Marin Sorescu intreaba: "de ce oamenii isi pierd vremea cu lucruri ce nu folosesc dupa moarte?" Inspirat fiind de aceasta intrebare, va intreb: care-s acele lucruri folositoare dupa moarte?
Ordonare:
Cronologică
Părerea mea e că sunt lucrurile care nu îţi folosesc numai ţie, în timpul vieţii, ci şi generaţiilor următoare. Spre exemplu, creaţia, care rămâne şi după moartea ta şi poate fi apreciată, chiar dacă tu nu mai trăieşti de...ăăă... 3000 de ani.
Mai pot fi şi invenţiile, care rămân la fel de utile mult timp, de obicei devenind şi mai utile, întrucât, de obicei, se lucrează la îmbunătăţirea lor.
Răspunde
A zis si el o vorba asa...sa se dea rotund. A stiut el ce este dupa moarte? Asa cum nu stiu eu si cum nu stii nici tu, nu a stiut nici el.
Folositoare? Hm... Sa zicem ca ar fi formarea unei familii poate ca sa aiba cine te pomeni, cine sa iti faca un praznic atunci cand trebuie, sa nu te uite lumea imediat ce ai intrat in pamant. Mostenirea pentru copii, adica agoniseala de o viata ar mai si folositoare, ce-i drept nu pentru tine 
. Oricum nota 10 pentru intrebare 
Ca sa iri foloseasca dupa moarte trebuie sa te faci cunoscut si placut de multi oameni sa te aiba multi la suflet
Raspunsul este simplu. Singurele lucruri ce raman chiar si dupa moarte (asta daca exista lumea spirituala) sunt calatoriile prin care descoperi lumea in care te afli si oamenii pe care ii intalesti si buni si rai, oricum ar fi, de la oricine ai ceva de invatat. Trebuie sa profiti de viata nu tanjind dupa calculatoare performante, o casa mare si o masina de invidiat (sau eu stiu ce isi mai doreste lumea) caci lucrurile materiale se pot strica din diferite motive, insa amintirile nu dispar (in fine, nu si daca te imbolnavesti de alzheimer, dar sunt sigura ca daca traiesti asa cum trebuie n-o sa ai probleme).
Pai profu de religie zicea ca de fiecare data cand suntem milostivi si dam la saraci sau cand dam de pomana ni se pune o caramida la "casa" din ceruri (asa s-a exprimat el). Sau cand aprizi o lumare pentru o persoana moarta, daca aceasta ajunsese in Iad i se face lumina ei si celor din jur, pentru ca acolo stau multi in intuneric total si nu se pot auzi sa vedea. Deci se poate sa ajute si asta "dupa moarte", insa nu sunt sigura ca la asta se referea si Sorescu, e posibila si varianta cu lucrurile care ajuta altora dupa moartea ta.
Eu iti spun care sunt lucrurile folositoare dupa moarte:lucrurile din plan spritual! Iar celelate lucrurile materiale sunt nefolositoare dupa moarte! Asa cum a facut si Al. CEl Mare:El a cerut sa fie ingropat cu mainile afara din cosciug ca lumea sa vada ca el nu duce cu el nimica din lumea aceasta in mormant!
Faptele bune, facute din suflet, nimic altceva
Iar asta imi aduce aminte de o pilda:
Un om a fost acuzat de o fapta pe care nu o facuse iar pentru a scapa de pedeapsa cineva trebuie sa depuna marturie ca este nevinovat.
Acest om s-a gandit la cei 3 prieteni ai sai, si i-a rugat sa vina a doua zi la judecator sa-l scape de pedeapsa.
A doua zi, primul prieten s-a scuzat ca nu poate veni.Al doilea l-a urmat pana la usa judecatoriei dar acolo s-a razgandit si a facut cale intoarsa.
Cel de-al treilea prieten,in care omul contase cel mai putin,a intrat,a depus marturie pentru el si l-a salvat.
Cei trei prieteni pe care ii avem in viata si care ar putea vorbi despre noi sunt: averea noastra,rudele noastre si faptele bune pe care le-am facut.Dar, cand murim, realizarile noastre, fie ele cat de mari raman aici, fara sa ne poata ajuta cu ceva.Rudele ne urmeaza pana la groapa dar raman si ele aici.Doar faptele noastre bune,cel de-al treilea prieten sunt cele care ne urmeaza dincolo de moarte.
Conceptul ca faptele bune ne ajuta dupa moarte nu este intalnit numai in crestinism,ci si in alte religii.
Un exemplu ar fi faptul ca in conceptul Karmic se spune ca daca facem fapte bune in acesta viata,vom avea o pozitie mai buna in societate si un trai mai bun in viata urmatoare.
In opinia mea,Marin Sorescu se refera la faptul ca multi oameni se preocupa cu strangerea de averi,cu lucruri superficiale ca masina, casa, frumusetea, faima, fara sa se gandeasca ca dupa moarte ele nu folosesc la nimic.
Parerea mea e ca nu exista lucruri(obiecte) folositoare dupa moarte.
Lucrurile(fapte) folositoare dupa moarte sunt credinta, bunatatea, mila etc.
Sti de ce isi pierd uni vremea cu lucruri nefolositoare dupa moarte?! si-o pierd pentru a avea o viata frumoasa si linistita si pentru a face sa aiba o viata frumoasa si linistita si urmasi sai(copii).
Dupa parerea mea viata trebuie traita fara grijile urmasilor(cu exceptia c ao casa traba sa le lasi) si trebuie traita la maxim fiecare clipa si cheltuit tot.
Fiecare sa se lupt pentru ceea ce-si doreste, nu sa aiba gata pregatit cand creste mare.
Ps: VIATA NU-I DREAPTA!
Tine minte asta : '' Un om bogat nu este acela care dobandeste multe(avere si faima), un om bogat este acela caruia ii lipsesc foarte putine.
Din moment ce numai vei exista la ce sasi foloseasca tie ceva? desigur ca nimic cat traiesti sa ai nu dupa moarte
De ce bla bla bla?
Pentru ca pana la a ajunge sa murim, mai trebuie sa traim putin! De-aia, bre, Marine!
http://i3.kym-cdn.com/entries/icons/original/000/010/277/genius-meme.png
Se referea la Credinta, asta e singurul lucru in care poti investi si sa-ti trebuiasca dupa moarte.
Sa iubești din inima...mi se pare incredibil ca nimeni nu pare sa se fi gândit la asta!
Lucrurile folositoare dupa moarte sunt oamenii, amintirile si pur si simplu lucrurile pe care le-am facut din suflet pentru altii.
Da,de aceeasi parere sunt si eu. daca este sa gandim in acel sens nereligios.
De fraieri. Şi ignoranţi. Şi răi.
Nu e un lucru, dar e singura persoană care o să-ţi,, folosească'' (prea...materialist verbul, de-asta e intre ghilimele; accepţia insă e valabilă) după moarte: Isus Hristos.
Şi merită să iţi dedici timpul Lui, având in vedere că după moarte urmează...veşnicia. De fapt, nu se merită să îţi dedici timpul nimănui/pentru nimic altceva, acestea devenind,, pierdere de vreme'' odată ce il cunoşti pe El.
...
Aveţi tot dreptul să şi ştiu că mă veţi contrazice.
De ce fac asta? Pentru a usura, pe cat se poate, concretul si palpabilul vietii.Viata e plina de posibilitati, dupa cum un pitic destept a spus odata.Pe cand moartea nu reprezinta sfarsitul decat atunci cand imaginam scenarii fanteziste in capsoare, cand nu ne vine somnul si n-avem suficienti bani sa mai luam o bere, sa ne apuce somnul.Cine nu-si doreste o viata cat mai lipsita de griji? Un contract cat mai lucrativ si in avantajul sau.Trebuie muncit pentru acel contract, chiar daca finalitatea e clara, de la un punct.Pentru ca,desi "pierzi",trebuie sa te asiguri ca primesti si niste daune considerabile, care sa te ajute, cat inca esti la stadiul in care te poti bucura de ce ai, pen' ca din moment ce ai activitate cerebrala 0, nu-ti ramane nimic de facut decat sa te "furisezi" in peisaj, adica sa devii pamant si pulbere de stele.Nimic nu e folositor dupa moarte.Deoarece Viata si Moartea sunt doua medii cu densitate diferita.Nu se pupa, oricat le-ai obliga.Nu au implicatii reciproce,ci doar punct de intalnire. Spiritualitatea, evlavia, laicitatea, se rezuma la 0, odata ce esti mort, la fel ca orice altceva.
Sa inteleg din ce zici tu "De fapt, nu se merită să îţi dedici timpul nimănui/pentru nimic altceva, acestea devenind,, pierdere de vreme ", ca ar trebui sa ma mut intr-o biserica deoarece nimeni nu merita atentia mea, poate daca as face-o, asa as lua cu mine ceva dupa... pe vreo cativa dintre voi. De ce? pentru ca sunt un "fraier" un "ignorant" si "rau", mai lipsea "fanatic", ehh! dar las' ca pe asta o au altii.
Respecta ca sa fi respectat!
Nu a zis nimeni că ar trebuie să te muţi in vreo biserică. In primul rând pentru că NU acolo e singurul loc in care il poţi intâlni pe Dumnezeu (Isus), dat fiind faptul că El e omniprezent. Apoi, a-ţi dedica timpul lui Isus nu inseamnă a frecventa cât de des posibil o biserică, nicidecum.
A-ţi dedica timpul inseamnă mai degrabă a-ţi dedica insăşi Viaţa Lui. Trăind cu şi pentru El in călătoria aceasta telurică.
E ca şi când descoperi o comoară minunată, un cufăr cu mii de lucruri incântătoare in el, care era tot timpul sub nasul tău şi care a rămas neobservat din pricina preocupării tale excesive şi naive cu alte lucruri banale din jur.
Iar pentru o analogie mai grăitoare, când il intâlneşti pe Isus in toată splendoarea Lui, nu poţi decât să fii compleşit de frumuseţea, dragostea şi bunătatea Lui. Iar dorinţa de a petrece timp cu El devine o consecinţă cât se poate de firească a indrăgostirii tale de persoana Lui, de tot ce reprezintă, de tot ce este şi de tot ce are El.
Dacă te-ai simţit jignit, imi pare rău, dar consider că ce am spus e adevărat. Suntem fraieri că ignorăm comoara, ignoranţi că nici măcar nu ne dăm sinchisinţa de a o descoperi, măcar că prezenţa ei e atât de frapantă, iar deşi ni se atrage atenţia că e atât de aproape de noi, refuzăm să ii dăm importanţă, şi răi pentru că desconsiderăm, ponegrim şi ignorăm o dragoste atât de mare.
...
Evident că poţi (şi probabil o vei face) să mă contrazici. Ai tot dreptu'.
Da ai dreptate, god is now here, sau la fel de bine, god is nowhere, avem tot dreptul de a te contrazice. In primul rand primul rand sunt nou aici si cea de mai sus e prima mea postare pe TPU, care de fapt e un fel de joc de cuvinte desi am gresit putin, vroiam sa spun "nimic... chiar daca pornesti de la infinitul mic " precum banuiesc ca stii, tot Marin Sorescu a scris "Ocolul Infinitului Mic Pornind De La Nimic" in 1973. Si cred ca raspunsul e destul de amuzant avand in vedere intrebarea originala, mai ales ca acea intrebare ar fi trebuit sa fie una retorica si fiecare din noi are un raspuns in functie de sistemul lui de valori. Eu nu sunt nici ateu si nici agnostic, eu doar SUNT! si imi place sa traiesc dupa modelul Live and let Live. Iar doar A FI nu ne face; nici fraieri, nici ignoranti, nici rai si nici descoperitori de comori. Si nu ma simt jignit doar pentru ca SUNT;-) (aici te las pe tine sa pui virgula unde vrei). Doar ca nu reusesc sa diger ceea ce ai spus, de ce nu merita sa imi dedic timpul nimanui? de ce e o pierdere de vreme? poate pentru ca nu pot sa il iau cu mine dupa ce am sa incetez din viata? Dar daca eu il iubesc pe acest "nimanui"?, iar daca ar putea exista ceva dupa moarte, atunci singurul lucru care ar merita sa il iau cu mine ar fi aceasta iubire de "nimanui" nu crezi?
In primul rând, bun venit in cadrul colectivităţii TPU.
Să-ncepem cu aspectele pozitive, că aşa se cade. Ai fost foarte sagace observând dualitatea pseudonimului meu.
Dacă intrebarea ar fi fost retorică, nu ar fi avut ce să caute pe TPU, din moment ce aici se postează intrebări pentru care se aşteaptă...răspunsuri. Poate ai vrut să spui că are un răspuns relativ, acesta depinzând de cel care oferă un răspuns,, in funcţie de sistemul lui de valori'', după cum bine ai precizat.
NU am nimic cu principiul după care trăieşti tu; dimpotrivă, ii sunt adeptă. Nu ştiu de unde ai dedus ideea că aş incerca să forţez pe gât ceva cuiva. Live and let Live e o deviză minunată.
Aceasta, deşi exclude categoric impunerea unor convingeri, credinţe, perspective, nu elimină posibilitatea de a da un sfat, o indemnare, o călăuzire.
,, Iar doar A FI nu ne face; nici fraieri, nici ignoranti, nici rai si nici descoperitori de comori.'' - elucubraţie, din punctul meu de vedere; sau dacă vrei un eufemism, retorică goală.
Eh, eşti relativist fervent, să-nţeleg. Şi reducţionist pe deasupra. Dar stai, nu; că doar tu EŞTI, pur şi simplu. Tu nu crezi nimic, nu eşti CUMVA, nu ai convingeri de un anumit fel care să vizeze anumite aspecte ale vieţii, o personalitate, un temperament şi un caracter propriu, personal, aparte, tu doar EŞTI. Makes sense.
Am putea spune că ESTE, pur şi simplu, despre un....bolovan. Dar deh, e doar părerea mea.
Deci totul se rezumă la o simplă opinie? Bine, atunci. Eu mi-am exprimat-o, fără a susţine că deţin adevărul absolut. Aşa cum opinia ta este că eu sunt un bigot, fanatic şi habotnic, aşa consider eu că oamenii care ignoră Iubirea lui Dumnezeu o fac pentru că sunt fraieri, ignoranţi şi răi. Şi nu o spun din răutate, nicidecum, ci mai degrabă o spun cu...milă şi compasiune, ca una care m-am numărat printre ei.
...
In ceea ce priveşte nelămurirea ta care incepe cu,, Doar că nu reuşesc să...'', cred că avem de-a face cu o neinţelegere, pentru care imi asum răspunderea. Un viciu de comunicare din partea mea.
Nu afirm că nu merită să îţi dedici timpul nimănui, in sensul că ar trebui să te izolezi ori alienezi de societate, sau că nu ar trebui să ai prieteni intimi cu care să iţi petreci timpul. Nicidecum.
Dar ştii cum e când eşti indrăgostit? Iţi doreşti să petreci fiecare secundă a zilei cu persoana respectivă, să o descoperi necontenit, să ii cunoşti tot mai intim caracterul şi personalitatea ei, in care iţi găseşti delectarea. Aşa e când te indrăgosteşti de Dumnezeu (Isus). Partea minunată e că, odată ce te indrăgosteşti de Dumnezeu, care e Dragoste, eşti opleşit şi inundat tu insuţi de dragoste, care dă peste. Iar petrecând timpul cu şi dedicându-ţi timpul lui Isus, nu poţi să nu te dedici oamenilor din jurul tău, deoarece dragostea infinită pe care Dumnezeu o are pentru ei se revarsă asupra lor PRIN tine.
Aşadar, dedicându-te lui Dumnezeu, te dedici in iubire umanităţii şi intregii creaţii.
Iubeşte, dragul/a meu/a, pe cine şi cât vrei. Şi dedică-ţi cât timp doreşti acelei/acelor persoane.
Doar că in accepţia mea asupra existenţei de după moarte (pe care ştii că o poţi dezaproba), iubirea pentru un om sau mai mulţi oameni de pe acest pământ nu o să iţi folosească la absolut nimic.
Pentru că totul va fi intre Tine şi Dumnezeu. Iar in raport cu standardul moral divin care pretinde perfecţiune etică (pentru că Dumnezeu e sfânt şi drept), tu eşti un păcătos (toţi suntem), şi nimic din ce ai face (faptele tale) nu te-ar putea purifica. Tocmai de aceea a murit Isus, plătind de fapt plata pentru păcatul omenirii, pentru ca PRIN El, noi să ajungem in prezenţa divină şi să rămânem in ea pentru veşnicie, aşa cum a fost menit să fie.
"The trouble with having an open mind, of course, is that people will insist on coming along and trying to put things in it ", sorry, dar cred ca esti a lost case. Oricum nu port pica nimanui, mai ales daca ma uit in cartea ta preferatra, la Matei 22, 39
-
anonim_4396 întreabă:
1 răspuns
Răspunsul este publicat...
Te rugăm să aştepţi ca răspunsul tău să fie trimis spre publicare.
