatul unor reactii chimice in creier, ca dovada ca daca umbli pe acolo, se schimba sentimente, gandire, etc.
De ex daca blochezi oxitocina, nu te mai atasezi de cineva.

Ca si aia cu sufletu ca te duci nu stiu unde, pai cum au demonstrat ei asta? Cum au verificat? Niste iluzii.

Exista mai multe teorii despre natura umana si despre ce anume defineste o persoana ca fiind "buna" sau "rea". Unii cred ca oamenii sunt buni prin natura lor si ca mediul si experientele vietii pot influenta acest lucru. Altii cred ca fiecare om are un suflet, iar acesta poate influenta comportamentul lor si poate da semnale interioare despre ceea ce este bun sau rau.

In ceea ce priveste conștiința, aceasta poate fi considerata ca fiind o forma subtila a sufletului, care poate influenta gandurile si actiunile unei persoane. Conștiința poate fi folosita pentru a face alegeri intre bine si rau, si pentru a alege calea care este mai corecta si mai responsabila. De asemenea, conștiința poate fi folosita pentru a ne asigura ca nu facem ceva care ar putea afecta pe altii

Da, daca Hitler ar fi fost admis la școala de arte, și pentru că a fost respins a suferit mult, poate azi nu îl vedeam ca pe un odios dictator, ci ca pe un renumit artist.

Clar! Chiar dacă am adresat întrebarea, am observat că viața nu o poți băga într-un tipar, la fel cum nici oamenii. Oamenii sunt precum speciile de bacterii și virusuri, oricât s-ar lupta biologii să găsească specii și categorii pentru fiecare pătlăgică de aia, mereu mai apare una în Univers și strică rânduiala. )

Să-i spuneți asta și amicului meu, vă rog. Și fetei din filmul ăla. )

Right! În formarea omului și personalității umane contribuie până la urmă mai mulți factori. Deci dragilor toți ați răspuns bine. Chiar exact așa cum mă așteptat de altfel.

Și mă bucur să aud, că deși mulți de pe aici nu credeți în God, totuși credeți că oamenii pot avea și suflet. Sau mă rog, o formă de suflet. Fiecare îl numește cum simte și vrea, dar esența e aceeași.

Deci criminalii, oricare le-a fost mediul, oricât ar primi și ei o minimă empatie, de ăia mai umani, tot trebuie să dea răspundere pentru faptele lor.

*Însă nu omitem totuși puterea mediului/influențele lui și chiar puterea unei traume. Deci acest ultim paragraf ar fi un mesaj pentru toți părinții, profii și chiar elevii ăia mai bully, mediul și trauma totuși există și uneori face ravagii. Sincer asta încerc și eu să le spun elevilor mei, dar nu știu câte pricep ei, încerc să le spun că acțiunile lor au consecințe și uneori, gluma unuia poate forma criminalul de mâine, iar dacă x a făcut crimă din cauza glumei lui y din copilărie, e de vină și y. Evident că nu susțin acum criminalii dar sper că așa poate îmi mai sperii elevii să nu mai facă urât și să se certe și șicane, dar tot nu văd să se schimbe ceva.

La aia cu Cenușăreasa mă cam simt )
Acum depinde la ce categorie se încadrează bullyingul școlar, hard sau soft experience dar mereu îl arunc motiv că nu obțin un bărbățel în Palmares sau că fug de ei, dar în realitate cred că sunt doar temeri fictive ca să-mi ascund lipsurile de orice fel (neatractivitate/lipsă senzualitate/frica de eșec deci fuga de implicare). God! Dar dacă știam că voi TPUași faceți pe psihologii cu mine, pe gratis, mai bine nu mă mai duceam la psiholog să dau bani și uneori degeaba. ) Nu degeaba vă numiți "ași". )

Dar ai dreptate în tot și chiar îmi place ce spui.

Și cine-i Dani Mocanu?

Iar aia cu frații poate au fost înfiați și nu știu ei. ) Mi-e greu să cred că există 2 frați și de sânge care să mai crească și împreună și să fie ca ziua și ca noaptea. )

Https://youtu.be/wn1OsMSc61I
Bullying am primit și eu. Inclusiv de la profesori. Acum îi văd mici pe toți.
Nu știu dacă subiectivismul meu e cea mai bună terapie, dar măcar e moca

Lol! ) Și vrei să spui că pe omul ăsta îl ascultă copiii din ziua de astăzi? ) Mai ales Cenușăresele și la așa ceva visează? Iar băieții pe nenea ăsta îl au model?
Și eu care credeam că nu-mi găsesc alesul deoarece Eminescu o fost doar unul și îl veneram pe Eminescu. ))) Dar de la Eminescu la Dani Mocanu trebuie să traversezi vreo 3 galaxii )
Dar oricum acum ca să fiu ceva critic muzical, pă ici, pă colo, are ceva esență și nenea ăsta ) Măcar amintește de Dumnezeu și are el omul ceva voce

Și revenind la chestii mai serioase, trist că și tu ai trecut prin bully. De fapt cred că toți TPUașii am experimentat asta

De mâine mă duc să-mi ucid elevii ) deci dacă bullyingul era de acum 20 de ani, se pp că pe atunci făceam noi școala, îți dai seama ce e acum în școli și mie chiar mi-e dat să văd zi de zi treaba asta, dar la naiba dacă am habar cum să gestionez sau chiar stopez fenomenul, care am impresia că se extinde ca o ciupercă/virus.

Ba chiar le-am spus elevilor experiența mea și ba chiar că nici nu tolerez chestiile de genul, ca șicane, glumițe sau mai ales bătăii, dar la naiba dacă îi mișcă ceva. ) Bătaia e în floare, iar replica "Dar ce-am făcut doamna?" E imnul lor. Mai crunt e că atunci când mai anunț câte un părinte de comportamentul copiilor lor, pun exact aceeași replică "Dar ce a făcut copilul meu, doamnă?"

Cenușăresele par să fie o idee mai culte decât niște ascultători de Dani Mocanu. Ăla e ascultat de băieței, nu de sexul frumos.
Nu am aterizat pe TPU din cauza traumei, am aterizat aici pentru că... Nu știu. Prea mult timp liber, prea multe ocazii să mă dau dăștept.

Păi omul o zis că l-a iertat Dumnezeu chiar și cu toate relele făcute, așa că de ce să-l mai judecăm noi )

Dar tu cum de ai timp liber? Vinde-ne și nouă secretul tău. Eu una nu am nimic de făcut, în afară de dusul la școală și tot simt că nu am timp. Bine că acum îmi mănâncă TPU ăsta timp ) nu mai scap o dată de el )

Și dacă te ajută la ceva validarea unei profe, care până anul ăsta, nu știa nici tabla înmulțirii bine ) chiar ești deștept. Remarcabil că scrii bine limba română și mai scrii și răspunsuri ample, nu răspunsuri monosilabice.
Dar mna, asta este oricum basicul evaluării mele, al TPUașilor

Nu știu care e secretul. Fac de toate, dar îmi las timp pentru mine, mereu.
Lucrez cu pauze mari. Nu mă leg la cap cu rutină, mă apuc doar de chestii dinamice, și le schimb când mă plictisesc. Asta dpdv profesional.
Acasă sunt un ex sedentar, plin ochi de proiecte diy individuale.
Deci, cam ăsta e secretul... Nu mă plictisesc, nu mă omor cu munca. Dar fac multe.
Sunt și polivalent, și conștiincios