"Morala (din latina, moralitas „maniere, caracter, comportament adecvat") e o percepție a comportamentului care diferențiază intențiile, deciziile și acțiunile între cele bune (sau corecte) și rele (sau greșite). "


Nu se precizeaza in definitie daca aceasta perceptie este corecta sau nu.
Orice forma de iluzie, fie optica, auditiva, sau de orice alta natura, este tot o forma de perceptie. O perceptie eronata a realitatii.

Ce argumente avem ca nu este la fel si in cazul moralitatii?

Morala este o sumă de norme și principii. Deci, nu poate fi o percepție.

Un set de norme si principii alese in mod arbitrar?

Este destul de simplu, totuși nu este ușor de acceptat.

Dacă plecăm de la prezumția că omul este apogeul intelectului. Atunci ajungem la concluzia logică că moralitatea este o invenție omenească, este un construct relativ care diferă de la persoană la persoană și de la societate la societate. Una era moralitatea in Germania nazistă și alta era moralitatea în România în anii respectivi. Deci prin urmare moralitatea este o iluzie pentru că nu contează dacă ești Hitler sau Maica Tereza, tu definești ce e bine și ce e rău, și ambele lucruri sunt egal valabile.

Dar dacă plecam de la prezumția mult mai corectă cum că omul nu este apogeul inteligenței și a cunoașterii și că deasupra omului se află o ființă inteligență cu capacități mult superioare față de ale omului, pe care o poți numi cum vrei, dar eu o numesc Dumnezeu. Atunci este foarte posibil și foarte logic să existente o moralitate absolută care nu depinde de conceptele sociale. Iar experiența mea pe acest pământ îmi arată că cu adevărat moralitatea absolută este reală. Spre exemplu, uciderea unui copil inocent este absolut rău, nu contează din ce societate vii, nu contează dacă ești de acord sau nu, ăsta este un adevăr moral absolut!

Nu este nimic corect in a halucina existenta unor entitati absolute.
As putea oricand sa postulez ca exista o divinitate nazista, dar daca suntem sinceri este usor sa observam ca acest delir mistic nu serveste ca argument pentru nazism sau pentru nimic altceva.

"As putea oricand sa postulez ca exista o divinitate nazista"

Sa postulezi cand nu ai nicio certitudine, domnule filosof te anunt ca postulate nu exista la nivel de idei deci filosofie ci doar la nivelul stiintelor exacte printre care matematica si fizica! De obicei acolo unde se fabuleaza nu exista o certitudine, trecand certitudinea prin teoria 'tabula rasa' a empiristilor, nu putem avea certitudine in a da adevarate verdicte conform carora exista o divinitate nazista care guverneaza Universul, nici nu putem afirma concret daca Universul este sau nu infinit, am explicat cu alta ocazie intrucat nu avem nici un instrument de masura si nici vehicule capabile sa atinga viteza luminii in vid, care nu e decat aproximativ 300 milioane de m/s

Pe ce se bazeaza fizicienii actuali? teoria relativitatii restranse cat ceea ce tine de filosofie marii filosofi au la baza teoriile lui Platoon, cu totii se dau mari si culti dar au doar lucruri din trecut, cu tot progresul tehnologic modern, nu am inaintat nici 1 metru in cultura si stiinta fata de geniile din trecut.
Sa mai zic cate a inventat Tesla?

Vrei alte cuvinte din latina si romana si sa le explici legatura?

sinisteritas (lb.lat) - stangacie, care are legatura cu sinistra (lat)-stanga, care are legatura cu cuvantul romanesc sinistru definit "Care trezește sentimente de spaimă, de groază. "
Care ar fi legatura intre stangacie si sinistru?
Fara a lua in calcul faptul ca sinistre este in limba franceza sinonim pentru sinistru adica

Sa facem filosofie din cateva cuvinte nu e mereu intelept!

De câte ori abordezi problema moralei se simte o tendință (dorință) de a relativiza și dilua ideea până la limita posibilă; vrei să primești confirmări pentru faptul că morala nu este clar definită, că nu e bătută în cuie, ceva de genul. Dacă s-ar putea să împingem ideea de morală cât mai încolo spre periferia societății sau chiar să o scoatem din societate. Să spunem că de fapt morala nici nu există. Și apoi, la adăpostul acestei descoperiri, să ne permitem orice imoralitate, atât timp cât, bineînțeles, nu intrăm în conflict cu poliția. Așa să fie? N-aș vrea să cred că te îndrepți spre o asemenea țintă. Aș prefera mai de grabă să fie o deducție greșită a mea.

Există dovezi în ce am spus, nu e o halucinație, dar se vede că din punct de vedere a corectitudinii intelectuale nu am cu cine sa vorbesc, bine ca 99% din populația de pe pământ din toate timpurile a fost si este in delic mistic și tu esti mai iluminat, congratulations!

Nu sunt eu cel care relativizeaza moralitate. Este doar o simpla constatare ca remarcabila abilitatea de a separa binele de rau, care se presupune ca ne diferentiaza de restul mamiferelor, nu este deloc o abilitate: pentru ca nu exista un bine si un rau pentru a putea fi separate de la bun inceput; ci doar o iluzie a mintii, o minciuna utila supravietuirii speciei noastre.

Judecatile morale pe care le debitam nu au mai multa valoare decat judecatile morale ale unui leu. Realmente ceea ce numim judecata este doar o incercare de a justifica emotiile puternice si ilogice pe care le simtim.
La fel cum un leu care mananca un copil are instinctul sau ce il asigura ca face bine, noi il avem pe al nostru, care ne spune ca ceea ce face leul este gresit. Dar nici leul si nici noi nu ne putem fundamenta aceste instincte primitive prin ratiune.
Sper ca intelegi de ce ar fi fundamental gresit sa presupunem ca noi, specia mai inteligenta, am avea in aceasta privinta o perspectiva superioara.

Sunt dovezi care capata sens doar dupa inhalarea anumitor substante.

Termenii ăștia: „bun-rău", „corect-greșit", „frumos-urât", „rapid-încet" ș.a.m.d. sunt termeni relativi. Trebuie să ai un reper. Morala este un reper pentru ce e bun sau rău, așa cum o axiomă este un reper pentru ca un rezultat să fie corect sau greșit. Fără un reper, aceste atribute nu au niciun sens.

Nu știu în ce sens înțegi să fie la fel cele două. O iluzie optică spre exemplu se vrea a fi reală, dar este o percepție greșită a realitătii pe când morala nici măcar nu se vrea a fi reală. Este doar o convenție în esență arbitrară creată de majoritate, de spiritul timpului și așa mai departe. Nu poți să zici că ceva este absolut moral sau imoral (decât dacă crezi în divinitate). Totul în morală este relativ și în esență arbitrar.

Blondel spune ca ACTIUNEA (energía, motiunea, inclinatia) nu este o categorie speculativa ci o necesitate.

Omul este tanzitiv, dinamic nu static. Aceasta energíe are nevoie de dinámica si actualitate. Ei bine aceasta dinámica si actualitate o poate nega ratiunea speculativa.


Dupa aceea trecem la Etologie sa vedem daca omul are nevoie de jocuri (comportament ludic), instrumentalism, etc. Stiinta Politica se ocupa cu structura, sistem, anima mundi si Binele.

Cand energentismul se alinieaza cu intelectul apare in horizont si realismul. Dupa aceea putem sa definim lucrurile ca pana atunci ele sunt nedefinite iar pentru Pitágoras asta era pacat. Tot ce nu se putea masura si era infinit era irational (ei intelegeau prin rational ceea ce putea fi definit, conceptualizat, ipoteza si finismul care dadea sens lucrurilor). Ce era indefinit si nu avea límite era ceva negativ. Dumnezeu prin alfa si omega ne transmite ideea de ceva inchis (cerc, ciclu).

Trebuie sa accepta spiritul obiectiv a lui Hegel. Dupa aceea pe Dilthei cu istoricismul. Dupa aceea vom vedea daca exista un adevar sau daca lucrurile sunt relative. Georg Cantor vorbeste de ipoteza continua (intersectie). Lógica dialéctica iti introduce ideea de contradictie, lógica analítica ideea de sens.

Multiplicitatea lui Heraclit aduce probleme:
Aici deja apare geometría, Euclide, Arhimede, Spiral of Theodorus, Principiul Incertitudinii al lui Heisenberg, care ne vorbesc de conmensurabilitate si inconmensurabilitate (metoda infinitezimala). Pitágora vedea frumusetea universului (nu doar ceva empiric-cuantitativ ci si calitativ-valorativ). Judecata si Masura sunt diferite. De judecata se ocupa Dreptul.


Cand spune ca omul este masura tururor lucrurilor, nu se refera la om ci la esenta, pentru ca ei faceau diferenta intre esenta (substanta) si aparenta. Ei numeau esenta ceea ce numim noi astazi stiinta (umanismul, antropocentrismul a schimbat aceasta máxima). Ei vorbeau de divina proportiune. Aristotel spunea si el ca virtutea este termenul mediu. In loc sa vorbim de teoría relativitatii ar trebui sa vorbim de teoría elementara a proportionalitatii.

"pe când morala nici măcar nu se vrea a fi reală"

Conversatiile pe care le avem nu reflecta asta. Nimeni, sau prea putine persoane discuta despre relativismul moral.
Majoritatea oamenilor considera ca ce a facut Hitler a fost, cat se poate de real, un lucru rau. Nimeni nu spune ca e rau pe baza unor conventii.

Relativismul ar putea fi depasit:
Daca ne imaginam o lume ipotetica in care toate entitatiile existente experimenteaza maximum de suferinta posibila. Asta ar fi raul suprem. Nu se poate mai rau de atat. Ce ar putea fi mai rau de atat?
Binele suprem poate fi definit in mod similar.
Aceste limite par a fi doua repere bune.

Suferința e și ea subiectivă. Entitățile simt diferit suferința și pentru diferite motive. De asemenea, cum poți tu cataloga ce înseamnă suferință absolută dacă nu experimentezi și cum poți experimenta dacă nu o faci subiectiv? Deci un eveniment nu poate fi catalogat ca fiind rău sau bun doar din pricina asta. În plus, perspectiva își are și ea un rol. Faptul că un criminal în serie simte suferința „absolută" e un lucru rău sau bun? Depinde cine îl percepe. Nu poți face o lege morală raportată la un singur individ, iar o lege morală nu poate cuprinde mai mulți indivizi.
Putem și face ipoteza că există o entitate care vrea să sufere și printr-un anumit proces logic ajunge la concluzia că suferința absolută pentru el și pentru toate entitățile este un lucru bun.

Pai e cam tot asa daca ne gandim ca morala este: "Formă a conștiinței sociale care cuprinde regulile sau normele de conviețuire și de comportare a oamenilor, atît între ei cît și față de societate și care variază în raport cu orînduirea economică."

https://www.qdictionar.com/definitie-dex/morala.php