Moartea este adevarata inspiratie a geniului, ori muza filosofiei...Intr-adevar, fara moarte este putin probabil ca oamenii ar mai filosofa." - din gandirea lui Schopenhauer. Credeti ca asta este si motivul pentru care noi consumam aici atata timp pentru a pune (sau a raspunde la) intrebari filosofice?

Moartea reprezinta un "dincolo", ceva in afara experientei. Intr-adevar, filosofia urmareste sa desluseasca cele mai adanci mistere, dar fara moarte am fi nemuritori, in consecinta nu ar exista nimic in afara experientei noastre iar filosofia nu ar mai avea nici un rol.

Nah..ne place noua sa ne certam.

Nu. poate ar fi mai putini care ar filosofa, dar eu nu cred deloc sa se opreasca oamenii din a filosofa. ha ha! le place sa dea din gura si s-arate ca au dreptate mai mult decat le (ne) place aerul. deci, slabe sanse...

Sunt nemuritor, frate. Greu de crezut ca fara moarte nu s-ar mai filosofa. Nu conceptia de moarte ne sperie pe noi, ci priederea legaturilor psihice/fizice cu viata. Asadar, viata, joaca un rol magistral pe scena filosofiei.

Pierderea legaturilor fizice cu viata ce inseamna? Nu inseamna moarte?

Inseamna o caracteristica a mortii.

Moartea este doar... moarte. Când s-o-ntoarce vreunul de dincolo de ea, să-mi explice și mie (ție/lor) care-i faza, mai dezvoltăm subiectul. Până atunci, bucură-te de viață, nu mai pierde timpul cu gândurile celor care cred că le-au văzut pe toate

Pe un monument funerar intr-un cimitir, se zice ca ar fi fost scris: "Gandeste-te ca vei muri". Poate sa fie adevarat, poate sa nu fie, dar mie mi se pare interesanta ideea. Sa ne aminteasca la toti despre aceasta ultima eventualitate. E trist ca vom muri candva, trebuie sa recunoastem. Unii zic ca moartea face parte din viata. Dar eu nu as prea fi de acord cu asta. Moartea face si ea parte din ceva, nu stiu din ce, dar nu din viata. Ea este opusul vietii, si invers. Deci cele doua se exclud reciproc.
Nu cred ca e rau sa meditam uneori la faptul mortii, cu conditia, insa, sa o facem in mod realist. Sa o privim ca un ceva prin care toata lumea trece. Si sa nu avem o teama bolnavicioasa faţa de ea.

In general, teama de moarte pleaca de la faptul ca nu avem cum sa cunoastem ce este dincolo de ea fara. a muri, astfel devine un pas necesar prin care obtinem, inevitabil, o cunoastere a acelui ceva de dincolo, fie ca vrem sau nu. Pentru multi reprezinta ceva dincolo de puterea noastra, un ceva ce nu alegem, de aici a plecat ideea Destinului, un drum inevitabil. Dar exista posibilitatea ca fiecare sa fie aici prin propria Vointa, ar insemna ca suntem responsabili pentru propria moarte si in consecinta pentru viata. Asadar ramane intrebarea: ce ramane si ce moare?

Cunoastem insa tu, acum, nu esti constient de ce este dincolo de "moarte", daca o sa cauti o sa dai peste oameni care cunosc, care pot sa te invete cum sa ajungi intr-o stare in care sa accesezi singur aceasta cunoastere

Nici pe departe, moartea nici nu exista ca si definitie din dex, este ca si cum ti-ai schimba hainele, filosofia care o facem noi aici dupa parerea mea este o impartasire a diferitelor idei pe care le avem, diferitelor perspective, diferitelor informatii

Cum poate fi gasit un raspuns intr-o intrebare?

Bine zis "nu avem cum sa cunoastem ce este dincolo". Chiar nu avem cum. Insa, simplul fapt ca pana acum (atatea mii de ani) nu s-a intors nimeni de dincolo cred ca poate fi un indiciu clar ca nu exista un "dincolo". Unde am fost noi inainte de a ne naste? Nu am fost nicaieri. Atunci de ce ar trebui sa presupunem ca am fi undeva dincolo de moarte? Poate ca viata noastra este asemenea unui segment de la timpul a la timpul b pe o dreapta a timpului infinita. Poate. Nu stiu insa cum ramane cu principiul "nimic nu se pierde...totul se transforma". Sa isi gaseasca oare aplicare aici in transformarea noastra in ţărână?

"simplul fapt ca pana acum (atatea mii de ani) nu s-a intors nimeni de dincolo cred ca poate fi un indiciu clar ca nu exista un "dincolo"." - Lipsa dovezilor nu este o dovada a absentei, asadar nu putem spune cu certitudine ca nimic nu exsta dincolo.
Dar putem spune, in mod pur rational, ca starea de "nimic absolut" este imposibila fiindca este contrazisa din toate punctele de vedere de fraza "Cogito ergo sum", asadar putem deduce ca ori TOTUL exista ori ABSOLUT NIMIC nu exista. Astfel nu avem decat sa incercam sa aflam ce exista dincolo de materie, spatiu, timp, moarte, etc.
Negarea superioritatii absolute (impreuna cu posibilitatea cunoasterii ei de catre orice parte a existentei) a ratiunii pure nu a dus decat la absurditati.