Menţionez de la bun început că răspunsul la această întrebare nu este temă pentru acasă, ci doar un exerciţiu de logică plus ceva cunoştinţe în domeniu.
Să presupunem că un astronaut cade spre o gaură negră, îndreptat cu picioarele înspre ea. La un moment dat, prin trecerea orizontului de eveniment, se va afla în situaţia când picioarele lui vor fi trecute prin orizont, iar capul său, încă nu.
În această situaţie, ţinând cont că niciun fel de informaţie nu poate trece dincolo de orizontul de eveniment dinspre gaura neagră, respectiv nicio rază de lumină, în acel moment îşi va mai putea vedea astronautul picioarele?
Precizez încă odată că este un test de perspicacitate şi nu o temă!

Fortele gravitationale l-ar dezintegra cu mult inainte sa atinga event-horizon.
Daca e sa vorbim fictiv sa zicem ca nu s-ar dezintegra, din moment ce gaura neagra are o forta gravitationala atat de mare incat atrage si lumina, e greu de spus ce poti vedea si ce nu in proximitatea ei, cu atat mai putin in centrul ei.
Raspuns final: Nu ar mai vedea nimic.

Cred ca deja ar fi mort daca jumatate din corp este in gaura neagra.
Oricum totul despre gaurile negre sunt pure speculatii.
Gen ca ei zic ceva la modul orice intra in gaura neagra este descompus instant de forta gravitationala imensa...

Nu, asta s-ar întâmpla într-o fracțiune de secundă, poate și mai puțin. Astronautul nu ar realiza ce se întâmplă odată ce a intrat în orizontul de eveniment. Plus, organismul reacționează atunci când "îi lipsește ceva", asta dacă are timp să reacționeze.
P.S.: Majoritatea postărilor legate de logică, știință, matematică, probabil și altele, sunt considerate ca teme, și vor sări cu "hate".

Găurile negre supemasive (mea culpa, ar fi trebuit să precizez de la început că este vorba despre o astfel de gaură neagră) au un orizont de eveniment atât de îndepărtat încât forţele mareice nu-şi fac încă apariţia, decât după trecerea de el, în apropierea singularităţii. Deci astronautul nostru ipotetic, n-ar simţi nicio forţă gravitaţională mai intensă la trecerea lui printr-un astfel de orizont de eveniment.

Vă dau o indicaţie: astronautul nostru se află în cădere liberă la trecerea prin orizontul de eveniment al unei găuri negre supermasive şi încă nu simte efectele mareice.

Da, răspunsul tău este pe aproape, dar nu este complet.
Şi într-adevăr, cam mulţi de-aici au avut ca teme rezolvarea unor "probleme" de fizică general-relativistă.

Totul se va petrece mult prea rapid pentru o analiza amanuntita.

Şi ce legură are timpul în care se petrece fenomenul respectiv cu întrebarea mea? Am precizat eu vreo valoare de timp?
Aici e vorba despre interpretarea unui fenomen, din punctul de vedere al astronautului. Ţine mai mult de imaginaţie şi de capacitatea de analiză. Plus ceva cunoştinţe de fizică, bineînţeles.
Am dat mai sus o indicaţie. Chiar nu se prinde nimeni, că răspunsul e foarte simplu!

Pai am inclus si eu fizica in comentariul meu. E ca si cum ai spune ca daca ii tai capul unui om cu o viteza fantastica si nu va cadea imediat, inca va mai gandi pret de 30 de secunde.

Păi asta cam aşa e! Nu ştiu dacă va mai gândi 30 de secunde, sau mai puţin, dar un timp va mai gândi!
Revenind la întrebarea mea şi la comentarul tău: nu contează timpul în care se petrece fenomenul, ci ce se întâmplă în timpul fenomenului.
Adică dacă îşi vede, sau nu, picioarele, nu contează în cât timp.

Bun. Hai să o luăm altfel:
Un corp aflat în cădere liberă, simte vreun efect relativist?

Nu isi va mai vedea picioarele.

Iată în sfârşit un prim răspuns concis.
Argumentează şi de ce nu îşi va mai vedea picioarele, mai apoi mai discutăm!

Pentru ca dincolo de orizont nu este lumina .

Ha, ha!
Nu, nu merge aşa! Am zis că răspunsul tău este primul răspuns concis, dar n-am zis că este şi corect.
Oricum, discuţia începe să îmi placă.
Ce întrebasem eu mai sus? Dacă un corp în cădere liberă simte vreun efect relativist?

Nu simte nici un efect, pentru ca dincolo de orizont nu poate trece nici o informatie.

Nu doar ca nu le vede, nici nu le mai simte, nicio informatie nu mai trece de orizontul evenimentelor. Si dupa ce inri cu totul in gaura neagra, tot nu le vezi. In interior teoriile atribuie spatiului caracteristici pe care in mod normal, in universul nostru, le are timpul, adica spatiul devine liniar, cu punct terminus singularitatea. Nimic nu vine dispre singularitate spre tine. Doar din marginea gaurii negre spre tine.

Oricum ce se intampla exact nimeni nu stie, teoriile referitoare la interiorul gaurilor negre sunt incomplete pana la o teorie unificata. Nu se pot corela efectele relativistice cu cele cuantice, ambele importante cand vorbesti de acest subiect. Nu se poate descrie exact interiorul gaurii negre, nici macar cand e vorba de cel mai simplu model.